Recunoaşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei edificate pe acest teren, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale. Calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ teritoriale.

Dosar nr. 508/215/2012

6. Recurs. Recunoasterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra constructiei edificate pe acest teren, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale. Calitatea procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECTIA I CIVILA

DECIZIE Nr. 1713/2012

Sedinta publica de la 08 Octombrie 2012

T R I B U N A L U L

Asupra recursului  civil de fata:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 11.01.2012, sub nr. 508/215/2012  reclamantul I. E. I. a  chemat în judecata pe paratul Municipiul Craiova prin Primar  pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se constate prin accesiune artificiala imobiliara dreptul sau de proprietate asupra imobilului spatiu comercial cu destinatia de bar  situat în Craiova, în regim parter, plus etaj.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este proprietarul terenului pe care se afla construit acest bar conform deciziei civile nr 588/com/2003 a Curtii de Apel Craiova. Barul l-a construit în perioada 2005-2006, însa nu a putut obtine toate avizele necesare. 

In ceea ce îl priveste pe pârât, acesta, desi legal citat cu mentiunea de a depune întâmpinare, nu a înregistrat acest act procedural la dosar si nici nu s-a prezentat în fata instantei pentru a formula aparari.

Prin sentinta civila nr. 9117 din 13.06.2012 pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr. 508/215/2012, s-a admis actiunea astfel cum a fost precizata actiunea privind pe reclamantul I. E. I., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova Prin Primar.

A constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin  accesiune imobiliara artificiala asupra imobilului-constructie  cu destinatia de bar in regim parte si etaj, cu suprafata construita desfasurata de 126,2 mp si suprafata utila de 50,6 mp la parter si 51,9 mp la etaj, situat în Craiova,  jud Dolj,  astfel cum a fost identificat în schita anexa la raportul de expertiza întocmit de dl expert si  care face parte integranta din prezenta.

Pentru a  se pronunta astfel, instanta  a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin decizia civila nr. 740/07.05.2003 pronuntata în dosarul 588/com/2003 a Curtii de Apel Craiova reclamantului I. I. i s-a constatat dreptul de proprietate pe suprafata de 100 mp situata în cartierul, reclamantul intabulându-si dreptul de proprietate asupra acestei suprafete de teren in cartea funciara nr. a Mun Craiova, precum si asupra unui magazin aflat pe acest teren.

Reclamantul a demolat aceasta din urma constructie, asa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati în cauza, ridicând o alta noua cu destinatia de bar, in regim parter plus etaj.

In aceste conditii, instanta  a retinut ca potrivit art. 492 c.civ. orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste contrariul.

Totodata, art. 488 din C.civ. prevede ca tot ce se oneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.

Fata de aceste prevederi, tinând cont de faptul ca reclamantii au dovedit in cauza dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care sunt ridicate imobilele in litigiu,  urmeaza a se constata  dobândirea de catre acestia  si  a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale. Sub acest aspect instanta  a apreciat ca un asemenea capat de cerere nu este inadmisibil , atâta timp cit reclamantii nu detin un înscris constatator al dreptului lor de proprietate asupra constructiilor existente în prezent pe teren, iar prezumtia legala instituita de art. 492 din Codul Civil, desi opereaza de drept, nu poate constitui în sine un titlu de proprietate.

Constatând dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului pe care sunt edificate imobilele, devin incidente cu privire la constructiile ce fac  obiectul prezentului litigiu regulile accesiunii, privita ca prelungire legala a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificata de caracterul exclusiv si absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art. 482 rap. la art. 480 C.civ., pamântul este considerat lucru principal si proprietatea asupra lui da dreptul si asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pamântului cuprinzând în sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui, asa cum dispune art. 489 C.civ.

Un astfel de accesoriu îl reprezinta si constructiile, proprietarul terenului dobândind prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitarii atributelor dreptului sau absolut, si proprietatea constructiilor aflate pe acel teren.

Aceste constructii sunt identificate prin raportul de expertiza depus la  dosar, precum si prin schita anexa la acesta, respectiv imobilul-constructie  cu destinatia de bar în regim parte si etaj, cu suprafata construita desfasurata de 126,2 mp si suprafata utila de 50,6 mp la parter si 51,9 mp la etaj, situat in Craiova,  jud Dolj.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul Municipiul Craiova prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Pârâtul a aratat ca  în actiunea  având  ca obiect accesiune artificiala imobiliara nu are calitate procesuala pasiva, întrucât nu este persoana obligata în raportul juridic de drept  substantial dedus judecatii si nici persoana  fata de care intimatul sa poata stabili existenta unui drept potrivnic.

Recurenta a  sustinut ca nu are vocatie succesorala la imobilul constructie a reclamantului si nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului acestora, atât timp cât premisa Legii nr. 50/1991  permite obtinerea autorizatiei de construire în baza  unei simple cereri si a unei documentatii tehnice ori permite obtinerea certificatului de atestare a  documentatiei tehnice ori permite obtinerea certificatului de atestarea edificarii  constructiei,  în vedere înscrierii  în cartea funciara a acesteia.

Recurentul a mentionat ca  nu are calitate procesuala, el nu este parte în raportul juridic dedus judecatii si nu se afla într-o opozitie de interese fata de reclamant, pentru a i se legitima pozitia de pârât în cadrul litigiului.

