Apel. Validare poprire. Natura juridică a termenului de 3 luni reglementat de art. 460, alin. 1 C.p.c.

Asupra apelului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29.03.2011, sub nr. 9637/215/2011, creditorul Cabinet Individual Avocat Dr. V. G. a chemat în judecată pe  debitoarea SC şi terţul poprit AVAS Bucureşti, solicitând validarea popririi înfiinţată de către creditorul Cabinet Individual Avocat Dr. V. G. în mâinile terţului poprit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/20.05.2010 emisă de BEJ L. N. în dosarul de executare nr. 317/E/2009, până la concurenţa sumei de 171.907 lei; obligarea terţului poprit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească creditorului Cabinet Individual Avocat Dr. V. G. suma de 171.907 lei, datorată de către debitoarea urmărită SC , în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de asistenţă juridică  nr. 112/29.10.2004, actul adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004, încheiat la data de 14.04.2006 şi procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 20.05.2010 emis de BEJ L. N. în dosarul de executare nr. 317/E/2009.

Motivând în fapt cererea, s-a arătat că, la data de 29.10.2004, între Cabinet Individual Avocat Dr. V. G., în calitate de prestator de servicii juridice şi SC ., în calitate de client, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004, în care părţile au prevăzut acordarea de asistenţă juridică şi reprezentare în dosarul nr. 6934/COM/2003, aflat pe rolul Tribunalului Dolj (în rejudecare dosar nr. 13167/63/2007).

Ulterior, prin actul adiţional din data de 14.04.2006, contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004 a fost modificat, atât în ceea ce priveşte obiectul contractului, cât şi în ceea ce priveşte onorariul avocatului.

S-a mai arătat că, întrucât SC nu a achitat prestatorului de servicii juridice onorariul datorat, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică  nr. 112/29.10.2004 şi actul adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004, încheiat la data de 14.04.2006, Cabinet Individual Avocat Dr. V. G. a pornit împotriva debitoarei sale, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 317/E/2009 al BEJ L. N., pentru suma de 163.625 lei.

În cadrul dosarului de executare nr. 317/E/2009 al BEJ L. N., la data de 20.05.2010, a fost emis procesul verbal privind cheltuielile de executare prin care a fost stabilită în sarcina debitoarei SC . obligaţia de plată a cheltuielilor de executare în cuantum de 8.282 lei.

Cum potrivit sentinţei nr. 4285/13.12.2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13167/63/2007 SC . avea de încasat de la AVAS suma de 1.214.754,12 lei, la data de 20.05.2010, în cadrul dosarului de executare nr. 317/E/2009, a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/20.05.2010, prin care s-a comunicat terţului poprit indisponibilizarea sumelor de bani datorate cu orice titlu de AVAS către SC ., până la concurenţa sumei de 171.907 lei, datorată de aceasta din urmă creditorului Cabinet Individual Avocat Dr. V. G., însă terţul poprit nu s-a conformat dispoziţiilor art. 456 C.p.c. şi nici adresei de înfiinţare a popririi.

Mai mult decât atât, la data de 02.07.2010, terţul poprit a achitat SC  suma de 1.240.754,12 lei, iar la data de 19.07.2010, a achitat suma de 24.346,73 lei, deşi sumele de bani datorate de SC fuseseră indisponibilizate de către Cabinet Individual Avocat Dr. V. G., prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/20.05.2010.

La data de 21.04.2011 terţul poprit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că debitul datorat creditoarei SC . ( în dosarul de executare nr. 311/2009 al BEJ P. B. A.) a fost stins, la acest moment AVAS nemaidatorând creditoarei SC  nici o sumă de bani.

De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de validare a popririi ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 460 C.p.c.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de validare a popririi, întrucât la acest moment între AVAS şi SC nu există raporturi de nicio natură.

