Pretenţii-asigurări

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.184/R

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: A. O.

JUDECĂTOR: M. I. M.

JUDECĂTOR: S. O.

GREFIER: C. I.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă SC A.K. SRL, împotriva sentinţei civile nr.10774/28.09.2011 pronunţată de Judecătoria Braşov, în contradictoriu cu intimata pârâtă  SC C.A. SA, intimatul pârât M.D. şi intimatul intervenient C.C., având ca obiect „pretenţii”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la  pronunţare se  constată lipsa  părţilor.

Procedura de citare  este  îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier  după  care;

Dezbaterile asupra recursului de  faţă au avut loc în  şedinţa publică din data de 08 februarie 2013, când părţile prezente au pus  concluzii în  sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi , care  face  parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitatea  părţilor  să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de  15  februarie 2013, când a  pronunţat hotărârea  de  mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă,reţine că:

Prin sentinţa civilă nr.10774 din data de 28.09.2011 Judecatoria Braşov a dispus următoarele:

-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta SC C.A. SA prin întâmpinare;

-a respins ca neîntemeiată cererea principală a reclamantei SC A.K. SRL formulată împotriva pârâtei SC C.A. SA;

-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta SC A.K. SRL împotriva numiţilor C.C. şi M.D.;

-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

-a respins ca neîntemeiată cererea intervenientului forţat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut urmatoarele:

La data de 08 06 2008, prin procesul verbal de contravenţie CC 0547240, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov - Biroul Rutier l-a amendat contravenţional pe C.C. pentru că în timp ce conducea auto BV 18 XXX efectuând manevra de mers înapoi, nu s-a asigurat suficient şi a intrat în coliziune cu auto BV 82 XXX condus regulamentar de M.D., săvârşind contravenţia prevăzută de art.54.1 din OUG 195/2002. (fila 47). Coltanel Codrin a menţionat „recunosc fapta, sunt de acord cu plata despăgubirii, asigurător SC C.A. SA”.

În ziua de 09 06 2008 M.D. a depus cerere pentru avizare daună auto la SC C.A. SA, descriind modul de producere a accidentului în sensul că rulând pe aleea de acces magazin Selgros din Braşov, se deplasa pe banda a doua pentru a vira la stânga către Săcele, a observat că autoturismul din faţa sa BV 18 XXX, oprit la culoarea roşie a semaforului,  a efectuat o manevră de mers înapoi, a vrut să îl evite, virând către banda I  dar a fost acroşat în partea stângă de acesta. (fila 48). A indicat ca avariate : portiera stânga faţă şi spate, aripă spate, pasaj roată spate, ornamente uşi, mânere, descuietoare, spoiler spate, „airbag scaun şofer sărit, litrometru motorină indică maxim şi se opreşte motorul”. (fila 48).

S-a deschis dosarul de daună RCA 0451 BV 8 /9 6 2008, asigurător RCA fiind SC C.A. SA, asigurat SC S.R., bunul asigurat auto BV 18 XXX,  păgubitul M.D. - bunul avariat BV 82 XXX şi unitatea service SC A.K. SRL. (fila 22).

A fost alcătuit devizul de lucru sub nr.368/15 07 2008 preţ total 18.246,33 lei. (fila 40).

Din factura fiscală SAK 3822/23 07 2008 rezultă că reparaţia autoturismului BV 82 DAM a costat 18.246, 33 lei. (fila 38).

În 23 07 2008 în dosarul RCA 0451BV 8 al SC C.A. SA, inspectorul de daune comunica reclamantei SC A.K. SRL că a fost acceptată la plată suma de 18.245 lei. (fila 8).

Expertul Ciobanu Ioan a întocmit în 22 09 2008 un raport de expertiză extrajudiciară la cererea pârâtei, prin care a concluzionat că majoritatea avariilor constatate la auto VW BV 82 DAM nu provin dintr-un accident de circulaţie produs în modul descris în dosarul de daună, întrucât nu există concordanţă între avariile constatate la auto VW BV 82 XXX şi modul declarat de producere. (fila 34).

Prin adresa 50879/06 11 2008 SC C.A. SA încunoştinţa reclamanta asupra respingerii la plată a cererii de despăgubire depuse de M.D. având în vedere „expertiza efectuată” conform căreia accidentul nu putea avea loc în condiţiile declarate. (fila 25).

