Rejudecarea după extrădare. Aplicabilitatea procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală

Rejudecarea după extrădare. Aplicabilitatea procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală.

- art.5221 şi 3201  Cod procedură penală

JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA PENALĂ nr.35 DIN 21.02.2012 

Petentul-condamnat DFV a formulat cerere de revizuire împotriva sentintei penale nr. 62/19 martie 2009 a Judecătoriei Oltenita rămasă definitivă prin neapelare, pronuntată în dosarul nr. 306/269/2009.

Prin cererea de revizuire, petentul-condamnat a arătat că, prin sentinţa penală nr. 62/19 martie 2009, în temeiul art. 215 alin. 1 si 4 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit b C.pen, a fost condamnat la cinci (5) ani închisoare privativă de libertate, în baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit b C.pen., in temeiul art. 14 C.proc.pen raportat la art. 346 C.proc.pen. si art. 998 C.civ., a ost obligat la plata sumei de 13.620 lei, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă SC M SRL, în temeiul art. 189 alin. 1 C.proc.pen raportat la art. 191 alin. 1 C.proc.pen, a fost obligat la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Tot prin cererea de revizuire, petentul-condamnat a solicitat ca instanta, făcând aplicarea art. 34 lit. d C.proc.pen raportat la art. 35 alin. 1 C.proc.pen, să dispună conexarea dosarului nr./269/2009 la dosarul penal nr. /62/2010 judecat de Tribunalul Braşov, pentru ca în urma acestei conexări, să beneficieze de prevederile art. 522 indice 1 C.proc.pen, privind rejudecarea cauzei de către instanta care a judecat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Braşov.

In fapt, petentul-condamnat arată că, aflându-se in căutarea unui loc de muncă, a acceptat propunerea numitilor MN, EE şi PSI de a-şi schimba domiciliul la Braşov, oras unde urma să îi cunoască si pe angajatorii săi DM si CC care s-au ocupat de găsirea unei locuinte si de efectuarea formelor legale de schimbare a domiciliului.

Petentul-condamnat solicită să fie audiat pentru a putea face denunturi, pentru a lămuri situatia de fapt si pentru a indica adevăraţii autori ai faptelor pentru care a fost condamnat.

 Sub pretextul definitivării schimbării domiciliului si perfectarea actelor in vederea angajării sale, sus-numitii i-au cerut petentului-condamnat in perioada iunie-iulie 2006, să semneze diverse înscrisuri, dar că, având doar 4 clase absolvite, nu a putut citi si întelege toate înscrisurile ce i-au fost date spre a le semna, dar având promisiunea acestora că îl vor angaja, petentul-condamnat a procedat întocmai cum i s-a cerut.

In aceeasi perioadă, iunie – iulie 2006, la rugămintea numitului DM, petentul-condamnat a mers împreună cu acesta la mai multe bănci pentru a semna diverse înscrisuri necesare in vederea angajării, sub pretextul că in viitoarea activitate s-ar putea confrunta cu astfel de sarcini. Arată că nu cunoaşte ce fel de înscrisuri a semnat, dar îşi aduce aminte că DM a venit cu unele deja completate, spunându-i că doar trebuie să le semneze, iar cu timpul va învăţa ce trebuie să facă in viitoarea activitate.

Petentul-condamnat arată că, după o perioadă in care a făcut tot ceea ce i s-a cerut, în speranta obtinerii unui loc de muncă din care să îşi asigure existenţa, a fost anuntat de DM că nu îi poate oferi slijba promisă si trebuie să părăsească si locuinţa din Braşov.

In atare conditii, pentru asigurarea unui trai decent, petentul-condamnat a hotărât să plece împreună cu familia in Spania, unde a lucrat cu forme legale, a beneficiat de asigurare de sănătate, având chiar si drept de rezidenţă.

