Validare poprire. Competenţă teritorială. Condiţii de admisibilitate

Validare poprire. Competenţă teritorială. Condiţii de admisibilitate

- Art.460 C.pr.civ.

JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA CIVILĂ NR.2283 DIN 26.10.2012

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.05.2012, sub nr. 2621/269/2012,  petenta-creditoare  SOCIETATEA BANCARĂ CB S.A., PRIN CB-SUCURSALA CĂLĂRAŞI a solicitat in contradictoriu cu intimatul-debitor  AM şi cu  terţul poprit SC JPS SRL  validarea poprii  înfiinţată în dosarul de executare nr. XXX/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc  EA, asupra veniturilor debitorului AlM, pentru suma de 3032,54 lei, debit principal şi a cheltuielilor de executare în cuantum de 190 lei.

În motivarea cererii se arată că în dosarul de executare nr. 410/2007 al BEJ EA, în conformitate cu prevederile  art.494 Cod pr.civila, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor salariale pe care debitorul AM le are de încasat de la terţul poprit SC JPS SRL, pana la concurenta sumei de 3222,54 lei debit principal si cheltuieli de executare. Adresa de înfiinţare a popririi a fost primită de terţul poprit la data de 13.02.2012, astfel cum rezultă şi din  înscrisurile anexate prezentei cereri.

Potrivit  dispoziţiilor prevăzute în art. 456 Cod pr. civilă, terţul poprit trebuia ca în termen de 15 zile de la comunicarea adresei de înfiinţare a popririi, să consemneze suma de bani poprită.

Conform prevederilor art. 460 Cod pr.civila, „ dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care în loc să consemneze suma de bani urmăribilă  a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească  suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi”.

Referitor la speţa de faţă, menţionează că terţul poprit nu a dat curs dispoziţiilor prevăzute in art. 460 şi nu a procedat la consemnarea sumelor de bani aşa cum dispoziţia legală o prevede, pe această cale devenind întemeiate solicitările creditoarei, CB SA, în formularea  prezentei cereri.

Raportul contractual între creditoarea CB SA şi debitorul AM reiese din contractul de credit nr. XXdin 07.04.2006. In conformitate cu prevederile art. 120  din OUG 99/2006 : „ Contractele de credit, inclusiv cele de garanţie reala sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii”. Banca are împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Fiind vorba de sume de bani datorate periodic, sumele  vor fi virate creditorului in conformitate cu prevederile art. 409 Cod pr.civila.

Calitatea de terţ poprit  a  S.C. JPS  SRL, rezultă din interogarea făcută la  CAS Călăraşi.

Având în vedere cele mai sus menţionate şi faptul că neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 454 Cod pr.civila, de către terţul poprit creează un prejudiciu patrimonial Băncii, solicită instanţei de judecată să admită cererea de validare a popririi înfiinţată în dosarul de executare nr. 410/2007.

In drept, s-au invocat dispoz. art. 453- 461 Cod pr.civila.

Debitorul AM, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.

Terţul poprit  S.C. JPS  SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Olteniţa şi excepţia nulităţii cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale a arătat că instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, având în vedere sediul societăţii, prevederile art.7  C.pr.civ., precum şi faptul că locul unde societatea ar fi avut obligaţia de a da curs adresei de poprire este locul unde se achită drepturile salariale.

În motivarea excepţiei nulităţii cererii a arătat că acţiunea este formulată în numele societăţii bancare de către o sucursală, fără a avea un mandat în acest sens. Sucursala nu are personalitate juridică şi nu poate reprezenta societatea mamă, după cum nici conducerea unei sucursale nu poate angaja societatea fără un mandat expres dat de către reprezentanţii legali.

Pe fondul cauzei arată că premisa calităţii de terţ poprit o constituie existenţa unei datorii a terţului poprit faţă de debitorul executat. Or, societatea nu se află în această situaţie întrucât nu a avut şi nu are nici în prezent datorii faţă de debitorul AM, deci nu se află în situaţia unei încălcări a dispoziţiilor de procedură privind executarea silită. Societatea nu a dat curs adresei de poprire dat fiind faptul că nu datorează sume către debitorul executat.

Mai arată că într-adevăr, între debitor şi societate există încheiat contract de muncă începând cu 01.09.2011, fapt ce ar presupune achitarea unei remuneraţii lunare către acesta, însă debitorul se află în concediu fără plată din cauza unor probleme personale încă din data de 16.01.2012. Fiind în concediu fără plată, societatea nu are de achitat remuneraţii lunare care ar fi trebuit poprite, iar în momentul în care angajatul îşi va relua activitatea, societatea se va conforma adresei de poprire.

În drept a invocat art.115 C:pr.civ.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Creditoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat în esenţă că sucursala Călăraşi acţionează în numele şi în interesul CB SA, fiind împuternicită în acest sens în baza regulamentului de organizare şi funcţionare. În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată în esenţă că terţul poprit nu a formulat nici un răspuns la adresa de înfiinţare a popririi şi nu dovedeşte în nici un fel afirmaţiile din cuprinsul întâmpinării.

