Validare poprire.

Sentinţă civilă 141 din 02.02.2009


Prin cererea introdusă la această Judecătorie la data de ______creditoarea S.C. K.I. SRL, municipiul S.M., în contradictoriu cu terţul poprit Ministerul Economiei şi Finanţelor prin DGFP Harghita şi debitoarea comuna D. reprezentată prin primar, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va da să dispună:

- validarea popririi din dosarul execuţional ______ al Biroului executorului judecătoresc B.M. şi consemnarea în favoarea ei, în mâinile pârâtei - terţ poprit la Trezoreria operativă O.S., a creanţei ce o are contra debitoarei comuna D..

În motivele cererii creditoarea arată că are contra debitoarei Unitatea administrativ teritorială comuna D. o creanţă constatată prin titlul executoriu Ordonanţa 2205/2008 a Judecătoriei S.M. şi actualizată în cadrul dosarului execuţional ______ al Biroului executorului judecătoresc B.M..

La cererea ei Biroul executorului judecătoresc B.M. a formulat către Trezoreria operativă O.S. o adresă de înfiinţare a popririi asupra conturilor debitoarei deschise la această structură funcţional operativă a pârâtei MEF.

Cu toate că prin adresa nr.11265/2008 terţul poprit a informat executorul judecătoresc că suma poprită va fi reţinută şi virată în limitele disponibilităţilor existente, a procedat la disponibilizarea în mâinile debitoarei a sumelor existente pe cont, refuzând astfel înfiinţarea popririi.

Creditoarea invocă jurisprudenţa CEDO (cauza S.contra României, etc.) arătând că pârâta terţ poprit încalcă flagrant prevederile art.6 & 1 din Convenţie şi prev.art.1 al.1 din Protocolul 1 adiţional, refuzând să pună în executare o hotărâre irevocabilă.

Prin întâmpinarea depusă (f.13) terţul poprit Administraţia Finanţelor Publice arată că având în vedere prev.art.3 din Ord.nr.22/2002 modificată prin Legea 110/2007 privind executarea obligaţiei de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii şi întrucât somaţia expediată debitoarei a fost primită la data de 14 octombrie 2008 neexpirând cele 6 luni conform prev.art.2 din ordonanţa de mai sus, prin adresa nr.20735/5 decembrie 2008 a înştiinţat creditoarea despre deblocarea contului bancar, urmând ca după expirarea celor 6 luni prev.în ordonanţă să revină cu instituirea măsurilor de executare silită în dosarul execuţional nr._____. Arată că legea nu prevede în mod expres obligativitatea dovedirii de către debitoare a lipsei fondurilor, astfel acest aspect nu poate fi reţinut ca fiind relevant în soluţionarea cererii.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Creditoarea S.C. K.I. SRL, municipiul S.M. are o creanţă în sumă de 6.988,93 lei constatată prin Ordonanţa nr.2205/2008 pronunţată de Judecătoria S.M. şi constând din debit principal şi penalităţi de întârziere la care s-au adăugat cheltuielile de judecată şi cheltuielile de executare conform dispoziţiei de poprire cont bancar creanţa totală fiind de 7.899,93 lei în contra debitoarei comuna D. reprezentată prin primar (f.5).

În cazul lucrărilor de executare somaţia premergătoare executării silite, comunicată debitoarei nu a fost urmată în termen de executare voluntară a obligaţiei de plată, astfel la cererea creditorului Biroului executorului judecătoresc B.M. a formulat către AFP O.S. Trezoreria operativă o adresă de înfiinţare a popririi asupra conturilor debitoarei (f.6).

Prin adresa terţului poprit nr.11265/2008 Biroul executorului judecătoresc B.M. a fost informat că suma poprită va fi reţinută şi virată în limita disponibilităţilor existente, cu toate acestea subsecvent înfiinţării popririi terţul poprit a procedat la disponibilizarea în mâinile debitoarei a sumelor aflate în cont justificând că numai prin voinţa UAT D. se poate realiza executarea silită.

Terţul poprit a invocat prev.art.2 din Ord.nr.22/2002 modificată. Conform acestor prevederi legale dace executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile pentru îndeplinirea obligaţiei de plată.

În cauza de faţă nici debitoarea şi nici terţul poprit nu au făcut dovada lipsei de fonduri pe conturile unităţii teritoriale administrative D. deschise la AFP O.S., cu toate acestea terţul poprit a trecut la disponibilizarea conturilor bancare a debitoarei iar aceasta nu a făcut nici un demers pentru îndeplinirea obligaţiei de plată potrivit art.2 din Ord.22/2002. Terţul poprit susţine că legea nu prevede în mod expres obligativitatea dovedită de către debitoare a lipsei fondurilor însă pentru a verifica dacă măsura disponibilizării conturilor a fost sau nu legală trebuie să fi făcut această dovadă, în caz contrar nefiind aplicabile prev.art.2 din Ord. 22/2002.

În lumina jurisprudenţei CEDO accesul liber la justiţie ar fi iluzorie dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părţi (vezi cauza S.contra României 2005,  cauza Săcăleanu contra României 2007) iar în cazul refuzului organelor administraţiei publice ale statului de a executa o hotărâre judecătorească garanţiile conferite de art.6 din Convenţie de care beneficiază justiţiabilul pierd orice raţiune de a exista.

Având în vedere cele de mai sus instanţa constată că cererea reclamantei este legală şi întemeiată urmând să fie admisă.