Pentru  ca Municipiului Craiova sa i se recunoasca legitimare  procesuala pasiva este necesar sa fi contribuit la edificarea constructiilor ce face obiectul litigiului, ori sa fi eliberat  un act administrativ care sa îi confere municipiului Craiova un drept asupra  constructiilor cum ar fi preluare abuziva ori exproprierea acestor constructii, ori sa se fi constatat printr-un certificat de vacanta succesorala a dreptului de proprietate al municipiului Craiova asupra acestor constructii, ceea ce este exclus, atât timp cât pot exista mostenitori constatati cu certificat de mostenitor.

Dispozitiile Leii nr. 50/1991 au prioritate ca lege speciala în aplicarea constatarii dreptului de proprietate asupra unei constructii.

Recurentul a sustinut  ca sunt  îndeplinite  dispozitiile Legii nr.50/1991, art.1860 Cod civil, art.1847 Cod Civil si art.492  Cod Civil.

Recursul  nu este fondat pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a dat o dezlegare corecta raportului juridic litigios, retinând calitatea procesuala pasiva a pârâtului si constatând ca reclamantul, proprietar al terenului, a devenit, în temeiul accesiunii, proprietar al constructiei edificate de el însusi pe terenul respectiv.

Prin actiunea promovata reclamantul  a urmarit transarea situatiei juridice a constructiei pe care a edificat-o pe propriul teren, invocând accesiunea.

Reglarea situatiei juridice a constructiei este necesara pentru ca aceasta sa se poata înscrie  în ordine  juridica existenta si sa poata intra  în circuitul juridic  civil.

Or, punerea în concordanta a starii de fapt, ce consta în edificarea constructiei, cu starea de  drept, respectiv  dobândirea dreptului de proprietate asupra  acesteia, prin accesiune,  nu se poate realiza decât pe calea procedurala a actiunii în constatare si nu poate fi opusa decât singurului subiect de drept care ar putea pretinde un drept real asupra bunului, si care este unitatea administrativ-teritoriala.

Pe calea actiunii în constatare-interogatorie, reclamantul a actionat în judecata Municipiul  Craiova prin Primar pentru ca aceste este singurul în masura sa se pronunte daca invoca sau nu vreun drept de proprietate asupra constructiei din litigiu , ori daca contesta sau nu dreptul pretins de reclamant asupra constructiei, în conditiile în care reclamantul,  în calitate de proprietar al terenului,  dobândit prin act autentic, este prezumat  proprietar, în temeiul art.492 din vechiul Cod Civil, dispozitie în vigoare la momentul realizarii constructiei.

Accesiunea, ca mod originar de dobândire a proprietatii, poate fi opusa în aceasta situatie doar unitatii administrativ teritoriale , pentru ca în actuala ordine juridica o constructie nu poate fi considerata "bun fara stapân"; atunci când aparenta dreptului apartine chiar reclamantului, în calitate de proprietar al terenului, cum este situatia din speta, este imposibil din punct de vedere juridic, ca acesta sa stea în judecata atât în calitate de reclamant, cât si în calitate de  pârât.

Drept urmare, singura posibilitate juridica pentru reclamant pentru a obtine recunoasterea dreptului sau de proprietate si rezolvarea situatiei juridice incerte a constructiei, determinata de  lipsa autorizatiei si actelor administrative prealabile edificarii constructiei, consta în actionarea în judecata a unicului subiect de drept care ar putea pretinde sau contesta dreptul reclamantului-unitatea administrativ-teritoriala.

Un rationament contrar ar duce la  încalcarea ratiunii si finalitatii institutiei juridice a accesiunii, întrucât, daca s-ar considera ca unitatea administrativ-teritoriala nu poate sta în judecata în calitate de pârâta, ca de altfel si  în situatia conditionarii admisibilitatii actiunii de existenta autorizatiilor  administrative,  reclamantul s-ar gasi în situatia de a nu putea obtine niciodata recunoasterea dreptului de proprietate asupra constructiei, în temeiul accesiunii, fie datorita lipsei unui subiect de drept caruia sa-i poata opune actiunea, fie datorita inexistentei autorizatiilor si actelor administrative necesare pentru edificarea constructiei.

Or, accesiunea exista ca institutie juridica, fapt ce-i confera celui interesat posibilitatea legala  de a o invoca; normele legale care o reglementeaza trebuie interpretate în sensul în care acestea se aplica, si nu în sensul în sensul în care nu se aplica, iar  îndreptatirea legala pe care o are proprietarul unui  teren de a obtine recunoasterea dreptului de proprietate asupra constructiei, în temeiul accesiunii, nu poate fi paralizata de lipsa unui subiect de drept pasiv ori de conditionarea dovedirii autorizatiilor administrative care nu exista ori nu  pot fi obtinute.

Tribunalul considera ca aspectele legate de inexistenta  autorizatiei de construire, a procesului-verbal de predare-primire sau a  oricaror acte administrative necesare pentru edificarea constructiei, nu pot obstructiona sau limita dreptul de proprietate al reclamantului dupa cum  constatarea dreptului de proprietate al acestuia nu poate avea consecinte pe planul raporturilor de natura administrativa legate de inexistenta autorizatiei  si antrenarea raspunderii contraventionale.

Fata de cele aratate,  în temeiul art.312 alin.1, raportat la art.3041 C.r.civ., recursul se va respinge ca  nefondat.

4

Domenii speta

Spete similare