Contestaţie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5417/2011

Şedinţa publică de la 28 Aprilie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE - CORINA MARILENA GAVRA

GREFIER - SANDA OLARU

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant PA şi pe pârât ŞO, pârât SC PG, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 14.04.2011, dată la care părţile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea hotărârii la data de 21.04.2011, respectiv 28.04.2011, când s-a şi hotărât.

J U D E C Ă T O R I A

D E L I B E R Â N D

Asupra  cauzei civile  de  faţă,

Constată că prin acţiunea înregistrată la instanţă la data 27.06.2008, ulterior  precizată (f90  si f 100 dosar) reclamantul  PA a chemat în judecată pe pârâţii OS cu domiciliul procedural  ales in … şi SC P SRL,societate  editoare a cotidianului …….. cu sediul în  … solicitând ca instanţa să îi oblige , în solidar la plata sumei de 110.000 lei reprezentând daune morale , obligarea pârâtului de  rând  II la  acordarea  dreptului la  replică , care  să  fie  solicitat de  către  pârâţi si publicat  pe  cheltuiala  acestora în cotidienele  locale  „ Crişana”, „ Jurnalul Bihorean”, „ Bihari Naplo”, „ Bihoreanul”, „Realitatea Bihoreană ”  si „ Gazeta  de  Oradea”.

 În  motivarea  în  fapt  arată că  în cotidianul electronic „…”  s-a  publicat , în data  de  19.03.2008  un material intitulat „ Omul  lui Bolo dă  insulină  expirată” şi  în care, alături de  unele probleme  de  ordin general se  fac  afirmaţii  jignitoare  la  adresa reclamantului  si care i-au adus  o gravă  atingere reputaţiei si  prestigiului atât  profesional cât  si  uman, fiind pus  în  situaţia  de  a  da  explicaţii unor  persoane  si  instituţii  cu care  colaborează atât  în  România  cât  si  în  străinătate. Arată  reclamantul  că acuzele aduse  au  fost  preluate  de aproape  toată mass- media orădeană precum si o parte  a  mass  mediei centrale . Arată  că redactorul este obligat prin  codul  deontologic  al  jurnaliştilor  ca înainte  de publicarea  unui articol să  solicite punctul de vedere al persoanei incriminate si care  trebuie  expus în cadrul articolului,  ceea  ce  nu s-a întâmplat în cazul  de faţă.

În drept se invocă art. 998, 999, 1000 alin 3 C civil

 În probaţiune  a  depus  înscrisuri (filele 7 – 38): decizia nr. 633/2007 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, dispoziţia 68/2006 a Autorităţii de Sănătate Publică Bihor, adeverinţa nr. 82/2004, Certificat de Acreditare  emis de Comisia Naţională de Acreditare a Personalului Medical, Dispoziţia 95/2007 a Autorităţii de Sănătate Publică Bihor, Decizia nr. 538/2007 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea şi Decizia nr. 799/2008 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, deciziile nr. 800/2008; 803/2008 ale a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, Adeverinţa emisă de Revista …, Invitaţie, Decizia 67/2006 a Ministerului Sănătăţii Publice, Decizia 586/2006 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, Autorizaţie de liberă practică, Decizia 1049/2004 a Universităţii Oradea, Deciziile nr. 61/2006, 64/2006, 65/2006, 60/2006 ale  Spitalului Clinic Judeţean Oradea, adresele Ministerului Sănătăţii nr. 507/2006, 4496/2006.

