În materia răspunderii părinteşti este fără relevanţă faptul că părţile au domiciliul în România, având în vedere art.8 alin.1 din Regulamentul ce 2201/2003 al Consiliului Europei, care stipulează că instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt...

R O M Â N I A

JUDECATORIA MOTRU

Sentinta civila- Nr. 201

Sedinta publica de la 27 Ianuarie 2012

Reîncredintare minor

În materia raspunderii parintesti este fara relevanta faptul ca partile au domiciliul în România, având în vedere art.8 alin.1 din Regulamentul CE 2201/2003 al Consiliului Europei, care stipuleaza ca instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita într-un stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Motru sub nr. ………/263/2011  reclamantul S. G.  a chemat în judecata pârâta S. M.  solicitând instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta  sa se dispuna  reîncredintarea minorilor  S. G. P. si S. I. L.  spre crestere si educare  reclamantului, iar în subsidiar a solicitat sa i se încuviinteze sa aiba legaturi personale  cu minori  în sensul de a-i duce atât la domiciliul lui cât si la resedinta  lui, în ultima saptamâna  din luna începând cu orele 18, pâna duminica orele 14, în vacanta de vara în luna iulie, o saptamâna de Craciun si o saptamâna de Pasti.

În motivare reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu pârâta, casatoria fiind desfacuta prin s.civ. nr………./23.06.2010 pronuntata de Judecatoria Motru, sentinta ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Craiova nr. …../18.01.2011, iar din casatorie au rezultat minorii S. G. P.  nascut la 20.06.1999 si S. I. L. nascuta la 31.01.1996, minori ce au fost încredintati , prin sentinta mai sus mentionata, mamei spre crestere si educare, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorilor.

Ca, în prezent au intervenit situatii noi, modificându-se starea de fapt, în sensul ca s-au schimbat  împrejurarile care au determinat  încredintarea initiala, cei doi minori locuind împreuna cu mama lor si o matusa în Italia, com. P., V. G M.. nr. ., iar pârâta nu realizeaza nici un fel de venit astfel încât sa le poata oferi minorilor un trai decent si o crestere armonioasa , neavând posibilitati materiale.

Ca,  minorii frecventeaza  cursurile scolii gimnaziale, însa au o situatie proasta, chiar dezastruoasa în cazul minorului G. P., ceea ce conduce la ideea ca pârâta nu se preocupa cu precadere de educatia  acestora, minorii fiind lipsiti de mijloacele materiale necesare existentei, dar si de conditiile morale de afectiune, adesea fiind lasati în grija matusii.

A mai aratat reclamantul ca este singurul în masura sa le ofere minorilor conditiile materiale si morale corespunzatoare întrucât este angajat cu contract de munca în Italia unde detine si o locuinta în localitatea P., str. C. nr.. si a fost preocupat de îngrijirea celor doi minori contribuind cu sume de bani  în cuantum mai mare decât cel stabilit c u titlul  pensie de întretinere si desi a încercat  sa aiba legaturi personale cu minorii pârâta i-a interzis orice legatura  cu acestia.

În dovedirea cererii sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri(filele 4-6).

Pârâta, legal citata  a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea actiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecata.

În motivare pârâta a aratat  ca cei doi minori se afla în localitatea P. – Italia , urmând cursurile scolii gimnaziale fiind sub atenta sa supraveghere, având toate cele necesare unui trai decent si mai ales afectiunea morala de care acestia trebuie sa beneficieze.

Ca pârâtul nu a contribuit si nu contribuie  sub nici o forma la  cresterea si educarea minorilor si, mai mult  exercita  acte de violenta verbala atât în ceea ce-i priveste pe minori cât si în ceea  ce o priveste pe ea, pârâta.

Ca, nu este adevarat  ca pârâtul detine  o locuinta personala ci numai cu titlul de locuinta închiriata, cum de altfel detine si ea, iar faptul ca minorii ar avea o situatie precara la scoala nu este adevarat.