Prin sentinţa civilă nr.12003/05.07.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost  respinsă excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de validare a popririi, formulată de creditorul Cabinet Individual Avocat Dr. V. G., în contradictoriu cu debitoarea SC şi terţul poprit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Analizând cauza dedusă judecăţii, cu prioritate, potrivit art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de AVAS prin întâmpinare, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată această excepţie respingând-o.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între intimata acţionată în judecată şi cel obligat prin raportul juridic dedus judecăţii.

In cauză, s-a susţinut că debitul datorat de AVAS creditoarei SC Craiova, în dosarul de executare nr. 311/2009 al BEJ P. B. A., în care acesta a demarat executarea silită, a fost stins iar AVAS nu mai datorează SC Craiova nici o sumă de bani, invocându-se că terţul poprit nu mai are calitatea de debitor faţă de debitorul urmărit.

Din actele din dosarul de executare, a rezultat că adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/2009 a fost comunicată terţului poprit la data de 27.05.2010. AVAS nu s-a conformat dispoziţiilor din adresa de înfiinţare a popririi, neprocedând la indisponibilizarea sumelor.

Ulterior, la data de 02.07.2010, ca urmare a demarării procedurii de executare de către SC, în cadrul dosarului de executare 311/2009, terţul poprit a achitat debitul principal datorat creditoarei, în sumă de 1240754,12 lei iar la data de 19.07.2010, AVAS a fost executată şi pentru suma de 24346,73 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Se observă astfel că, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit avea calitatea de debitor al SC Craiova, întrucât plata nu s-a făcut decât ulterior, la data de 02.07.2010, dată la care subzista raportul juridic obligaţional instituit prin sentinţa civilă 4285/13.12.2007 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Dincolo de aceste aspecte, se observă că apărările invocate de către intimată în susţinerea excepţiei, privesc de fapt temeinicia şi legalitatea cererii, motive care se pretează a fi supuse cenzurii în cursul soluţionării cauzei în fond, neavând relevanţă sub aspectul calităţii procesuale.

Câtă vreme intimata este parte în raportul juridic presupus de executarea silită a creanţei AVAS, prin poprire, se apreciază că aceasta are calitate procesuală pasivă, urmand a respinge excepţia ca nefondată.

Prin întâmpinare, terţul poprit invocă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de validare a popririi, „faţă de neîndeplinirea condiţiilor cumulative prev. de art. 460 C.p.c.”, invocând că cererea de validarea popririi, raportat la o creanţă care este stinsă, nu poate fi admisibilă.

Sub aspectul procedural al invocării excepţiei inadmisibilităţii, instanţa atrage atenţia asupra următoarelor aspecte: cele invocate de către intimată în susţinerea excepţiei, nu conduc la conturarea unei excepţii de inadmisibilitate ca o excepţie de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unor condiţii de fond a dreptului subiectiv pretins şi nu de exerciţiu a acţiunii, astfel încât, faţă de motivele invocate, în situaţia însuşirii acestora de către instanţă, cererea de validare nu poate fi decât respinsă ca nefondată, în nici un caz ca inadmisibilă.

Drept consecinţă, instanţa a calificat aşa zisa „excepţie” de inadmisibilitate, ca apărare de fond, cele invocate atingând chiar fondul judecăţii, reprezentând aspecte de drept material, substanţial, în urma cererii de validare fiind ţinută să verifice tocmai îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor cumulative prev. de art. 460 C.pr.civ..

Analizând pe fond actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 29.10.2004, între Cabinet Individual Avocat Dr. V.G., în calitate de prestator de servicii juridice şi SC, în calitate de client, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004, în care părţile au prevăzut acordarea de asistenţă juridică şi reprezentare în dosarul nr. 6934/COM/2003, aflat pe rolul Tribunalului Dolj (în rejudecare dosar nr. 13167/63/2007).

Ulterior, prin actul adiţional din data de 14.04.2006, contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004 a fost modificat, atât în ceea ce priveşte obiectul contractului, cât şi în ceea ce priveşte onorariul avocatului.

