Stabilire pensie de intretinere

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MIZIL Tip: Sentinţă civilă

JUDEŢUL PRAHOVA Nr./Data: 1484/ 21.12.2011

 Autor: Secţia civilă

 Domenii asociate:pensii

STABILIRE PENSIE DE ÎNTREŢINERE

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 30.09.2011 sub număr de dosar 1768/259/2011, repartizat aleatoriu în modalitatea informatică prezentului complet (civil stagiar nr. 8) reclamantul Roşu Dănuţ, în numele şi în calitate de reprezentant legal al minorului  Roşu Cătălin Alexandru, născut la data de 09.03.2001 a chemat în judecată pe pârâta  Liptac Roxana Mihaela, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportat la venitul minim pe economia naţională, începând cu data de 01.08.2011.

În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat că  a fost căsătorit cu pârâta începând cu anul 2000 până la data de 12.11.2008, când pârâta a abandonat domiciliul conjugal din satul Tohani, comuna Gura Vadului, judeţul Prahova, din căsătorie rezultând minorul Roşu Cătălin Alexandru născut la data de 09.03.2001. A arătat reclamantul că în urma abandonului familiar la 18.11.2009 a introdus acţiune la Judecătoria Mizil pentru stabilirea pensiei de întreţinere, prin sentinţa civilă nr.461/01.04.2010, rămasă definitivă şi irevocabilă instanţa obligând-o pe pârâtă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 150 lei lunar.

A mai susţinut reclamantul că ulterior, pârâta a trăit în relaţii consensuale cu numitul Gheorghe Nicoale, convieţuire din care a rezultat minora Roşu Elena Ana-Maria, născută la data de 15.08.2010, înregistrată tot pe numele de ROŞU, întrucât pârâta nu introdusese acţiune de divorţ până la naşterea minorei. A mai învederat instanţei că la data de 13.07.2010 pârâta a introdus la Judecătoria Mizil acţiune de divorţ, prin sentinţa civilă nr.1360/12.11.2010 instanţa compensând obligaţiile privind plata pensiei de întreţinere ale părţilor în favoarea celor 2 minori până la admiterea acţiunii de tăgadă paternitate ce va fi formulată de pârâtul ROŞU DĂNUŢ cu privire la minora ROŞU ELENA ANA-MARIA. 

De asemenea, a învederat instanţei că prin sentinţa civilă nr.3751/20.07.2011 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr.5984/94/2011 s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul ROŞU DĂNUŢ şi s-a constatat că acesta nu este tatăl minorei ROŞU ELENA ANA-MARIA

În şedinţa din 15.11.2011 reclamantul a depus la dosarul cauzei fotocopia certificatului de naştere privind pe numita ROŞU ELENA ANA-MARIA, sentinţa civilă nr. 375120.07.2011, încheierea de şedinţă din 29.09.2011 pronunţată de Judecătoria Buftea.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile de la dosar, în temeiul dispoziţiilor art.167 Cod Proc., apreciind că sunt utile, concludente şi pertinente pentru soluţionarea cauzei.

Instanţa a rămas în pronunţare, aceasta fiind amânată la data de 15.11.2011. Instanţa a repus la data de 22.11.2011 cauza pe rol şi a stabilit termen în continuarea judecăţii la data de 13.12.2011, pentru când se vor cita părţile, reclamantul cu menţiunea de a depune la dosar un certificat de grefă din care să rezulte menţiunea datei la care a rămas irevocabilă sentinţa civilă nr.375/20.07.2011 pronunţată de către Judecătoria Buftea în dosarul cu nr. 5984/94/2011.

Instanţa a avut în vedere în soluţionarea cauzei dispoziţiile art. 6  alin.4 N.C.Civ potrivit cărora dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă acestea subzistă şi după intrarea în vigoare a legii noi.

Principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp sunt (I) principiul neretroactivităţii legii civile noi şi (II) principiul aplicării imediate a legii civile noi.

S-a reţinut că principiul neretroactivităţii legii civile este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute; într-o altă formulare potrivit acestui principiu trecutul scapă legii civile noi. Legislativ, acest principiu este consacrat expres în chiar art. 6 alin. (1) din Noul Cod Civil, astfel: legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

De asemenea, s-a reţinut că una dintre excepţiile de la principiul menţionat este retroactivitatea legii civile noi, care înseamnă aplicarea legii civile noi la situaţii juridice anterioare adoptării ei, această excepţie putându-şi găsi aplicare numai dacă este consacrată expres în legea nouă, deoarece excepţiile nu se prezumă, ele fiind de strictă aplicare şi interpretare.

Astfel, instanţa a reţinut că deşi prezenta acţiune a fost introdusă la data de 30.09.2011, respectiv anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 107 rap.la art.86 şi art.94 Codul Familiei, la soluţionarea cauzei se vor avea în vedere dispoziţiile Noului Cod Civil, care  în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere este de aplicare imediată, fiind vorba despre un caz în care legea noua retroactivează, această excepţie fiind expres consacrată în Noul Cod Civil.

Instanţa a avut în vedere în soluţionarea cauzei de faţă dispoziţiile Noului Cod Civil, prin prisma dispoziţiilor art. 6 alin.1 N.C.Civ potrivit cărora legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare care consacră expres principiul activităţii legii civile şi a datei introducerii acţiunii, respectiv 30.09.2011.

Obligaţia de întreţinere este reglementată de dispoziţiile art.499 din N.C.Civ. care în alin.1 stabileşte că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare  traiului, precum şi educaţia, învăţătura, şi pregătirea profesională.

Potrivit dispoziţiilor art. 516 alin.1 N.C.Civ obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte condiţiile obligaţiei de întreţinere, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.524 N.C. Civ, potrivit cărora are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sa sau din bunurile sale, cele ale art.525 alin.1 N.C.Civ potrivit cărora minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Totodată, potrivit dispoziţiilor art.527 alin.1 N.C.Civ poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, cele două criterii care vor fi avute în vedere de către instanţă pentru a stabili obligaţia de întreţinere sunt stabilite de  dispoziţiile art.529 alin.1 N.C.Civ întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, respectiv 1. starea de nevoie a creditorului întreţinerii, respectiv minorul ROŞU CĂTĂLIN-ALEXANDRU şi 2. mijloacele celui obligat la întreţinere, respectiv ale debitoarei LIPTAC ROXANA MIHAELA.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere alin.2 ale aceluiaşi articol stabileşte că atunci când întreţinerea este datorată de părinte ea se stabileşte până la  o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 mai mulţi copii. Etalonul avut în vedere de instanţă în stabilirea pensiei de întreţinere este venitul minim net pe economie, iar nu brut, respectiv suma de 525 lei.

Totodată, în stabilirea pensiei de întreţinere instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care în art. 2 alin. 2 stabileşte că  principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. 

Principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi cele ale alin.4 potrivit cărora persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei, şi în prezenta cauză, având ca obiect stabilire pensie de întreţinere principiul director al  deciziei instanţei va fi interesul superior al minorului  Roşu Cătălin Alexandru.

Astfel, deşi potrivit prevederilor Noului Cod Civil starea de nevoie a minorului nu se mai prezumă, ci aceasta trebuie dovedită, instanţa a avut în vedere drept criterii din care rezultă starea de nevoie a minorului, vârsta acestuia care atestă faptul că nu se poate întreţine singur, precum şi dispoziţiile invocate referitoare la interesul superior al copilului. Totodată, instanţa se raportează şi la  faptul că pârâta nu a pus la îndoială starea de nevoie a acestuia. Prin urmare, având în vedere că această prezumţie are caracter relativ şi că pârâta nu a administrat în faţa instanţei probe care să ducă la răsturnarea prezumţiei, instanţa a reţinut că aceasta este pe deplin aplicabilă.

De asemenea, în ceea ce priveşte data de la care se acordă pensia de întreţinere, dispoziţiile art.532 alin.1 N.C Civ stabilesc că pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol  pensia poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată de culpa debitorului.

Instanţa va reţine în cauza de faţă că introducerea prezentei acţiuni a fost întârziată de culpa debitoarei Liptac Roxana Mihaela, întrucât reclamantul Roşu Dănuţ nu a putut să solicite obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere decât ulterior rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei privind admiterea acţiunii de tăgadă paternitate privind pe minora Roşu Elena Ana-Maria, care în prezent poartă numele de Gheorghe Elena Ana-Maria. Aşadar, instanţa a constatat că este în situaţia de excepţie prev.de alin.2 al articolului menţionat, astfel că instanţa a obligat pe pârâtă la plata pensiei de întreţinere de la data rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei civile nr.3751/20.07.2011 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul cu nr. 5984/94/2011.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, precum şi situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa a admis acţiunea formulată de către reclamantul Roşu Dănuţ şi a obligat pe pârâta Liptac Roxana Mihaela la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului Roşu Cătălin Alexandru în cuantum de 87,5 lei lunar, aceasta urmând a fi executată în bani.

Întocmit,

Judecător - Viorel  Georgeana

1

Domenii speta

Spete similare