A mai aratat pârâta prin întâmpinare  sustinerile reclamantului cum ca i-ar fi interzis legatura cu minorii si ca i-ar fi determinat  sa aiba o reticenta în relatia cu tatal lor sunt nereale, motivat de faptul ca datorita violentelor exercitate de acesta a fost obligata sa se adreseze  de mai multe ori organelor de politie italiene, iar acest fapt a condus la  existenta unei reticente  din partea minorilor care, din proprie initiativa îl evita sistematic  pe reclamant  care le creeaza  o stare  de teama.

În drept cererea a fost întemeiata pe disp. art. 115-118 C.pr. civ.

Analizând actiunea de fata prin prisma exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:

Prin Sent.Civ. nr……../23.06.2010 a Judecatoriei Motru ramasa irevocabila prin Dec.Civ. nr……../18.01.2011 a Curtii de Apel Craiova instanta a dispus desfacerea casatoriei partilor încheiata la data de 29.07.1995 din vina ambilor soti , au fost încredintati spre crestere si educare mamei , pârâta din prezenta cauza S. M. , minorii rezultati din casatorie G.-P. nascut la 20.06.1999 si I.-L. nascuta la 31.01.1996

De asemenea, s-a dispus ca pârâta din prezenta cauza sa revina la numele avut anterior casatoriei acela de ,,C.,, si a fost obligat reclamantul din prezenta cauza S. G. la plata  unei pensii de întretinere  în favoarea celor doi minori  în suma de 100 lei lunar fiecaruia începând cu data de 03.03.2010 si pâna la intervenirea unei cauze legale de încetare sau modificare a obligatiei.

Potrivit art.2 pct.7 din Regulament, raspunderea parinteasca cuprinde în special încredintarea si dreptul la vizita.

De la data de 01.01.2007 România a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit art. din Regulament, acesta este obligatoriu în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.

Potrivit art.8 alin.1 din Regulamentul C.E. nr.2201/2003 al Consiliului Europei, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în materia raspunderii parintesti privind un copil care, are resedinta obisnuita în acest stat membru, la momentul la care instanta a fost sesizata.

În expunerea de motive a Regulamentului la pct.12, în materia raspunderii parintesti, se prevede ca ar trebui sa fie competente în primul rând instantele statului membru în care copilul îsi are resedinta obisnuita.

În cauza de fata, se constata ca la data sesizari instantei atât partile cât si minorii aveau si au si în prezent  resedinta obisnuita  în Republica  Italia, comuna P..

Apararea reclamantului în sensul ca, Judecatoria Motru este competenta sa judece cauza în temeiul art. 12 din Regulamentul 2201/2003, nu poate fi retinuta din moment ce  niciunul dintre titularii raspunderii parintesti nu îsi mai are resedinta obisnuita în România iar minorii locuiesc în Republica Italia.

Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar se retine ca, pe rolul Tribunalului Ordinar din P.- Italia,  sub nr. 1242/2011, a fost înregistrata o cauza ce are ca obiect modificarea conditiilor de divort a partilor din prezenta cauza.

În urma audierii din data de 01.12.2011, Tribunalului Ordinar din P.- Italia a dispus încredintarea provizorie a minorilor mamei pârâtei din prezenta cauza si, constatându-se  incidente disp. art. 19 si 20 din Regulamentul 2201/2003,  s-a dispus suspendarea cauzei pâna la data de 15.03.2012 .

 Fata de acestea, constatând ca ambii minori au domiciliul în Republica Italia unde frecventeaza cursurile Scoala Gimnaziala, instanta apreciaza ca partile si copiii au posibilitatea de a fi ascultate la instanta de la resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luând astfel în considerare si criteriul proximitatii.

Prin urmare, instanta de la resedinta obisnuita din Italia are o legatura speciala cu minorii si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al acestora.

Fata de acestea, constatând incidente în cauza  disp. art. 17 Regulamentul 2201/2003 conform carora instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru  care nu este competenta în temeiul regulamentului si pentru  care, în temeiul aceluiasi regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, este obligata sa se declare din oficiu necompetenta, instanta va admite  exceptie necompetentei invocata din oficiu si, pe cale de consecinta,  va respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor române .

Domenii speta

Spete similare