Întrucât SC nu a achitat prestatorului de servicii juridice onorariul datorat, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. 112/29.10.2004 astfel cum a fost modificat, Cabinet Individual Avocat Dr. V. G. a pornit împotriva debitoarei sale, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 317/E/2009 al BEJ Lăpădat Nicolae, pentru suma de 163.625 lei.

În cadrul dosarului de executare nr. 317/E/2009 al BEJ L. N., la data de 20.05.2010, a fost emis procesul verbal privind cheltuielile de executare prin care a fost stabilită în sarcina debitoarei SC obligaţia de plată a cheltuielilor de executare în cuantum de 8.282 lei şi de asemenea, a fost emisă adresă de înfiinţare a popririi, prin care s-a comunicat terţului poprit indisponibilizarea sumelor de bani datorate cu orice titlu de AVAS către SC, până la concurenţa sumei de 171.907 lei, datorată de aceasta din urmă creditorului Cabinet Individual Avocat Dr. V. G.

Prin sentinţa nr. 4285/13.12.2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, AVAS a fost obligată la plata către SC, a sumei de 1214754,12  ron, cu titlul de despăgubiri, onorariu avocat, taxa de timbru şi onorariu expert.

Adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/20.05.2010 a fost primită de AVAS la data de 26.05.2010.

Terţul poprit, nu s-a conformat dispoziţiilor cuprinse în adresa de înfiinţare a popririi şi nu a reţinut şi consemnat suma poprită la dispoziţia BEJ L N., în termenul legal de 15 zile.

Astfel, la data de 21.02.2011, AVAS comunică BEJ L. N., că la data de 02.07.2010, ca urmare a demarării procedurii de executare de către SC, în cadrul dosarului de executare 311/2009, a achitat debitul principal datorat creditoarei, în sumă de 1240754,12 lei iar la data de 19.07.2010, AVAS a fost executată şi pentru suma de 24346,73 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

În vederea validării popririi, instanţa este ţinută să verifice existenţa raporturilor existente între creditor şi debitor, pe de o parte, şi cele existente între debitor şi terţul poprit, pe de altă parte, conform art. 452 alin. 1 C.p.c., precum şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 460 C.p.c..

Analizând cu prioritate îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 460 C.p.c., instanţa a reţinut următoarele:

S-a reţinut că, pentru a se da curs validării popririi, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 452 C.p.c., privind raporturile dintre creditor şi debitor, pe de o parte, şi cele existente între debitor şi terţul poprit, pe de altă parte, se impune în egală măsură şi respectarea celor două condiţii impuse de art. 460 C.p.c., respectiv condiţia neexecutării de către terţul poprit a obligaţiilor ce decurg din înfiinţarea popririi, precum şi condiţia depunerii cererii de validare a popririi, în termenul de 3 luni care, în acord cu dispoziţia legală, curge de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.

În cauză, s-a făcut dovada neîndeplinirii obligaţiei ce îi revenea terţului poprit privind indisponibilizarea sumelor asupra cărora s-a înfiinţat poprirea, însă condiţia depunerii cererii de validare a popririi, în termenul legal imperativ de 3 luni, nu a fost îndeplinită.

Astfel, adresa de înfiinţare a popririi nr. 317/E/2009, a fost emisă de executorul judecătoresc la data de 26.05.2010 iar terţul poprit a primit această adresă la data de 27.05.2010, astfel cum rezultă din dovada de primire a acesteia, semnată de persoana responsabilă cu primirea corespondenţei, din cadrul AVAS.

Din analiza conţinutului adresei de înfiinţare a popririi s-a reţinut că, terţul poprit avea obligaţia să comunice executorului judecătoresc în termen de 15 zile de la primirea acesteia, că s-a conformat dispoziţiei de înfiinţare a popririi asupra veniturilor debitoarei şi că a procedat la reţinerea sumei poprite şi la consemnarea acesteia la dispoziţia executorului judecătoresc. După expirarea acestui termen de 15 zile, începe să curgă termenul de 3 luni pentru înaintarea cererii de validare a popririi, la care creditorul este îndrituit în situaţia neîndeplinirii obligaţiei terţului poprit de a proceda la poprire până la concurenţa sumei datorate de debitor.