Prin întâmpinarea  formulată (f.95-96  dosar) pârâta  ŞO  solicită respingerea acţiunii ca  netemeinică.  Arată  că  articolul incriminat nu conţine  nici o  informaţie falsă  sau vreo  afirmaţie  calomnioasă  la  adresa  reclamantului, conţinutul acestuia este precis  şi  evocă anumite  împrejurări care se  pot  constitui la  un moment  dat într-o  chestiune  de sănătate publică, subiect mai important  decât  orice  persoană, iar respectarea  interesului public ţine  d e esenţa oricărei societăţi normale şi civilizate. Arată  că  articolul conţine anumite  licenţe jurnalistice („ doze  de  exagerare”) care  însă  au c a  scop doar  sublinierea  si  accentuarea  importanţei extreme  a problemei  expus e în  articolul  de presă, în  speţă , fiind  vorba de interesele  a mii de  diabetici dependenţi  de  insulină şi care  au  dreptul de  a  fi informaţi despre  calitatea  insulinei  de care  depinde  viaţa  lor. Aceste aspecte  trebuiau evidenţiate  în  articol  iar publicul  nu  este  interesat de comunicate seci  ci urmăreşte  articolele cu  titluri câteodată  exagerate. Arată  că articolul are  la bază informaţii  verificate  anterior iar  din materialul documentar depus  de  reclamant  nu  rezultă  că informaţia ar fi  falsă  si  nici nu  rezultă  prejudiciul  pe  care  reclamantul l-a suferit  în urma  publicării articolului,  care s e  referă la un episod izolat  iar nu  la  activitatea reclamantului căruia  nu i  se contestă calităţile  profesionale. Arată  că importanţa  deosebită a subiectului - a  atras  necesitate a publicării articolului,nefăcându-şi  decât  datoria  de  jurnalist  avertizând  publicul  despre  o situaţie potenţial  negativă  la  adresa sănătăţii publice.

 În cauză a  fost  încuviinţată  si  administrată proba  cu  înscrisuri, proba cu interogatoriul  reclamantului (f139-142)  si interogatoriul pârâtului (f118) si proba testimonială, fiind  audiaţi  martorii reclamantului CD (f168)  si martorii pârâtului BA(f153)  si MPA (f167) .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 19.03.2008  în cotidianul electronic „ … ” (f 39-40 dosar) pârâta de rând I a publicat un articol care aducea la cunoştinţa publicului că reclamantul, ca  şef al secţiei de diabetologie  Bihor a  vrut  „  să  bage 1000 cartuşe de  insulină  expirată în diabeticii bihoreni”. Se  arată  în articol că  această cantitate  de insulină, cu valabilitatea  aproape  de expirare este câteva ori mai mare  decât  necesarul de insulină pentru diabeticii  bihoreni  si  a intrat  la Spitalul Judeţean printr-o  „manevră  numită  act  de  donaţie” intermediat  de  reclamant  si prin care farmacia  a  scăpat  de  stocul pe  cale  de  expirare  iar  reclamantul s-a erijat în „omul caritabil”.În cuprinsul articolului  se mai arată că managerul spitalului a  aflat din cuprinsul articolului despre modul în care un medic „a încercat să îşi bată joc  de propriii bolnavi” , că  reclamantul  a  fost  propulsat în funcţia  de medic - şef secţia Diabetologie de la Spitalul Judeţean si susţinut puternic de  fostul prefect de Bihor.  În corpul articolului, alăturat textului apare şi fotografia reclamantului, alături de 4  seringi si  titlul „ …..…”.

 Prin promovarea  prezentei acţiuni reclamantul tinde  la  angajarea  răspunderii delictuale  a  pârâtei de I  dar  şi  a  pârâtei de  rând II SC P SRL,societate  editoare a cotidianului electronic „ …”, în  calitatea  sa  de  comitent,  si care, prin  conduita  lor ilicită , constând  în imputarea  reclamantului a  unor  fapte  denigratoare, de natură  să  compromită  demnitatea si probitatea  profesională a  acestuia  i-au cauzat  un  prejudiciu  de imagine.

 Demersul procedural  al  reclamantului este  fundamentat pe  ideea încălcării de  către pârâte a limitelor constituţionale ale  libertăţii  de exprimare, cu consecinţa lezării altor drepturi fundamentale anume: demnitatea, onoare, reputaţia  si  dreptul la propria  imagine, consacrate  si ocrotite atât  de  Constituţie cât  si  de  prevederile art. 10 al Convenţiei europene  a dreptului omului.

 Instanţa  constată  că  sunt  întrunite  condiţiile  răspunderii civile  delictuale pentru  fapta proprie  a pârâtei de  rând I, cf. art. 998  si 999 C civil  dar  şi  pârâtei de rând II, în calitate de comitentă, care  este  ţinută  să  răspundă, potrivit  art. 1000 alin  3 C civil pentru faptele  ilicite săvârşite  de  propriii  prepuşi  cu ocazia exercitării funcţiilor  care  li  s-au  încredinţat.

