Termene substanţiale şi termene procesuale. Diferenţierea dintre acestea şi modalităţile lor de calculare.

Termene substanţiale şi termene procesuale. Diferenţierea dintre acestea şi modalităţile lor de calculare. Termenele substanţiale ocrotesc drepturi extra-procesuale în timp cu cele procedurale asigură disciplina şi sistematizarea desfăşurării procesului penal.

Prin sentinţa penală nr. 958/2009 Judecătoria Braşov pornind de la pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului real a dispus următoarele:

În baza art. 78 alin. 2  din O.U.G. nr. 195/2002 (art. 86 alin. 2 în actuala reglementare) s-a dispus condamnarea inculpatului S.G.G.la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În baza art. 291 teza I Cd penal s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvâşsirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus  contopirea pedepselor mai sus aplicate urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei aplicate mai sus, pe o durată de 2 ani şi 7 luni  reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

A pus  în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.

A constatat că cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecatoria Braşov a fost formulată după încheierea dezbaterilor.

Pronunţând această soluţie, prima instanţă a luat în calcul următoarea stare de fapt:

Prin procesul verbal seria ___ nr.___________ întocmit la data de 02.07.2005 de Poliţia Oraşului Fundulea în temeiul art.89 lit.a din OUG 195/2002  s-a dispus sancţionarea contravenţionala a inculpatului cu amendă în sumă de 200 lei, întrucât a condus autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare B _________ după ce a consumat băuturi alcoolice. Procesul verbal mai sus menţionat a fost semnat de către inculpat care a recunoscut fapta şi nu a solicitat recoltarea de probe biologice.

Întrucât inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice pe o durată de 90 de zile (începând cu 02.07.2005-29.09.2005, acestuia i-a fost înmanată dovada seria N nr. 0788640 fără drept de a conduce.

La data de 04.07.2005 inculpatul a achitat amenda aplicată de agentul constatator prin chitanţa nr.203185 la Direcţia Venituri Buget Local a Consiliului Local sector 2 Bucureşti, iar la data de 26.07.2005 acesta a formulat o cerere de reduce a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autoturisme la IGP –Direcţia Poliţiei Rutiere la care a ataşat adeverinţa nr.1126/21.07.2005 din care rezultă că a absolvit cursul de siguranţă rutieră organizat conform prevederilor HG nr.85/2003.

Cererea formulată de către inculpat a fost admisă, astfel că, prin adresa nr.A1911/27.07.2005 a IGP  s-a redus perioada de suspendare la 60 de zile, urmând ca aceasta să expire la data de 31.08.2005.

La data de 31.08.2005, în jurul orei 14.30, autoturismul marca Nissan, având numărul de înmatriculare B 43700/10/05 condus de către inculpat a fost oprit la un control de rutină pe DN 1, în apropierea benzinăriei Euroil. La solicitarea organelor de poliţie inculpatul a prezentat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, eliberată de BPR Dâmboviţa, valabilă din data de 08.08.2005, timp de 30 de zile.

Prin adresa nr.26212/09.03.2006 a IPJ Dâmboviţa –Serviciul Poliţiei Rutiere au fost comunicate  următoarele aspecte:

„ din verificările efectuate în evidenţa carnetelor cu dovezi înlocuitoare şi autorizaţii de reparaţii, nu am identificat seria ca fiind în evidenţa SPR Dâmboviţa”

„nu avem la Serviciul Poliţiei Rutiere, la nivel judeţean, nici un poliţist cu numele de Dumitraşcu”

„ştampila  aplicată peste semnătura agentului care a eliberat dovada nu are aceleaşi caracteristici cu ştampila SPR Dâmboviţa”, iar prin adresa nr.727.607/01.2008 întocmită de Ministerul Internelor şi reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Management Logistic se menţionează că la Tipografia nu a fost tipărit niciodată imprimatul”carnet dovezi pentru reţinere permise de conducere şi certificate de înmatriculare cu seria AO”, aceasta negăsindu-se in Nomenclatorul de imprimate specifice pe linie de circulaţie.

Sesizând că inculpatul a fost surprins conducând un autoturism, deşi la acea dată exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată în baza unui proces-verbal de contravenţie necontestat, că el anterior formulase o cerere de reducere a perioadei de suspendare, cerere căreia i se dăduse un curs favorabil, neputându-se apăra acum, invocând aspectul că nu ar fi avut cunoştinţă  că exerciţiul acestui drept îi fuse suspendat, ţinând cont că la solicitarea organului de poliţie a prezentat o dovadă înlocuitoarea permisului de conducere cu o valabilitate de 30 de zile ce s-a constatat a fi falsă, purtând o ştampilă ce nu are caracteristicile ştampilei SPR Dâmboviţa, o seria care nu a fost niciodată tipărită şi distribuită către organele de poliţie, prima instanţă a reţinut vinovăţia acestuia în comiterea faptelor reclamante.

Apărarea inculpatului conform căreia nu ar fi avut motiv să conducă deşi permisul îi era suspendat în condiţiile în care persoanele care îl însoţeau aveau permis de conducere şi datorită funcţiei pe care o îndeplineşte are maşina de serviciu şi şofer angajat, nu are nici o relevanţă juridică în condiţiile în care acesta a condus totuşi autoturismul în perioada în care acest drept îi era suspendat, a obţinut o dovadă falsă pe care să o folosească pe perioada suspendării (perioadă prevăzută în dovada falsă avea o valabilitate până în 07.09.2005, iar suspendarea dreptului său de a conduce expira în data de 31.08.2005).