Acest termen de 3 luni, a început astfel la data de 12.06.2010 şi s-a împlinit la data de 12.09.2010. Cererea de validare a popririi a fost înaintată la instanţă cu mult după împlinirea acestui termen legal imperativ, respectiv la data de 29.03.2011.

Prin urmare, instanţa a constatat că, în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 460 C.p.c., aceea a înaintării cererii de validare, în termenul legal de 3 luni, exigenţă care împiedică instanţa să procedeze la validarea popririi înfiinţate prin adresa nr. 317/E/20.05.2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditorul Cabinet Individual Dr.V. G., criticând-o pentru motive de nelegalitate.

In  motivarea apelului se arată, în esenţă, că hotărârea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art.460 coroborat cu art.452 şi 456 C.pr.civ, în sensul că  termenul de 3 luni în care se poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi de la data când  terţul poprit  trebuia  să consemneze sau să plătească suma  urmăribilă nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de validare a popririi, acest termen fiind  unul de  recomandare, şi nu unul de decădere.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă  că pentru validarea popririi este necesară întrunirea cumulativă  a două condiţii esenţiale, şi anume  calitatea de debitor a terţului poprit faţă de debitorul  urmărit şi neexecutarea de către terţul poprit a  obligaţiilor privind efectuarea popririi.

Dispoziţiile art.460 alin.1 C.pr.civ conţin o normă juridică permisivă, care nu are ca element structural sancţionarea, şi nici  nu impune  sau interzice  săvârşirea  unei acţiuni.

Se mai arată că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa sunt unanime în a considera că termenul de 3 luni prevăzut de art.460 C.pr.civ este un termen prohibitiv, care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui.

In situaţia în care s-ar admite  o altă interpretare coroborată a acestor texte de lege s-ar nega  însăşi existenţa  instituţiei validării popririi, deoarece aceasta este prevăzută de lege  tocmai pentru a asigura o  protecţie adecvată a creditorului împotriva debitorului şi a terţului poprit.

Intimata terţ poprit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, arătând că  nu are calitate procesuală pasivă şi că nu are calitatea de debitor al debitoarei urmărite silit.

Apelul este nefondat.

Se constată că prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, reţinând  în mod corect starea de fapt şi de drept dedusa judecăţii şi făcând o interpretare judicioasă şi adecvată  dispoziţiilor legale aplicabile.

Esenţa chestiunii litigioase supuse soluţionării rezidă în interpretarea art.460, alin.1 C.pr.civ, sub aspectul naturii juridice a termenului de 3 luni pe care acest text de lege îl reglementează.

Prima instanţă a statuat ca în  cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art.460 C.pr.civ,  aceea a înaintării cererii de validare în termenul legal de 3 luni şi a reţinut astfel, în mod implicit, natura acestui termen ca fiind  un termen procedural de decădere.

Apelantul a contestat această rezolvare juridică dată de prima instanţă, susţinând că termenul de 3 luni este unul de recomandare, şi nu de decădere.

In cuprinsul motivelor de apel  se mai susţine, aşa cum s-a arătat mai  înainte, şi că termenul respectiv ar fi un termen  prohibitiv, care împiedică  formularea  cererii de validare înainte de expirarea lui.

Aceste două susţineri sunt în mod vădit contradictorii, întrucât efectele unui termen de  recomandare sunt diferite de cele  ale unui termen prohibitiv, însă  Tribunalul le va analiza  ca pe doua teze juridice distincte, chiar dacă motivele de apel nu sunt structurate în sensul formulării unor asemenea teze.

In primul rând, termenul reglementat de art.460 alin.1 C.pr.civ, nu este un termen de recomandare, ci un termen de decădere, pentru următoarele considerente:

Calificarea naturii juridice a acestui termen nu poate fi făcută decât în raport de raţiunea şi finalitatea avute în vedere de legiuitor la reglementarea lui.