Consideră că hotărârea a cărei revizuire o solicită este nelegală si netemeinică, pentru că ulterior pronunţării au fost descoperite fapte si împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanta la data solutionării cauzei si pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Petentul-condamnat solicită instantei să ia act de faptul că se prevalează de art. 522 indice 1 C.proc.pen. si solicită rejudecarea cauzei de către instanta care a pronuntat fondul cauzei, având in vedere că nu a fost prezent nici in faza urmăririi penale si nici pe parcursul procesului penal, a fost predat de autorităţile spaniole către autorităţile române in baza unui mandat european de arestare.

Petentul-condamnat consideră că nu este vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, întrucât, dacă s-ar admite că a avut reprezentarea faptelor sale, nu se poate afirma că a el a săvârşit infractiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 si 4 C.pen., atâta vreme cât la data emiterii filelor CEC exista disponibil in cont. Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadentei nu exista acoperirea necesară, nu constituie infractiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare continutului constitutiv al unei fapte penale. Intentia sa a fost să obţină un loc de muncă, nu să inducă in eroare creditorul, petentul-condamnat susţinând că el doar a executat ceea ce i s-a cerut de către cinci persoane mentionate anterior si pe care le indică fiind adevăraţii autori ai infractiunii.

In ceea ce priveste sustragerea sa de la procesul penal, petentul-condamnat arată că este falsă afirmaţia, întrucât intr-o atare situatie nu s-ar fi angajat cu forme legale si nu si-ar fi declarat adevărata identitate, precum si domiciliul de fapt din Spania. In plus, petentul-condamnat sustine că, la momentul la care i s-a dat drept de rezidenţă, statul spaniol avea toate mijloacele de a verifica situatia sa juridică, el declarându-si adevărata identitate, ori, în situatia in care s-ar fi sustras, era absurd să-şi declare adevărata identitate, să încerce să obţină forme legale pentru a putea locui si a fi angajat.

In ceea ce priveste domiciliul, petentul-condamnat arată că statul român, atâta vreme cât se cunoştea faptul că este plecat in Spania, avea posibilitatea de a afla domiciliul său de fapt, cu atât mai mult cu cât avea si drept de rezidenţă în statul in care muncea si trăia.

Petentul-condamnat consideră că se impune audierea sa pentru a putea face denunţuri privind adevăraţii autori ai infractiunii pentru care a fost condamnat, cât si rejudecarea cauzei care s-a judecat in lipsa sa.

Petentul-condamnat arată că, în dosarul nr. /62/2010 judecat de Trib. Braşov, s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 12 ani, precum si obligarea la plata despăgubirilor civile pentru fapta de înşelăciune prevăzută si pedepsită de Codul penal in art. 215 alin. 1, 3 si 5, fapta fiind săvârşită în mod continuat, prin 8 acte materiale, in perioada iunie-iulie 2006.

Petentul-condamnat consideră că, din cele retinute de către ambele instante, este evident că, în ceea ce priveşte cele 2 dosare penale judecate de către doua instante diferite, există identitate de unitate de subiect, unitate de hotărâre infractională si unitate de continut, adică este vorba despre infractiunea continuată, care potrivit art. 41 alin. 2 C.pen. reprezintă o formă a unităţii legale de infractiune caracterizată prin săvârsirea de către aceeasi persoană la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotărâri infractionale a unor actiuni sau inactiuni, care prezintă fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni, pentru care se impunea reunirea acestor fapte in cadrul unui singur dosar penal si aplicarea unei singure pedepse.

Pentru motivele invocate, petentul-condamnat apreciază că se impune ca, in situatia rejudecării sale, să se dispună, mai întâi, potrivit art. 34 lit. d C.proc.pen, conexarea celor doua dosare, având in vedere că s-a săvârşit o singură infractiune, in forma continuată, si judecarea acesteia de către instanta superioară, respectiv Tribunalul Braşov, pentru ca, potrivit art. 35 alin. 1 C.proc.pen, competenta in caz de conexitate „(…) dacă competenta după natura faptelor sau calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad”. În plus, în dosarul nr. /269/2011 arată că există amănunte care vin să confirme sustinerile si acuzatiile sale la adresa adevăratilor făptuitori, drept dovadă retinerea de către Judecătoria Oltenita a faptului că marfa livrată a fost receptionată de către PSI, faţă de care, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenita din 13.01.2009 s-a dispus, in mod incorect, neînceperea urmăririi penale.

