R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5417/2011
Şedinţa publică de la 28 Aprilie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE - CORINA MARILENA GAVRA
GREFIER - SANDA OLARU
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant PA şi pe pârât ŞO, pârât SC PG, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 14.04.2011, dată la care părţile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea hotărârii la data de 21.04.2011, respectiv 28.04.2011, când s-a şi hotărât.
J U D E C Ă T O R I A
D E L I B E R Â N D
Asupra cauzei civile de faţă,
Constată că prin acţiunea înregistrată la instanţă la data 27.06.2008, ulterior precizată (f90 si f 100 dosar) reclamantul PA a chemat în judecată pe pârâţii OS cu domiciliul procedural ales in … şi SC P SRL,societate editoare a cotidianului …….. cu sediul în … solicitând ca instanţa să îi oblige , în solidar la plata sumei de 110.000 lei reprezentând daune morale , obligarea pârâtului de rând II la acordarea dreptului la replică , care să fie solicitat de către pârâţi si publicat pe cheltuiala acestora în cotidienele locale „ Crişana”, „ Jurnalul Bihorean”, „ Bihari Naplo”, „ Bihoreanul”, „Realitatea Bihoreană ” si „ Gazeta de Oradea”.
În motivarea în fapt arată că în cotidianul electronic „…” s-a publicat , în data de 19.03.2008 un material intitulat „ Omul lui Bolo dă insulină expirată” şi în care, alături de unele probleme de ordin general se fac afirmaţii jignitoare la adresa reclamantului si care i-au adus o gravă atingere reputaţiei si prestigiului atât profesional cât si uman, fiind pus în situaţia de a da explicaţii unor persoane si instituţii cu care colaborează atât în România cât si în străinătate. Arată reclamantul că acuzele aduse au fost preluate de aproape toată mass- media orădeană precum si o parte a mass mediei centrale . Arată că redactorul este obligat prin codul deontologic al jurnaliştilor ca înainte de publicarea unui articol să solicite punctul de vedere al persoanei incriminate si care trebuie expus în cadrul articolului, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de faţă.
În drept se invocă art. 998, 999, 1000 alin 3 C civil
În probaţiune a depus înscrisuri (filele 7 – 38): decizia nr. 633/2007 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, dispoziţia 68/2006 a Autorităţii de Sănătate Publică Bihor, adeverinţa nr. 82/2004, Certificat de Acreditare emis de Comisia Naţională de Acreditare a Personalului Medical, Dispoziţia 95/2007 a Autorităţii de Sănătate Publică Bihor, Decizia nr. 538/2007 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea şi Decizia nr. 799/2008 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, deciziile nr. 800/2008; 803/2008 ale a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, Adeverinţa emisă de Revista …, Invitaţie, Decizia 67/2006 a Ministerului Sănătăţii Publice, Decizia 586/2006 a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, Autorizaţie de liberă practică, Decizia 1049/2004 a Universităţii Oradea, Deciziile nr. 61/2006, 64/2006, 65/2006, 60/2006 ale Spitalului Clinic Judeţean Oradea, adresele Ministerului Sănătăţii nr. 507/2006, 4496/2006.
Prin întâmpinarea formulată (f.95-96 dosar) pârâta ŞO solicită respingerea acţiunii ca netemeinică. Arată că articolul incriminat nu conţine nici o informaţie falsă sau vreo afirmaţie calomnioasă la adresa reclamantului, conţinutul acestuia este precis şi evocă anumite împrejurări care se pot constitui la un moment dat într-o chestiune de sănătate publică, subiect mai important decât orice persoană, iar respectarea interesului public ţine d e esenţa oricărei societăţi normale şi civilizate. Arată că articolul conţine anumite licenţe jurnalistice („ doze de exagerare”) care însă au c a scop doar sublinierea si accentuarea importanţei extreme a problemei expus e în articolul de presă, în speţă , fiind vorba de interesele a mii de diabetici dependenţi de insulină şi care au dreptul de a fi informaţi despre calitatea insulinei de care depinde viaţa lor. Aceste aspecte trebuiau evidenţiate în articol iar publicul nu este interesat de comunicate seci ci urmăreşte articolele cu titluri câteodată exagerate. Arată că articolul are la bază informaţii verificate anterior iar din materialul documentar depus de reclamant nu rezultă că informaţia ar fi falsă si nici nu rezultă prejudiciul pe care reclamantul l-a suferit în urma publicării articolului, care s e referă la un episod izolat iar nu la activitatea reclamantului căruia nu i se contestă calităţile profesionale. Arată că importanţa deosebită a subiectului - a atras necesitate a publicării articolului,nefăcându-şi decât datoria de jurnalist avertizând publicul despre o situaţie potenţial negativă la adresa sănătăţii publice.
În cauză a fost încuviinţată si administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului (f139-142) si interogatoriul pârâtului (f118) si proba testimonială, fiind audiaţi martorii reclamantului CD (f168) si martorii pârâtului BA(f153) si MPA (f167) .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 19.03.2008 în cotidianul electronic „ … ” (f 39-40 dosar) pârâta de rând I a publicat un articol care aducea la cunoştinţa publicului că reclamantul, ca şef al secţiei de diabetologie Bihor a vrut „ să bage 1000 cartuşe de insulină expirată în diabeticii bihoreni”. Se arată în articol că această cantitate de insulină, cu valabilitatea aproape de expirare este câteva ori mai mare decât necesarul de insulină pentru diabeticii bihoreni si a intrat la Spitalul Judeţean printr-o „manevră numită act de donaţie” intermediat de reclamant si prin care farmacia a scăpat de stocul pe cale de expirare iar reclamantul s-a erijat în „omul caritabil”.În cuprinsul articolului se mai arată că managerul spitalului a aflat din cuprinsul articolului despre modul în care un medic „a încercat să îşi bată joc de propriii bolnavi” , că reclamantul a fost propulsat în funcţia de medic - şef secţia Diabetologie de la Spitalul Judeţean si susţinut puternic de fostul prefect de Bihor. În corpul articolului, alăturat textului apare şi fotografia reclamantului, alături de 4 seringi si titlul „ …..…”.
Prin promovarea prezentei acţiuni reclamantul tinde la angajarea răspunderii delictuale a pârâtei de I dar şi a pârâtei de rând II SC P SRL,societate editoare a cotidianului electronic „ …”, în calitatea sa de comitent, si care, prin conduita lor ilicită , constând în imputarea reclamantului a unor fapte denigratoare, de natură să compromită demnitatea si probitatea profesională a acestuia i-au cauzat un prejudiciu de imagine.
Demersul procedural al reclamantului este fundamentat pe ideea încălcării de către pârâte a limitelor constituţionale ale libertăţii de exprimare, cu consecinţa lezării altor drepturi fundamentale anume: demnitatea, onoare, reputaţia si dreptul la propria imagine, consacrate si ocrotite atât de Constituţie cât si de prevederile art. 10 al Convenţiei europene a dreptului omului.
Instanţa constată că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtei de rând I, cf. art. 998 si 999 C civil dar şi pârâtei de rând II, în calitate de comitentă, care este ţinută să răspundă, potrivit art. 1000 alin 3 C civil pentru faptele ilicite săvârşite de propriii prepuşi cu ocazia exercitării funcţiilor care li s-au încredinţat.
Instanţa constată ca fiind lipsit de echivoc faptul că articolul cuprinde afirmaţii defăimătoare, de natură să lezeze demnitatea dar si reputaţia si prestigiul de care se bucură reclamantul în sfera vieţii sale sociale si profesionale, ca dimensiuni ale vieţii sale private.
Instanţa reţine faptul că afirmaţiile cuprinse în articol au aptitudinea de a-l plasa pe reclamant într-o postura de nedemnitate, de incapacitate profesională, mesajul care se desprinde din modul de formulare al articolului este acela de incapacitate profesională.
Desigur, libertatea de expresie constituie unul din temeiurile esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului. Dar exercitarea libertăţii de exprimare implică totuşi obligaţii si responsabilităţi, iar garanţiile oferite jurnaliştilor prin art. 10 din Convenţia europene a dreptului omului sunt supuse condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună credinţă, astfel încât să furnizeze informaţii exacte si credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice.
În acest sens, în prezenta cauză,instanţa constată că pârâta nu a făcut vreo dovadă în sensul diligenţelor întreprinse în vederea verificării veridicităţii informaţiilor publicate. În acest context nu ne aflăm în faţa unor judecăţi de valoare ci a afirmării unor fapte si doar acele afirmaţii ale pârâtei care sunt lipsite de suport faptic exced protecţiei dreptului la liberă exprimare si încalcă dreptul reclamantului la reputaţie. Astfel rezultă din probele administrate că insulina prescrisă bolnavilor nu era expirată, că managerul spitalului avea cunoştinţă despre actul de donaţie , înscrisul fiind semnat si de către acesta (f112-114 dosar), că actul de donaţie nu a fost o „mârşăvie” intermediată din motive obscure de către reclamant si că acesta este profesor, membru în comitete si comisii de specialitate( filele 7-38 dosar), nefiind dovedită numirea acestuia în diferitele funcţii datorită susţinerii pe plan profesional de către fostul prefect al jud. Bihor.
În consecinţă, prin acţiunea lor, pârâta a încălcat obligaţia generală, negativă, opozabilă erga omnes de abţinere de la orice ingerinţă în sfera vieţii private a persoanei, nesocotind normele ce ocrotesc dreptul la propria imagine, conduita autoarei articolului incriminat constituind faptă ilicită.
Prejudiciul înregistrat de reclamant există în mod cert şi constă în resimţirea de către acesta a impactului produs de conduita pârâtei, anume în lezarea onoarei, demnităţii si reputaţiei si probităţii sale profesionale.
Legătura de cauzalitate între acţiunea ilicită si prejudiciu rezultă ex rem,din chiar săvârşirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normale constituţionale si internaţionale.
În dreptul civil, indiferent de împrejurarea că fapta a fost săvârşită din intenţie sau culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este aceeaşi, respectiv obligaţie a de reparare integrală, iar libertatea de exprimare nu trebuia să conducă niciodată la încălcarea drepturilor celorlalte persoane la onoare, demnitate, la propria imagine .
Prejudiciul suferit de reclamant, prin încălcarea dreptului său nepatrimonial la onoare, demnitate, imagine este actual si sigur, fiind născut la momentul formulării acţiunii si poate fi evaluat în raport cu gravitatea încălcării dreptului subiectiv dar si în raport de funcţia compensatorie si de satisfacţie pe care repararea acestui prejudiciu o are. Este adevărat că legea sau jurisprudenţa nu oferă criterii clare de cuantificare a daunelor morale, însă in materia daunelor morale, principiul refacerii integrale nu poate avea decât un caracter aproximativ, deoarece suma de bani acordată cu acest titlu nu trebuie să constituie o amendă nejustificată pentru autorul daunei dar nici venituri nejustificate pentru victimă.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, instanţa, în temeiul art. 998-999 c. civil va admite în parte cererea reclamantului si pe cale de consecinţă va obliga pârâta să plătească suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Instanţa reţine că art. 1000 alin (3) C civil instituie o răspundere pentru fapta delictuală a altuia, răspundere ce are la bază obligaţia de garanţie decurgând din obligaţia comitentului de a exercita supravegherea, îndrumarea si controlul activităţii desfăşurate de propriii prepuşi în funcţiile ce li s-au încredinţat. Pârâta de rând II putea, cu diligenţe minime, să ajungă la concluzia că unele susţineri din articolul în discuţie sunt lipsite de veridicitate, fiind defăimătoare, deoarece avea obligaţia ca, prin reprezentanţii săi, să verifice activitatea publicistică a ziariştilor aflaţi în raport de prepuşenie, ţinând seama de obligaţia izvorâtă din lege, de a supraveghea, îndruma , controla activitatea desfăşurată de aceştia, îndatorire care decurge din art. 1000 alin. 3 c. civil si art. 23 din Legea presei nr. 3/1974 si aceasta indiferent dacă între ziarist si societatea pârâtă există un raport de muncă propriu zis sau un contract de colaborare.
În concluzie, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei de rând II la acordarea dreptului la replică, care să fie solicitat de către pârâţi si publicat pe cheltuiala acestora în cotidienele locale „ Crişana”, „ Jurnalul Bihorean”, „ Bihari Naplo”, „ Bihoreanul”, „Realitatea Bihoreană ” si „ Gazeta de Oradea”, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada faptului că acest drept la replică a fost solicitat si refuzat reclamantului, iar pe de altă parte nu a făcut dovada faptului că articolul în discuţie a fost publicat şi în aceste cotidiene locale, deşi în baza art. 1169 C.civ. cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească , astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului .
Instanţa va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată si precizată de reclamantul PA cu domiciliul în …….în contradictoriu cu pârâţii OS, cu domiciliul procedural ales in … şi SC P SRL, societate editoare a cotidianului electronic „….” cu sediul în …, si în consecinţă,
Obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 3000 lei reprezentând daune morale .
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenţii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 aprilie 2011.
PREŞEDINTE GREFIER
CORINA MARILENA GAVRA SANDA OLARU
Tribunalul Bacău
Contestaţie la executare
Judecătoria Craiova
Contestaţie la executare
Judecătoria Cornetu
Sentinta civila
Curtea de Apel București
Contestaţie la executare. "Incident ivit în cursul executării". Reducerea pedepsei urmare a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor. Admisibilitatea contestaţiei
Tribunalul Vaslui
contestaţie la executare