O interpretare  sistematică este, de asemenea, necesară, dat fiind că acest termen legal de 3 luni  reprezintă o institutie  de drept procesual ce se găseşte  în  corelaţie cu  alte instituţii de drept procesual din materia popririi

Trebuie precizat că  raţiunea generică a termenelor procedurale este de a disciplina, de a ordona în mod riguros şi judicios derularea raporturilor procesuale, dar şi de a imprima  celeritate procedurilor judiciare;  în lipsa  unor  termene procedurale reglementate de lege, durata  unui proces civil ar fi  marcată  de o totală incertitudine, iar actul de justiţie nu ar mai putea fi administrat în mod corespunzător.

Raţiunea şi finalitatea termenului legal de 15 zile de la comunicarea popririi reglementat de art.456, alin.1 C.pr.civ constau în  lăsarea răgazului necesar terţului poprit pentru ca acesta să poată indisponibiliza sumele de bani datorate debitorului şi să  înainteze dovada indisponibilizării executorului judecătoresc  (sau să-i  achite  direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în situaţia  prevăzută de art.456, alin.1, lit.b C.pr.civ).

Raţiunea şi finalitatea termenului legal de 3 luni reglementat de art.460, alin.1  C.pr.civ, sunt identice cu raţiunea şi finalitatea  oricărui termen procedural de decădere, acestea constând, aşa cum s-a  arătat mai înainte, în disciplinarea derulării raportului procesual.

In lipsa  unui termen pentru  introducerea cererii de validare a popririi, s-ar ajunge la situaţia de neconceput ca o asemenea cerere să poată fi introdusă oricând, ceea ce ar avea drept consecinţă  menţinerea şi perpetuarea unei  stări de  incertitudine în care s-ar găsi subiectele de drept implicate în procedura popririi.

Necesitatea reglementării unui termen procedural pentru introducerea cererii de validare în instanţă este evidentă, deoarece în speţă nu ar putea fi aplicate dispoziţiile Decretului nr.167/1958 referitor la prescripţia extinctivă, acestea fiind aplicabile raporturilor juridice de drept substanţial, şi nu raporturilor juridice execuţionale, născute în aplicarea unui titlu executoriu.

Termenul reglementat de art.456, alin.1 C.pr.civ, este un termen mai scurt, pe zile, deoarece măsura indisponibilizării sumelor de bani datorate de terţul poprit debitorului poate fi luată într-un asemenea interval de timp, interval care nu trebuie să fie foarte mare, întrucât, altminteri, s-ar putea încuraja o conduită abuzivă a terţului poprit iar creditorul ar fi nevoit să aştepte prea mult pentru a putea  derula o procedură judiciară împotriva terţului poprit.

In schimb, termenul reglementat de art.460, alin.1 C.pr.civ este un termen pe luni ( şi nu pe zile, ca în primul caz) întrucât el reprezintă intervalul de timp în care poate fi introdusă cererea de validare în faţa instanţei; el este suficient pentru ca persoana interesată (creditor, debitor, executor judecătoresc) să poată formula cerere de validare, prezumându-se că aceasta are îndatorirea de a urmări modul în care se desfăşoară executarea silită, în condiţiile în care finalitatea  instituţiei juridice este de a tranşa raporturile juridice execuţionale şi de a finaliza procedura de executare silită.

Un raţionament contrar celor arătate ar duce la  concluzia că un  drept de creanţă statornicit printr-un titlu executoriu, drept care este, în esenţa sa, prescriptibil, conform normelor de drept substanţial, ar putea fi valorificat oricând, nelimitat în timp, în cadrul popririi, faţă de un alt subiect de drept decât debitorul, şi anume faţă de terţul poprit.

Instanţa, arată, o dată în plus, că  raţiunea termenului prevăzut de art.460, alin.1 C.pr.civ este de a  imprima celeritate unei proceduri prin care se ceează un al treilea raport juridic obligaţional, acela dintre creditor şi terţul poprit.