În baza convenţiei de colaborare 1/16 05 2007 reclamanta SC A.K. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.A. SA, apreciind că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita costul reparaţiei la autoturismul avariat şi reparat în service-ul reclamantei. Deşi prin cererea introductivă de instanţă reclamanta a invocat ca temei de drept dispoziţiile art.969-970 Cod civil privind efectele contractului şi caracterului acestuia de lege pentru părţile semnatare, în cursul judecăţii reclamanta a invocat art.54 din Legea 136/1995 cerând introducerea în cauză a persoanei pe care o consideră vinovată de producerea accidentului – C.C.. Or, dispoziţiile legale invocate reglementează instituţii distincte, privitoare la efectele unui contract legal încheiat între părţi, în cauză SC A.K. SRL şi SC C. A. SA şi privitoare la raporturile juridice ce decurg din contractele de asigurare între asigurător, asigurat şi terţ păgubit, în cauză aceştia fiind SC C.A. SA,  SC S.  R. şi  M.  D.. Conform art.1 din convenţia de colaborare 1/16 05 2007 obiectul contractului îl constituia colaborarea dintre reclamanta SC A.K. SRL prestatoare şi SC C.A. SA, asigurător, în domeniul  constatării, reparării şi lichidării daunelor provenite din asigurarea facultativă CASCO şi obligatorie RCA, prin unităţile proprii de reparaţie ale prestatorului. La art.3 din contract părţile au prevăzut că asigurătorul nu decontează costul reparaţiilor nereuşite şi nici costul unor lucrări ce nu se datorează evenimentului asigurat. (fila 4).

 Conform art.969 al.1 C.civ. “convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. Această prevedere reprezintă consacrarea legală a principiului conform căruia contractul este legea părţilor, acestea fiind ţinute să îl respecte întocmai (pacta sunt servanda).

Pârâta SC C.A. SA s-a apărat invocând art.3 din convenţia de colaborare.

Din raportul de expertiză tehnică auto nr.549367/2010 întocmit de expert Toma Otelea rezultă că dinamica reclamată a accidentului nu justifică avariile prezentate (fila 30 vol II). În suplimentul de expertiză, expertul a arătat că faţă de probele nou aduse -planşe foto ale auto BV 18 XXX implicat în accidentul „reclamat”- şi faţă de analiza tehnică efectuată, se întăreşte concluzia că deformaţiile produse pe cele două autoturisme nu îşi găsesc un raport de complementaritate, prin mecanismul de producere descris de şoferi nu se puteau produce asemenea daune. În faţa instanţei expertul a declarat „pot să spun că accidentul reclamat pare unul haios, nu este posibil ca bara spate a unei Dacii cu spoilere de plastic să penetreze portiera unui VW. (…) Opinez că nu ar fi fost posibil pentru ca o maşină care dă cu spatele nu are o aşa viteză cât să declanşeze un airbag”.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, instanţa constată că pârâta a refuzat la plată factura fiscală emisă de reclamantă în mod justificat în raport de art.3 din convenţia părţilor.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta SC C.A. SA prin întâmpinare. (fila 17 dosar 1), a respins-o având în vedere raportul juridic născut între reclamantă şi pârâtă în baza contractului încheiat sub nr. 1/16 05 2007.

A respins ca neîntemeiată cererea principală a reclamantei SC A.K. SRL, formulată împotriva pârâtei SC C.A. SA.

A anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta SC A.K. SRL împotriva numiţilor C.C. şi M.D..

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

 A respins ca neîntemeiată cererea intervenientului forţat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia dispusă în cauză, pe de o parte, şi pe de altă parte împrejurarea că factura fiscală emisă nu atestă plata efectuată de parte/client către avocat ci doar pretenţia avocatului către client.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs în termen legal reclamanta SC A.K. SRL şi intervenientul-chemat în garanţie C.C..

Recurenta SC A.K. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:

Reclamanta a solicitat instanţei să oblige pe pârâtă la plata contravalorii facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, în sumă de 18.246,33 lei, iar pe parcursul procesului, pârâta a achitat voluntar 50% din debit, respectiv 9.123,16 lei.

Prin această plată, pârâta a recunoscut obligaţia de plată, asumată prin convenţia de colaborare nr.1/16.05.2007.

În dosarul de daună privind pe asiguratul M.D. a fost dat acceptul de plată nr.1108/23.07.2008, pentru suma de 18.245 lei, iar pârâta se află în culpă pentru nerespectarea termenelor legale prevăzute de art.36 din Ordinul CSA nr.11/2007, pentru acordarea despăgubirii şi pentru efectuarea investigaţiei proprii cu privire la modul de producere a accidentului.

Mai arată recurenta că expertiza efectuată în cauză nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă.

În drept, se invocă dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs a fost legal timbrata.(filele 10,11)

Intimata SC C.A. SA  a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SC A.K. SRL, ca nefondat.

Se arată faptul că intimata pârâtă nu poate acorda despăgubiri întrucât este aplicabil art.3 din convenţia părţilor, care prevede că „ asigurătorul nu decontează costul reparaţiilor care nu se datoresc evenimentului asigurat”.

Potrivit alin.4 din aceeaşi convenţie, „ asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor şi facturilor vehiculelor reparate şi eliberate de unitatea prestatoare, care nu au fost acceptate la plată.”

Refuzul intimatei pârâte de a acorda despăgubiri este unul justificat, întrucât potrivit expertizei tehnice extrajudiciare, precum şi celei judiciare, efectuate în cauză, accidentul nu s-a produs în condiţiile declarate de cei doi conducători auto.(filele 29,30)

Recurentul C.C. a solicitat admiterea recursului său şi:

-în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză;

-în subsidiar, modificarea modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei SC C.A. SA  la plata plata contravalorii facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, următoarele:

I.Raportul de expertiză efectuat în cauză nu a adus lămuriri, fiind efectuat în lipsa unor documente esenţiale.

Deşi instanţa de judecată a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, expertul nu s-a conformat acestei dispoziţii, depunând la dosar un supliment la expertiza iniţială.

Ambele rapoarte s-au efectuat în lipsa recurentului, care nu a fost citat, cu încălcarea prevederilor art.208 din Codul de procedură civilă.

Ca urmare, se impunea anularea raportului de expertiză, recurentul solicitând, pentru acest motiv, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză.

II.Instanţa nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea recurentului, încălcând dreptul la un proces echitabil.

Instanţa de fond trebuia să analizeze mecanismul contractual, să facă aplicarea legii părţilor, aşa cum reiese din convenţia de colaborare.

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce piveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru obigarea intimatei Carpatica la plata despăgubirilor ce rezultă din factura SAK 3822/23.07.2008.

III.Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul arată că, deşi cererea de chemare în garanţie formulată împotriva sa a fost anulată ca netimbrată, instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat cererea sa de obligare a reclamantei SC A.K. SRL la plata cheltuielilor de judecată, de 1.050 lei-copii xerox şi onorariu avocaţial.

În drept, se invocă dispoziţiile art.299 şi urm.,art.106, art.304 pct.5,7,8 şi 9 Cod procedură civilă, art.969-970 Cod civil.

Intimata SC C.A. SA  a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de C.C., ca nefondat.

Se arată faptul că, potrivit alin.4 din convenţia de colaborare încheiată cu reclamanta, „ asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor şi facturilor vehiculelor reparate şi eliberate de unitatea prestatoare, care nu au fost acceptate la plată.”

Refuzul intimatei pârâte de a acorda despăgubiri este unul justificat, întrucât potrivit expertizei tehnice extrajudiciare, precum şi celei judiciare, efectuate în cauză, accidentul nu s-a produs în condiţiile declarate de cei doi conducători auto.(filele 71,72)

Examinând sentinţa civilă recurată, în raport de motivele arătate în cererile de recurs, de actele si lucrările dosarului, precum  şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată următoarele:

Recursul declarat de reclamanta SC A.K. SRL este întemeiat, pentru următoarele considerente:

La data de 07.06 2008 a avut loc un accident de circulaţie, întocmindu-se proces-verbal de contravenţie în care s-a reţinut culpa numitului C.C. în producerea acestuia.

Autoturismul celuilalt conducător auto, implicat în accident, M.D., era asigurat la intimata SC C.A. SA şi, la data de 09.06.2008, s-a deschis dosarul de daună la această societate.(fila 22, dosar fond)

Ca urmare, s-a întocmit devizul de reparaţii nr.368/15.07.2008 şi s-a emis factura fiscală nr.SAK/3822 din data de 23.07.2008, de către reclamanta recurentă SC A.K. SRL, care, în baza convenţiei de colaborare nr.1/16.05.2007, a solicitat pârâtei intimate SC C.A. SA plata contravalorii acestei facturi.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în mod corect de către instanţa de fond, în considerentele hotărârii recurate.

Instanţa de fond a respins însă cererea de chemare în judecată, în baza art.3 din convenţia susmenţionată, care prevede faptul că asigurătorul nu decontează costul reparaţiilor nereuşite şi nici costul unor lucrări care nu se datoresc evenimentului asigurat, având la bază concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză.

Această soluţie a instanţei de fond este greşită, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că, la data de 29.07.2008, după emiterea facturii fiscale nr.SAK/3822/23.07.2008, asigurătorul SC C.A. SA si-a dat acceptul pentru plata sumei de 18.246,33 lei, reprezentând contravaloarea acestei facturi.(fila 8, dosar fond)

Or, potrivit dispoziţiilor convenţiei de colaborare nr.1/16.05.2007 dintre SC A.K. SRL şi SC C.A. SA, „asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor şi facturilor autovehiculelor reparate şi eliberate de unitatea prestatoare care nu au fost acceptate la plată”, ceea ce înseamnă, per a contrario, că, dacă devizul şi factura sunt acceptate de asigurător, cum este cazul în speţă, asigurătorul este obligat să plătească contravaloarea acestora.

Nu au relevanţă în cauză respingerea cererii de despăgubire, în baza expertizei extrajudiciare din data de 22.09.2008, şi nici concluziile raportului de expertiză judiciară, ambele ulterioare acceptului de plată, în ceea ce priveşte raportul juridic contractual dintre SC A.K. SRL şi SC C.A. SA.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 şi art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa va admite recursul declarat de recurenta reclamantă SC A.K. SRL, va modifica în parte sentinţa atacată, cu consecinţa admiterii acţiunii precizate, formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA.

Întrucât pârâta a achitat parţial contravaloarea facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, instanţa va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9123,16 lei, reprezentând diferenţă neachitată conform acestei facturi, actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada august 2008 şi până la achitarea integrală a debitului.

Întrucât pârâta a căzut în pretenţii, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa de recurs va înlătura dispoziţia instanţei de fond din sentinţa recurată, cu privire la respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi în consecinţă, o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1179,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Recursul declarat de pârâtul-chemat în garanţie C.C. este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:

Este greşită soluţia instanţei de fond de respingere a cererii recurentului de obligare a reclamantei SC A.K. SRL, care a formulat cererea de chemare în garanţie, la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, cererea de chemare în garanţie a fost anulată de instanţă ca netimbrată, motiv pentru care devin incidente prevederile art.274 Cod procedură civilă, privind obligarea reclamantei, ce a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul chemat în garanţie.

Acesta a depus la dosar, înainte de închiderea dezbaterilor, factura nr.52/30.11.2010, in valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocaţial.(fila 80, dosar fond)

Având în vedere cele expuse anterior, ţinând cont şi de gradul de complexitate al cererii de chemare în garanţie şi de munca îndeplinită de avocat, instanţa, în baza art.274 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, instanţa de recurs va înlătura dispoziţia instanţei de fond din sentinţa recurată, cu privire la respingerea cererii intervenientului forţat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, şi în consecinţă, o va obliga pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească intervenientului forţat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.

Celelalte motive de recurs invocate de recurentul C.C. nu vizează cererea de chemare în garanţie introdusă de reclamantă împotriva sa, ci acţiunea principală, în care pârâtul chemat în garanţie nu este parte.În consecinţă, recurentul chemat în garanţie nu poate invoca aspecte de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de fond în ceea ce priveşte acţiunea principală, ci numai în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate anterior, instanţa va admite recursul declarat de recurentul C.C., împotriva sentinţei civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunţată de Judecatoria Braşov, pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura dispoziţia instanţei cu privire la respingerea cererii intervenientului forţat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, şi în consecinţă:

-va obliga pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească intervenienţului forţat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Întrucât intimata SC C.A. SA a căzut în pretenţii în recursul declarat de recurenta SC A.K. SRL, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa o va obliga pe intimată să plătească recurentei suma de 332 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 DECIDE :

Admite recursul declarat de recurenta SC A.K. SRL, împotriva sentinţei civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunţată de Judecatoria Braşov, pe care o modifică în parte, şi în consecinţă:

Admite acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC A.K. SRL, cu sediul în mun.Braşov, str.X nr.X, jud.Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA, cu sediul în mun.S., str.X nr.5, jud.X, şi în consecinţă:

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9123,16 lei, reprezentând diferenţă neachitată conform facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada august 2008 şi până la achitarea integrală a debitului.

Înlătură dispoziţia instanţei de fond din sentinţa recurată, cu privire la respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi în consecinţă:

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1179,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.

Admite recursul declarat de recurentul C.C., domiciliat în com.H., str.D. nrX, jud.Braşov, împotriva sentinţei civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunţată de Judecatoria Braşov, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziţia instanţei cu privire la respingerea cererii intervenientului forţat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, şi în consecinţă:

Obligă pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească intervenienţului forţat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Obligă pe intimata SC C.A. SA să plătească recurentei SC A.K. SRL suma de 332 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată in şedinţă publică azi, 15.02.2013.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

  A. O.  M. I. M.  S. O.

GREFIER,

C.  I.

Red. A.O./08.03.2013.

Tehnored. Cl.I/15.03.2013.

-2 ex –

Jud. fond:M.Ş.

Domenii speta

Spete similare