 Instanţa  constată  ca fiind  lipsit  de echivoc  faptul  că  articolul cuprinde afirmaţii defăimătoare, de natură  să  lezeze demnitatea  dar si reputaţia si prestigiul de care  se bucură  reclamantul în sfera vieţii sale sociale  si profesionale, ca  dimensiuni ale  vieţii sale  private.

 Instanţa  reţine  faptul  că afirmaţiile  cuprinse  în  articol  au aptitudinea  de  a-l plasa  pe  reclamant  într-o  postura  de nedemnitate, de incapacitate  profesională, mesajul  care  se desprinde  din modul  de  formulare  al  articolului este acela  de  incapacitate  profesională.

 Desigur, libertatea de  expresie  constituie  unul din temeiurile  esenţiale  ale  unei societăţi  democratice, una  din condiţiile  primordiale  ale  progresului. Dar exercitarea  libertăţii  de  exprimare implică  totuşi  obligaţii  si responsabilităţi, iar  garanţiile  oferite jurnaliştilor  prin  art. 10 din  Convenţia europene  a dreptului omului  sunt  supuse  condiţiei  ca  aceştia  să  acţioneze  cu  bună  credinţă, astfel  încât  să  furnizeze  informaţii exacte  si  credibile, cu  respectarea deontologiei jurnalistice.

În  acest sens, în prezenta  cauză,instanţa  constată  că pârâta nu  a  făcut  vreo  dovadă în sensul diligenţelor  întreprinse  în vederea  verificării veridicităţii informaţiilor  publicate. În acest  context nu  ne  aflăm în  faţa  unor  judecăţi  de valoare ci  a  afirmării unor  fapte si  doar  acele  afirmaţii ale  pârâtei care  sunt  lipsite  de  suport faptic  exced protecţiei dreptului  la  liberă  exprimare si încalcă  dreptul reclamantului la  reputaţie.  Astfel  rezultă din  probele  administrate că insulina  prescrisă bolnavilor  nu era  expirată,  că managerul  spitalului  avea  cunoştinţă  despre  actul de donaţie , înscrisul  fiind  semnat si  de către acesta (f112-114 dosar),  că  actul de donaţie  nu  a fost  o  „mârşăvie” intermediată  din motive  obscure  de  către  reclamant  si  că  acesta  este  profesor, membru în  comitete  si comisii de  specialitate( filele 7-38 dosar), nefiind dovedită  numirea  acestuia  în diferitele  funcţii datorită  susţinerii  pe  plan  profesional  de către fostul prefect al jud. Bihor.

 În  consecinţă,  prin  acţiunea  lor,  pârâta  a  încălcat obligaţia  generală,  negativă, opozabilă  erga  omnes  de  abţinere de la  orice  ingerinţă în  sfera  vieţii private a  persoanei, nesocotind normele  ce ocrotesc  dreptul la  propria  imagine, conduita autoarei articolului incriminat constituind  faptă ilicită.

 Prejudiciul  înregistrat  de  reclamant  există  în  mod  cert  şi  constă  în resimţirea  de  către  acesta  a  impactului  produs  de conduita  pârâtei, anume  în  lezarea  onoarei, demnităţii si reputaţiei si probităţii sale  profesionale.

 Legătura  de  cauzalitate  între  acţiunea  ilicită  si  prejudiciu  rezultă ex  rem,din  chiar  săvârşirea  faptei, prin vătămarea valorilor  sociale  fundamentale ocrotite  de  normale constituţionale  si internaţionale.

În dreptul  civil, indiferent  de  împrejurarea că  fapta  a fost  săvârşită  din intenţie  sau  culpă, răspunderea  pentru  repararea  prejudiciului este  aceeaşi, respectiv  obligaţie  a  de reparare  integrală, iar libertatea  de  exprimare  nu trebuia  să  conducă  niciodată  la încălcarea drepturilor  celorlalte  persoane la  onoare, demnitate, la propria  imagine  .