De altfel, întreaga materie a executării silite, ca fază finală a procesului civil, cuprinde numeroase  termene procedurale, voinţa legiuitorului fiind aceea de a imprima o disciplină riguroasă modului în care se desfăşoară activitatea judiciară şi extrajudiciară a subiectelor implicate în executarea silită.

Reglementarea unui termen în care poate fi formulată cererea de validare a popririi era cu atât mai necesară cu cât în materia popririi nu sunt operante dispoziţiile legale referitoare la perimare, mai exact art.389, alin.1 C.pr.civ, conform căruia „daca creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice  parte interesată poate cere desfiinţarea ei”.

Astfel, potrivit art.390, alin.1 C.pr.civ, „dispoziţiile art.387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie”, iar potrivit art.454, alin.1 C.pr.civ, „ poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsură luată”.

Cu alte cuvinte, persoana interesată nu are posibilitatea de a introduce cererea de validare în intervalul de timp de 6 luni  la expirarea căruia orice act de executare se perimă de drept, pentru că perimarea nu operează, fiind vorba despre o  formă de executare silită indirectă mobiliară fără somaţie; or, dacă perimarea nu este incidentă, este logic să existe un termen  procedural de decădere.

Împrejurarea că în cazul  textului de lege analizat (art.460, alin.1 C.pr.civ) apare formularea „poate sesiza instanţa de executare”  nu duce la concluzia existenţei unui termen de  recomandare, aşa cum a susţinut apelantul; utilizarea verbului „poate” se explică prin corelarea şi raportarea lui  la cele trei subiecte de drept ce au calitatea procesuală de a  introduce cererea de validare  - creditorul, debitorul sau organul de executare, în sensul că fiecare dintre ei „poate” să formuleze o astfel de cerere, dar şi prin raportarea sa la principiul disponibilităţii, în sensul că, textul nu prevede o obligaţie imperativă, ci doar un termen imperativ („în termen de trei luni de la data când ...”).

De altfel, exemplul clasic de termen de recomandare reglementat de Codul de procedură civilă este cel prevăzut de art.264, alin.1; „ motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare”; din modul de redactare ar putea rezulta că e vorba de un termen imperativ – formularea „se va face”-  însă este unanim recunoscut că e vorba de un termen de recomandare şi că depăşirea lui nu afectează valabilitatea hotărârii, ca act de procedură.

In consecinţă, calificarea unui termen ca fiind de decădere ori de recomandare se face în funcţie de raţiunea şi de finalitatea lui, şi mai puţin în funcţie de semantica unor  verbe utilizate în corpul textului de lege, aceasta putând fi, cel mult, un criteriu subsidiar de calificare.

Soluţiile jurisprudenţiale invocate de apelant în favoarea sa (prin care s-a calificat termenul drept unul de recomandare) nu sunt relevante, întrucât nu au un suport argumentativ convingător; instanţa apreciază, aşa cum s-a arătat, ca această problemă ce face obiectul dezbaterii, poate prin o corectă dezlegare doar prin interpretarea sistematică a dispoziţiilor procesuale şi prin  interpretarea în acord  cu raţiunea şi finalitatea lor.

In al doilea rând, Tribunalul constată că şi teza calificării termenului de 3 luni drept termen prohibitiv este nefondată.

Nu există nici un temei şi nici o raţiune pentru a se considera că legiuitorul a dorit să le interzică creditorului, debitorului sau executorului judecătoresc să introducă cererea de validare înainte de expirarea termenului de trei luni, care  s-ar adăuga, în mod nejustificat, la  termenul de 15 zile prevăzut la art.456, alin.1 C.pr.civ.

Din chiar formularea textului de lege analizat rezultă ca acesta nu reglementează o conduită  omisivă, nu fixează o interdicţie de a se formula cererea de validare, ci instituie un termen înlăuntrul căruia se poate introduce cererea.

Fata de cele expuse, în temeiul art.296 C.pr.civ, apelul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare