Contestaţie decizie concediere

4. contestaţie decizie concediere

Prin contestaţia formulată la data de 16.09.2010, reclamantul O.L. F. a chemat în judecată pe  pârâtul Primarul Comunei Sadova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr.3885/16.08.2010  de încetare a contractului individual de muncă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul.

În motivare, a arătat că prin dispoziţia contestată , pârâtul a dispus concedierea sa  în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii , dar măsura este nelegală întrucât a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la concediere, în sensul că nu au fost respectate criteriile de prioritate la concediere, reclamantul fiind unic întreţinător al unei familii cu copii.

Reclamantul a mai arătat că la luarea măsurii ,pârâtul nu a consultat organizaţia sindicală din care face parte ,apreciind că acest aspect constituie un alt motiv de anulare a dispoziţiei.

Mai mult, în dispoziţia contestată nu sunt cuprinse menţiuni referitoare la oferirea unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale a  reclamantului .

În dovedire, a depus la dosarul cauzei copia dispoziţiei contestate şi carte de identitate.

La termenul din 18.11.2010 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că reclamantul a fost concediat ca urmare a desfiinţării locului său de muncă, ce reprezintă consecinţa aprobării de către Consiliul Local Sadova a noii organigrame de organizare a instituţiei, ce prevede un număr total de 43 de posturi în aparatul propriu al primarului Comunei Sadova faţă de 68 de posturi cât existau anterior .La luarea măsurii, s-a ţinut cont de faptul că reclamantul realizează venituri iar în cadrul instituţiei nu există locuri de muncă vacante pentru a putea fi repartizat .

În susţinere, a depus la dosarul cauzei referatul nr.11723/27.08.2010,dispoziţia nr.3885/16.08.2010,adresa Instituţiei Prefectului,HCL 18/13.08.2010, avizul de legalitate , organigrama de funcţionare pe anul 2010, contract de muncă.

La termenul din 27.01.2011 reclamantul a formulat prin intermediul sindicatului răspuns la întâmpinare.

La solicitarea instanţei, pârâtul a depus la dosarul cauzei stat de funcţii pe anul 2010, anterior concedierii şi ulterior ,organigrama înainte şi după concedierea reclamantului.

Reclamantul prin reprezentant a depus la termenul din 08.09.2011 adeverinta de venit şi copie certificate de naştere pentru copii.

Prin sentinţa nr. 9484/08.09.2011 instanţa a respins contestaţia pentru următoarele considerente:

Contestatorul a fost angajat al unităţii pârâte cu contract individual de muncă pe postul de referent, desfăşurându-şi activitatea în cadrul instituţiei .

Prin  dispoziţia nr.3885/16.08.2010 intimata a dispus concedierea sa în conformitate cu art 65 alin 1 Codul muncii, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca  urmare a aprobării organigramei şi a statului de funcţii al instituţiei pentru anul 2010 .

Din cuprinsul dispoziţiei nr.3885/16.08.2010 rezultă că desfiinţarea postului contestatorului  a fost determinată  de  reducerea numărului de posturi din organigrama instituţiei.

Instanţa constată că decizia cuprinde motivele de fapt şi de drept care au dus la concedierea contestatorului .

In ceea ce priveşte cauza reală şi efectivă a măsurii dispuse , se constată că intimata a pus în aplicare HCL Sadova nr.18/13.08.2010 prin care s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii din instituţia primarului, măsură ce a primit avizul de legalitate din partea instituţiei prefectului.Din organigramele prezentate , rezultă că postul reclamantului a fost desfiinţat efectiv , astfel că susţinerile  privind inexistenta unei cauze reale şi efective sunt neîntemeiate.

Concedierea colectivă, prin desfiinţarea unui număr de 23 locuri de muncă , a fost dispusă ca urmare a adoptării HCL 18/2010 , consecinţă a  diminuării bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2010, pentru motive independente de persoana reclamantului, motivul concedierii neputând fi imputat nici angajatorului , întrucât este determinat de cauze obiective, consecinţă a modificării organigramei.

Concedierea unui salariat , aşa cum prevăd dispoziţiile art 65 Codul muncii ,poate fi determinată de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii .

Contestatorul solicită să se anuleze dispoziţia contestată întrucât în conţinutul său nu sunt cuprinse criteriile de stabilire a ordinii de prioritate , conform art 74 alin 1 Codul muncii .

Potrivit dispoziţiilor art 74 alin 1 lit c din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art 69 alin 2 lit d, numai în cazul concedierilor colective.

Faptul că aceste criterii nu au fost reluate în conţinutul deciziei de concediere nu conduce la anularea actului.

Pe de altă parte , reclamantul nu a contestat , spre a supune analizei instanţei judecătoreşti, modul de aplicare a dispoziţiilor art 81 al 2 din CCM unic la nivel naţional valabil pe perioada 2007 – 2010 , pentru a se verifica , eventual , de ce selecţia unităţii l-a vizat  pe acesta şi nu pe un alt coleg de al său .

Din adeverinţa eliberată de Administraţia Fin.Publice Bechet rezultă că reclamantul realizează  venituri impozabile.

Critica reclamantului ce vizează adoptarea măsurii concedierii fără consultarea sindicatului nu este de natură să atragă anularea dispoziţiei întrucât o astfel de sancţiune nu este prevăzută expres în legislaţia muncii.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că dispoziţia contestată este legală şi  urmează să respingă acţiunea ca nefondată.

1

Domenii speta

Spete similare