Funcţie de coordonatele expuse în art. 72 Cod penal, de aspectul că inculpatul a sperat uşuratic că rezultatul nu se va produce datorită unor factori subiectivi cum ar fi deosebita  abilitate în conducere, experienţa de conducere, ţinând cont că şi în cazul infracţiunilor de pericol, elementele palpabile de tulburare a ordinii sociale se pot manifesta şi ele în concret, prin inocularea unei stări de temere, de emoţie negativă, prima instanţă, văzând şi circumstanţele persoanele incidente, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penală, îndeplinindu-şi cu competenţă şi seriozitate îndatoririle de serviciu, fiind o persoană capabilă să ia decizii rapide şi să se descurce în situaţii limită, în respectul legii şi al principiilor morale, prima instanţă i-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 7 luni închisoare, alegând ca şi modalitate de executare suspendarea condiţionată permisivă prin dispoziţiile art. 81 Cod penal.

Tribunalul Braşov prin decizia penală nr. 353/2009 a respins ca nefondat apelul exercitat de către inculpat cu motivaţia că eliberarea respectivei dovezi este neconformă realităţii, ea purtând menţiunea „permis reţinut pentru preschimbare” în timp ce faptic, inculpatului îi fusese reţinut permisul de conducere la data de 02.07.2005 când fusese sancţionat contravenţional şi i s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată determinată, primind în schimb o dovadă înlocuitoare fără drept de conducere.

Împotriva acestei soluţii, inculpatul a promovat recurs, ridicând ca şi probleme discutabile nemotivarea deciziei din apel, aceasta conţinând fraze generice şi chiar copiate din sentinţă, neluarea în calcul a unui aspect esenţial, acela că fapta din 31.08.2005 se plasează în afara perioadei 02.07 – 30.08.2005 de suspendare a permisului, încât infracţiunea ce i se incumbă practic e inexistentă, existenţa unei erori de fapt grave şi vădite ce a influenţat decisiv soluţia, ea constând în neluarea în consideraţie a faptului că ziua de 31.08.2008 este în afara perioadei de interdicţie şi că în această zi inculpatul avea dreptul efectiv de a conduce vehiculul. Inculpatul susţine că aceste motive de casare atrag achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală relativ la prima faptă, iar privitor la cea de-a doua faptă susţine că s-ar impune aplicaţiunea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală.

Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar reţine următoarele:

În data de 02.07.1995 inculpatul a fost sancţionat contravenţional, luându-se faţă de el şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, eliberându-i-se o dovadă înlocuitoare fără drept de conducere. Din referatul depus la dosarul de urmărire penală rezultă că urmare a sesizării sale i s-a redus perioada de suspendare la 60 de zile, aceasta operând începând cu 02.07.2005, termenul calculându-se aidoma termenului substanţial care ocroteşte drepturi extra-procesuale, în sensul că ziua de la care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.

Prin urmare, în speţă, se pune problema unui termen substanţial şi nu procedural, încât fapta ce i se impută inculpatului, cea din 31.08.2005, se situează în afara perioadei de interdicţie care a expirat la finele zilei de 30.08.2005 şi ca atare acesta avea efectiv dreptul de a conduce acel vehicul câtă vreme efectele suspendării permisului încetaseră cu o zi înainte.

Ţinând cont că în cuprinsul Codului de procedură penală se prevăd şi unele termene care ocrotesc drepturi extra-procesuale şi care nu au legătură cu disciplina şi sistematizarea desfăşurării procesului penal, Curtea apreciază că, privitor la prima faptă reţinută prin rechizitoriu practic nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fapta neavând caracter penal.

Relativ la cea de-a doua infracţiune aflată cu cea reţinută la pct. 1 din rechizitoriu într-o conexitate  consecvenţională, într-o legătură  de la cauză la efect, Curtea constată că nu s-a probat ca inculpatul să fi cunoscut împrejurarea că înscrisul folosit, opus agentului de poliţie este fals, mai ales că era un imprimat tipizat ce purta ştampila poliţiei emitente, sau că ar fi participat la operaţiunea contrafacerii subscrierii ori că cineva i-ar fi adus la cunoştinţă aspectul că înscrisul deţinut este fals.

Inculpatul a fost în eroare cu privire la această împrejurare, ceea ce denotă că fapta nu constituie infracţiune, atâta timp cât uzul de fals se săvârşeşte doar cu intenţie directă, cu o voinţă dirijată către un anumit scop.

Deşi, se invocă conexitatea consecvenţională existentă între cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, în realitate lipseşte relativ la cea de-a două faptă latura motivaţională în a acoperi săvârşirea primei infracţiuni, lipseşte scopul ce să pună în evidenţă finalitatea urmărită câtă vreme în cursul zilei de 31.08.2005 inculpatul avea convingerea că efectele suspendării permisului încetaseră şi ca atare el nu avea motivaţia acoperirii săvârşirii vreunui ilicit penal .

Pornind de la definiţia formei şi modalităţii vinovăţiei reieşită din cuprinsul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, Curtea dispune achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 291 Cod penal, urmare a neîntrunirii condiţiei ce ţine de latura subiectivă a acestei infracţiuni.

În raport de dispoziţiile art. 192 (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 173/R/ 15 martie 2010

Domenii speta

Spete similare