La data de 18.09.2012, terţul poprit a înaintat la dosar note de şedinţă prin care a arătat că debitorul a solicitat încetarea raporturilor contractuale de muncă începând cu data de 16.08.2012 prin acordul părţilor, urmare a acestei cererii fiind emisă decizia nr.771/16.08.2012, acte pe care le anexează în copie. Întrucât nici pe viitor societatea nu va mai avea sume de achitat către salariat, solicită respingerea cererii.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind ataşat în copie dosarul de executare nr.XXX/2007.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către terţul poprit prin întâmpinare, conform art.137 C.pr.civ., instanţa reţine că dispoziţiile art.453 C.pr.civ. instituie competenţa alternativă a executorului  judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. În speţă, creditorul a optat pentru executorul de la domiciliul debitorului, situat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Olteniţa, care a devenit astfel instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art.373 al.2 C.pr.civ. Or, cererea de validare a popririi se adresează instanţei de executare, conform art.460 al.1 C.pr.civ. Prin urmare, excepţia necompetenţei teritoriale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, în raport de motivele invocate în susţinerea acesteia, instanţa constată că nu este vorba de nulitatea determinată de lipsa semnăturii, în sensul art.133 C.pr.civ., ci despre lipsa dovezii calităţii de reprezentant, conform art.161 C.pr.civ. Calificând astfel excepţia invocată, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în răspunsul la întâmpinare. Astfel, se reţine faptul că acţiunea nu este formulată de sucursală în nume propriu, ci în numele societăţii bancare, sucursala fiind împuternicită în acest sens prin regulamentul  de organizare şi funcţionare.

Pe fondul cauzei, din analiza actelor dosarului, instanţa reţine că în fapt,  debitorul  a primit  un împrumut  de la creditoare,  în sumă de 4500 lei, asumându-şi obligaţia de a rambursa acest împrumut, în termen de 5 ani, conform contractului de credit nr. XXX din 07.04.2006.

In condiţiile în care debitorul nu şi-a executat obligaţia de a rambursa lunar creditul  care i-a fost acordat, creditoarea a solicitat, prin executorul judecătoresc EA,  încuviinţarea executării silite a contractului de credit menţionat anterior. Drept urmare, s-a format dosarul de executare silită nr.XXX/2007, executorul judecătoresc  procedând la emiterea  somaţiei către debitorul  AM.

De asemenea, întrucât debitorul nu a dat curs somaţiei de plată, executorul judecătoresc a  dispus  înfiinţarea popririi  asupra  veniturilor  prezente şi viitoare,  cuvenite  prin salariu ale debitorului AM de la terţul poprit SC JPS SRL. Adresa de înfiinţare a popririi nr.216/02.02.2012 a fost comunicată terţului poprit în data de 13.02.2012.

În drept, instanţa reţine că  potrivit art. 456 alin. 1 lit. a C.pr.civilă : „ In termen de 15 zile de la comunicarea  popririi,  iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora,  terţul este obligat  :

 a)  să consemneze  suma de bani  sau , după caz,  să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită  dovada executorului,  în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1 ; „

Prin urmare,  terţul poprit  avea obligaţia  ca în termen de 15 zile  de la data de 13.02.2012,  când i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi nr.  216/02.02.2012 ,  să plătească  suma de bani  urmăribilă, obligaţie căreia nu i-a dat curs.

Prin întâmpinarea depusă, terţul poprit invocă lipsa unei datorii către debitor, susţinând că acesta se afla în concediu fără plată încă din data de 16.01.2012. Într-adevăr, în măsura în care situaţia afirmată ar corespunde realităţii, pasivitatea terţului poprit ar fi justificată, însă acesta nu face dovada afirmaţiei sale.

Pe parcursul judecăţii,  terţul poprit  a  făcut însă dovada unei situaţii noi, respectiv a încetării raporturilor izvorâte din contractul de muncă încheiat cu debitorul, depunând la dosar (filele 92-94) cererea debitorului de încetare a activităţii cu acordul părţilor, precum şi decizia nr.771/16.08.2012 prin care încetează contractul de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii. În consecinţă, chiar dacă pentru perioada anterioară încetării contractului de muncă încheiat cu debitorul, terţul poprit nu a făcut dovada împrejurărilor invocate, care să înlăture aplicabilitatea art.460 al.1 C.pr.civ., validarea popririi presupune conform art.460 al.2 C.pr.civ. dovada că terţul poprit datorează sume de bani debitorului. În condiţiile în care contractul de muncă a încetat, cerinţa existenţei unei datorii băneşti a terţului poprit către debitor nu subzistă, astfel încât instanţa va face aplicarea art.460 al.2 teza I partea finală, urmând a respinge cererea şi a dispune desfiinţarea popririi.

Domenii speta

Spete similare