De asemenea, petentul-condamnat mai arată că, în baza art. 522 indice 1 alin. 1 C.proc.pen. „in cazul in care se cere extrădarea sau predarea in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanta care a judecat in prima instantă, la cererea condamnatului”.  Potrivit art. 522 indice 1 alin. 2 C.proc.pen, dispozitiile art. 404-408 privind revizuirea se aplică in mod corespunzător.

În concluzie, petentul-condamnat DFV solicită instantei să dispună admiterea revizuirii, în baza art. 394 alin. 1 lit a C.proc.pen, potrivit art. 34 lit. d C.proc.pen raportat la art. 35 alin. 1 C.proc.pen să dispună conexarea celor două dosare mentionate anterior pe rolul tribunalului Braşov, si pe cale de consecinţă, în baza art. 522 indice 1 C.proc.pen să se rejudece cauza de către instanta care a judecat în primă instanta.

Prin sentinţa penală nr.3/25.08.2011, Judecătoria Olteniţa a respins cererea de revizuire formulată de  petentul-condamnat DFV şi a disjuns capătul de cerere privind rejudecarea cauzei în temeiul art. 522/1 alin 1 Cpp, fiind format dosarul nr./269/2011.

La termenul din 20.12.2011 instanţa s-a pronunţat asupra conexării, iar la termenul din 17.01.2012 a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare.

La acelaşi termen, inculpatul, în baza art. 3201 alin. 3 C.pr.pen.  a declarat că recunoaşte  săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată  şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi  le însuşeşte.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că prin cererea de rejudecare după extrădare, astfel cum a fost susţinută în faţa instanţei, inculpatul a urmărit să beneficieze de reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ca o consecinţă a incidenţei art.3201 al.7 C.pr.pen. Prin urmare, în baza declaraţiei de recunoaştere, instanţa reţine că situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei, confirmată de altfel şi cu ocazia primei judecăţi, corespunde realităţii, în sensul că numitul QWH-cetăţean chinez, este administator al SC M SA Olteniţa, societate care are ca obiect de activitate fabricarea şi comercializarea saltelelor tip relaxa.

În anul 2006, ca angajaţi ai acestei societăţi au fost MIA ca secretară, soţul acesteia MA ca sofer şi SG în funcţia de contabil. Numita MIA avea ca atribuţii de serviciu preluarea comenzilor de la clienţi şi menţinerea legăturii cu aceştia pe durata relaţiilor coermciale.

La începutul lunii iulie 2007 o persoană care s-a recomandat ca fiind „ inginerul NM”, repezentant al SC W SRL jud.Braşov, a sunat la SC M SA Olteniţa şi a comunicat că este intersat să achiziţioneze saltele de pat, motiv pentru care a expediat prin fax o notă de comandă.

Secretara MIA a înştiinţat pe administratorul societăţii de intenţiile comerciale ale aşa-zisului „NM” şi, la indicaţia acestuia, a transmis reprezentantului SC W SRL că plata mărfii livrate se face în termen de 30 zile de la data primului transport.

Conform celor relatate de secretară, aşa-zisul „NM” a fost de acord cu condiţiile livrării şi a precizat că „ le va da o filă CEC, fără a avea suma completată, în care va trece data scadentă, urmând ca la sfârşitul ultimului transport, în funcţie de cantitatea livrată, „ să completeze fila CEC cu suma totală”

Pe baza notei de comandă trimise prin fax, SC M SA Olteniţa a livrat către SC W SRL 80 de saltele, în valoare totală de 13620 lei.