 Prejudiciul suferit  de reclamant, prin încălcarea  dreptului  său  nepatrimonial  la onoare, demnitate, imagine este  actual  si  sigur, fiind  născut  la  momentul formulării acţiunii si poate fi evaluat în raport  cu gravitatea  încălcării dreptului subiectiv  dar si în raport  de  funcţia  compensatorie  si de satisfacţie  pe  care repararea  acestui  prejudiciu o are. Este adevărat că legea  sau jurisprudenţa  nu oferă criterii clare  de cuantificare  a  daunelor  morale, însă in materia daunelor  morale, principiul refacerii integrale nu poate  avea decât  un caracter  aproximativ, deoarece  suma de bani acordată cu acest  titlu nu trebuie să constituie  o amendă nejustificată pentru  autorul daunei  dar nici venituri nejustificate pentru victimă.

 În consecinţă, faţă  de  cele  arătate  mai sus, instanţa, în temeiul art. 998-999 c. civil  va  admite  în parte  cererea reclamantului si  pe cale  de  consecinţă  va  obliga  pârâta să plătească suma  de  3000 lei  cu titlu  de  daune  morale.

Instanţa  reţine  că  art. 1000 alin (3) C civil  instituie o răspundere  pentru fapta  delictuală  a  altuia, răspundere ce  are  la  bază  obligaţia de garanţie  decurgând  din obligaţia  comitentului de  a  exercita  supravegherea, îndrumarea  si controlul activităţii  desfăşurate  de  propriii  prepuşi în funcţiile ce li s-au  încredinţat. Pârâta de  rând  II putea, cu diligenţe  minime, să  ajungă  la  concluzia  că  unele  susţineri  din  articolul  în  discuţie  sunt  lipsite  de  veridicitate, fiind  defăimătoare, deoarece avea  obligaţia ca,  prin  reprezentanţii săi,  să  verifice activitatea publicistică  a  ziariştilor  aflaţi  în  raport de  prepuşenie, ţinând  seama  de  obligaţia izvorâtă  din lege, de  a  supraveghea, îndruma , controla activitatea desfăşurată  de aceştia, îndatorire care decurge din  art. 1000 alin. 3 c. civil si art. 23 din Legea  presei nr.  3/1974  si aceasta  indiferent  dacă între ziarist  si  societatea  pârâtă  există un raport  de muncă propriu zis  sau un  contract  de  colaborare.

 În  concluzie, instanţa  constată  că  sunt întrunite condiţiile  răspunderii civile  delictuale  pentru  fapta  altuia.

 În ceea  ce  priveşte capătul de  cerere  privind obligarea pârâtei de  rând  II la  acordarea  dreptului la  replică, care  să  fie  solicitat de  către  pârâţi si publicat  pe  cheltuiala  acestora în cotidienele  locale  „ Crişana”, „ Jurnalul Bihorean”, „ Bihari Naplo”, „ Bihoreanul”, „Realitatea Bihoreană ”  si „ Gazeta  de  Oradea”, instanţa  constată  că  reclamantul  nu  a  făcut  dovada  faptului că acest drept  la  replică a  fost  solicitat  si  refuzat  reclamantului, iar  pe  de  altă  parte nu a făcut  dovada faptului că  articolul  în  discuţie  a  fost  publicat  şi  în aceste cotidiene  locale, deşi în baza art. 1169 C.civ. cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească , astfel că  va  respinge  ca  neîntemeiată  cererea  reclamantului .

Instanţa  va  lua  act  de  faptul  că nu s-au solicitat  cheltuieli  de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite în parte  acţiunea formulată si precizată de reclamantul PA  cu domiciliul în …….în contradictoriu cu pârâţii OS, cu domiciliul procedural  ales in … şi SC P SRL, societate  editoare a cotidianului electronic „….” cu sediul în  …, si în consecinţă,

Obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma  de 3000 lei  reprezentând  daune morale .

Respinge  ca neîntemeiate celelalte  pretenţii.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept  de  apel  în termen de  15 zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 aprilie 2011.

PREŞEDINTE GREFIER

CORINA MARILENA GAVRA SANDA OLARU

Domenii speta

Spete similare