Răspundere patrimonială – restituirea unor sporuri încasate necuvenit

Sentinţă civilă 10155 din 07.10.2011


2. răspundere patrimonială – restituirea unor sporuri încasate necuvenit

Prin acţiune înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 16525/63/2011, reclamanta ANIF RA SUCURSALA DUNĂRE – OLT a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.D. obligarea acestuia la plata sumei de 4104 lei, contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii acordat nelegal în perioada aprilie-decembrie 2010.

În motivare a arătat în esenţă că recuperarea acestor sume a fost impusă de nota de control încheiată în data de 29 04 2011 de către Corpul de control al Ministerului Agriculturii.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.

În dovedire au fost depuse înscrisuri de către ambele părţi.

Prin sentinţa nr. 10155/07.10.2011 instanţa a respins acţiunea  reţinând următoarele:

 Prin nota de control încheiată în data de 29 04 2011 de către Corpul de control al Ministerului Agriculturii a fost pusă în sarcina reclamantei recuperarea sumei de 4104 lei, reprezentând contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii încasat de către pârât în perioada aprilie-decembrie 2010.

Acţiunea a fost întemeiată pe disp. al. 1 art. 256 C. muncii, care prevăd că „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”

Caracterul nedatorat al primirii sumelor solicitate a fost justificat prin faptul că desemnarea reclamantului pentru activitatea de control financiar preventiv – activitate care presupune plata sporului în discuţie – a fost efectuată fără acordul entităţii ierarhice superioare, respectiv al ministerului de resort.

Cu alte cuvinte, caracterul nedatorat se raportează în viziunea reclamantului nu la faptul că pârâtul nu ar fi prestat activitatea pentru care trebuia remunerat printre altele şi cu sporul de 25%, ci la ocuparea în mod legal a postului respectiv.

Instanţa constată însă că sporul pentru complexitatea muncii a fost încasat de către reclamant în condiţiile Contractului colectiv de muncă,  care face referire la aprobarea conducerii ANIF RA, iar nu la acordul ministerului de resort.

Pe de altă parte a fost încheiat şi un act adiţional la contractul de muncă al reclamantului , în care se prevede locul de muncă şi acordarea sporului pentru complexitatea muncii.

 Ori, ca instanţa să constate caracterul nedatorat al încasării sporului respectiv trebuie ca reclamantul să fi solicitat în prealabil constatarea nulităţii actului adiţional la contractul individual de muncă, în condiţiile art. 57 din C. muncii, care prevede că:

„(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.

(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.

(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.”

Prin urmare, chiar şi în cazul în care s-ar constata o eventuală nulitate a actului adiţional la contractul individual de muncă, această constatare ar produce efecte numai pentru viitor , iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.

1