Aceste saltele au fost trimise la beneficiar, respectiv în jud.Braşov,  în zilele de 04.07.2006, 11.07.2006 şi 14.07.2006 cu autovehiculul condus de MA. Fiecare transport a fost însoţit de facturi, şi anume nr.8107817/04.07.2006- în valoare de 5132 lei, nr.8107822/11.07.2006- în valoare de 4658 lei şi nr.8107825/14.07.2006-în valoare de 3830 lei.La primul şi la al treilea transport de saltele, cel care a semnat de primirea mărfii a fost inculpatul DFV care, la data de 04.07.2006 i-a predat şoferului MA fila CEC-BC 30700033465 care purta semnătura şi ştampila trăgătorului, numărul contului şi codul acestuia, data scadentă ( 03.08.2006)- societatea în beneficiul căreia se efectua plata (SC M SA Olteniţa) şi codul beneficiarului. Cel care a primit marfa livrată la data de 11.07.2006 a fost numitul PSI, o persoană de încredere a inculpatului şi care s-a implicat în afacerile comerciale ale acestuia.

Conform adresei nr.169/11.09.2006 a Bank Leumi Romania-Sucursala Braşov şi a fişei cont la data de 06.07.2006 şi respectiv 10.07.2006, inculpatul  DFV a ridicat în numerar toate disponibilităţile băneşti existente.

La data scadentă, respectiv 03.08.2006, SC M SA Olteniţa a introdus la decontare fila CEC BC 307000 ( după ce în prealabil MI a înscris în cifre şi litere suma totală de 13620 Ron, precum şi contul SC M SA Olteniţa),  care a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil în cont, SC Wl SRL fiind în interdicţie bancară din 25.07.2006.

La data de 26.07.2006 inculpatul DFV a părăsit ţara prin PTF Nădlac, conform adresei nr.703229/18.09.2006 a Poliţiei de Frontieră Călăraşi.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică rezultă că semnătura de la rubrica „ semnătura trăgătorului de pe fila CEC seria BC 30700033465 emisă la 03.08.2006 de către SC W SRL Braşov aparţine  inculpatului  DFV

Din fişa de cazier judiciar rezultă că în perioada 1993-2004 inculpatul  DFV a fost condamnat de 13 ori la pedepse cu închisoarea de la 1 an şi 9 luni la 5 ani pentru sâvârşirea unor fapte de tentativă de furt calificat, furt calificat şi evadare.

Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanţa constată că, neîndoielnic, inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, fapta inculpatului DFV care, în luna iulie 2006 a emis fila CEC BC 307 00033465, scadentă la data de 03.08.2006, pentru beneficiarul SC M SA Olteniţa, în vederea decontării sumei de 13620 lei, reprezentând c/valoarea mărfii livrate în perioada 04-14.07.2006, şi apoi, înainte de împlinirea termenului scadent a retras disponibilităţile băneşti existente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.215 al.1 şi 4 cu aplic.art.37 lit.b c.p.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului definit de art.52 C.pen., prin observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 C.pen.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii, dar şi împrejurarea că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, fiind recidivist. Vor fi  de asemenea avute în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare,  apreciind că, în acest cuantum pedeapsa este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 C.pen.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că natura faptei săvârşită în ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a-II-a şi b C.pen. Prin urmare, în baza  art.71 al.1 şi 2 C.pen. urmează să aplice inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.a) teza a-II-a şi b) C.pen.

În baza art.88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării în vederea extrădării şi perioada executată, cu începere de la data de 20.05.2011 la zi.

Se va dispune anularea MEPÎ nr.73/13.04.2009 emis de Judecătoria Olteniţa în baza sentinţei penale nr.62/19.03.2009 pronunţată în dosarul nr. /269/2009 şi emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor prezentei sentinţe.

În temeiul art.14 C.pr.pen. raportat la art.346 C.pr.pen. şi art.998 C.civ., faţă de acordul exprimat de inculpat de a despăgubi partea civilă, instanţa urmează  să admită acţiunea civilă şi să oblige inculpatul la 13620 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. M S.A. Olteniţa.

 În baza art.189 şi art.191 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 120 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în faza de rejudecare după extrădare, conform delegaţiei nr.1681/12.09.2011, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare