Obligarea pârâtului de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de teren

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr. pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău , reclamantul R.Ş au chemat în judecată pe pârâtul I R solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie , suprafaţa de aproximativ 10 de metri teren situat în Moineşti , ( 2 metri prin mutarea gardului de pe vechiul amplasament cca.20 cm, pe o lungime de 10 metri şi cea 8 mm prin ocuparea şi folosirea acestei acestei suprafeţe ca şi cale de acces pentru pârât), stabilirea liniei de hotar, între proprietăţi, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 7 lei ron prin chitanţa nr., 20 lei prin chitanţa nr., 0,30 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că pârâtul le ocupă fără drept o suprafaţă de teren asupra căreia aceştia au drept de proprietate prin mutarea gardului despărţitor şi foloseşte o uliţă de acces care face parte din .

în drept s-au invocat prevederile art.480 şi 584 Cod civil.

în baza art.115 Cod proc. civilă pârâtul a formulat întâmpinare în care solicită respingerea acţiunii motivat că terenul revendicat de către reclamant este de fapt o cale de acces pe care a folosit-o anterior cumpărării de către acesta a imobilului la adresa unde locuieşte în prezent şi că nu a ocupat terenul deoarece chiar dacă a făcut gardul, a respectat vechiul aliniament.

în cauză s-au depus acte, au fost audiaţi martori, s-au luat interogatorii,s-a efectuat o expertiză de specialitate, o cercetare locală, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. încheiat la BNP Lupaşcu Sorana Moineşti ,reclamantul R Ş a cumpărat de la numiţii P I şi P R o locuinţă ,anexe şi suprafaţa de 1109,46 mp teren din care 500 mp teren curţi construcţii şi 609,46 arabil , imobil identificat prin număr cadastral , situat în intravilanul oraşului Moineşti.

Vânzătoarea la rândul său a dobândit bunurile înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. la BNP Samolilă Gheorghe Comăneşti.

în interogatoriu luat pârâtul arată că gardul pe care 1-a construit este pe acelaşi amplasament cu vechiul gard dar nu este deacord să lase terenul revendicat reclamantului deoarece nu ar mai avea acces la strada principală.

Conform constatărilor din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale ca şi concluziile expertizei pârâtul poate să iasă la strada principală direct din curtea imobilului său. Este adevărat că intrarea pe care o avea aşa cum este împrejmuită curtea , se făcea de pe uliţa revendicată de reclamant.

Martora propusă de reclamant, vânzătoarea terenului , PR (fila 37 dosar) confirmă faptul că deşi uliţa nu a fost îngrădită niciodată , fiind folosită de megieşii respectivi , dintotdeauna conform actelor de vânzare cumpărare succesive , aceasta făcea parte din proprietatea în prezent a numitului Robu.

Martora M M(fila38 dosar) propusă de reclamant relatează aceeaşi situaţie de fapt, respectiv că terenul revendicat nu a fost îngrădit niciodată fiind folosit de riverani .

Pârâtul nu a putut să opună titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.

S-a solicitat de la Notariatul unde s-a încheiat actul autentic şi s-a verificat contractul care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare aparţinând reclamantului şi s-a constatat că s-a înstrăinat anterior aceeaşi suprafaţă de teren.

Ambele contracte de vânzare-cumpărare invocate de către reclamant ca just titlu pentru autoarea sa şi pentru sine sunt valabile, fiind încheiate cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege .

Faţă de depoziţiile martorilor, procesul verbal de cercetare la faţa locului, au fost respinse obiecţiunile la raportul de expertiză ale părţilor, deoarece concluziile acestuia sunt în concordanţă cu celelalte probatorii din prezenta cauză.

Astfel, raportul de expertiză concluzionează că suprafaţa de 224 mp cât este uliţa în dispută face parte din terenul' aparţinând reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. şi că într-adevăr pârâtul nu ocupă efectiv teren din acel al reclamantului dar că îl foloseşte ca şi calea de acces.

Astfel, art. 1 alin. 1) din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".

Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală-petitorie prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Reclamantul s-au conformat prevederilor art. 1169 Cod civil în sensul „ că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", respectiv faptul că a făcut dovada proprietăţii exclusive asupra terenului revendicat şi că pârâtul îi folseşte fără drept o suprafaţă din acesta,

Art. 480 Cod civil arată că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut , însă în limitele prevăzute de lege iar art. 481 Cod civil statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa , afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Faţă de cele arătate anterior, va fi admisă acţiunea reclamanţilor şi va fi obligată pârâta să lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren aşa cum a rezultat din raportul de expertiză.

Acţiunea în grăniţuire , reprezintă o operaţie de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietăţi vecine.

Acţiunea exercitata cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa îl urmeze hotarul este întemeiată pe dispoziţiile art. 584 din Codul civil. De aici rezulta ca grăniţuirea, menita sa apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât in cazul inexistentei unei delimitări intre proprietăţi, cat si in situaţia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de părţi.

Pe cale de consecinţă va fi admisă acţiunea şi se va dispune obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren aşa cum a fost determinată prin raportul de expertiză ca şi linia de hotar stabilită similar şi a schiţei anexă.

In baza art. 274 Cod proc. civilă va fi obligat pârâtul care căzut în pretenţii, către reclamant la plata cheltuielilor de judecată respectiv taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu apărător şi expert.

Domenii speta

Spete similare