Pretentii

Dosar nr. XXXX/271/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. XXXX/2011

Şedinţa publică de la 04 Aprilie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: RADU CIPRIAN HARJA

GREFIER: MARIA OTILIA BONIŞ

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P.I. şi pe pârât M.M.P., având ca obiect pretenţii.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 28.03.2011, când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când s-a amânat pronunţarea la data de 04.04.2011.

JUDECATORIA

DELIBERAND,

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 27.08.2010, cu numărul de dosar de mai sus, reclamantul P.I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa iniţial în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale apoi în contradictoriu cu MMP să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1738,50 lei cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală şi actualizarea sumei cu indicele de inflaţie calculate de la data introducerii cererii la data plăţii efective. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că prin procesul verbal de constatare şi evaluarea pagubelor nr. XXX/12.08.2009, încheiat de Comisia de constatare şi evaluarea a pagubelor, constituită în baza art. 3 din HG 1679/2008, s-a constatat că în data de 09.08.2009, animale din specia mistreţ şi cerb au produs pagube reclamantului în valoare de 1738,50 lei la o suprafaţă de 3 ha cultură de porumb şi 3 ha cultură floarea soarelui, proprietatea reclamantului din localitatea Sântelec, com. Hidişelul de Sus, gradul de vătămare fiind de 10% în cazul culturii de porumb şi de 16% în cazul culturii de floarea soarelui. Despăgubirile civile au fost stabilite în baza dispoz. art. 2 şi 8 ind. 1 din HG 1679/2008. Prin acelaşi proces verbal s-a stabilit că atât reclamantul cât şi gestionarul fondului de vânătoare şi-au îndeplinit obligaţiile legale prevăzute în anexa 4 din HG 1679/2008, iar în acest caz despăgubirile se suportă de către MAPDR.

Prin decizia nr. XX/17.11.2008 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea, s-a aprobat procesul verbal menţionat mai sus.

Reclamantul, prin mai multe adrese, a solicitat pârâtului să achite despăgubirea în cuantum de 1738,50 lei stabilită dar acesta a refuzat nejustificat.

Cu privire la cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanţei conform inflaţiei, precizează că instanţele s-au pronunţat de regulă în sensul admisibilităţii acestui cumul pe considerentul că cele două instituţii au natură diferită.

În drept cererea e întemeiată pe prev art. 13 alin. 3 din Legea 407/2006, HG 1679/2008, art. 1082, 1084 C. civil, art. 2, 3 din OG 9/2000, art. 8 alin. 1 C. pr. civilă.

În probaţiune depune înscrisuri.

Pârâtul MAPDR, legal citat, a depus o cerere de introducere în cauză a MMP şi constatarea lipsei calităţii procesuale pasive a MAPDR în temeiul art. 7 din OUG nr. 115/2009 şi a art. 2 şi 3 din HG 1635/2009.

Faţă de această apărarea a pârâtei iniţiale, reclamantul solicită introducerea în cauză a pârâtului MMP.

Pârâtul MMP legal citat a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă.

În motivarea întâmpinării arată că pretenţiile reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile Codului Civil, OG 9/2000 şi OG 5/2001. Ori, faţă de situaţia învederată prin cererea introductivă, pretenţiile formulate de reclamant nu se circumscriu unor raporturi de drept civil referitoare la răspunderea civilă ci aparţin în mod evident unor raporturi de drept administrativ, astfel încât acţiunea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun este inadmisibilă. Sub acest aspect trebuie avut în vedere că pârâtul este autoritate publică centrală şi este de domeniul evidenţei că pârâtul este o autoritate publică în sensul definiţiei prevăzute de Legea 554/2004 şi prerogativele acestuia exced sfera interesului public local sau judeţean. În concluzie arată că prin coroborarea dispoziţiilor referitoare la organizarea şi funcţionarea pârâtei, care consfinţesc caracterul de interes public naţional al pârâtei, rezultă fără echivoc faptul că subscrisa reprezintă o autoritate publică centrală în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004.

Mai arată că pretenţiile reclamantului se circumscriu unor raporturi de drept administrativ şi sferei contenciosului administrativ.

În probaţiune s-a admis proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Având în vedere că prin HG 1635/2009 s-a organizat pârâta MMP urmând aşi desfăşura activitatea inclusiv în ce priveşte administrarea managementului silvic şi având în vedere că în subordinea acestuia sunt Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, inspectorate ce au fost în subordinea MADR, modificarea făcându-se prin HG 1635/2009, pentru acest motiv instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MADR (fostul MAPDR).

Din fila 8-11 dosar, instanţa reţine că prin procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse din speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. XXX/12.08.2009 s-a constatat o pagubă în valoare totală de 1738,50 lei la culturile de porumb şi floarea soarelui de pe o suprafaţă totală de 6 ha (3 ha cultivate cu porumb şi 3 ha cultivate cu floarea soarelui) iar persoana păgubită este reclamantul din prezenta cauză. Prin acelaşi proces verbal s-a constatat că gestionarul fondului de vânătoare şi proprietarul şi-au îndeplinit atribuţiile conform legii, astfel că plata despăgubirilor revine MA. Instanţa reţine că în acest caz, conform art. 13 alin. 3 din Legea 407/2006 privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie. Instanţa reţine că la momentul întocmirii procesului verbal, autoritatea publică centrală ce răspunde de silvicultură era MAPDR, dar la momentul actual această prerogativă a fost preluată de  MMP prin reorganizarea acestui minister conform HG1635/2009.

Apărarea pârâtei cum că aceasta este autoritate publică centrală cu prerogative la nivel naţional, îndeplinind rol de autoritate de stat, aceste prerogative excedând sferei interesului public local sau judeţean nu poate fi reţinută de instanţă având în vedere că Legea 407/2006 în art. 13 alin. 3 face referire la „autoritatea publica centrala” fără alte precizări, astfel că nu se poate trage concluzia că pârâta nu ar putea fi trasă la răspundere în acest caz cu incidenţă locală. Instanţa nu neagă caracterul de autoritate publică al pârâtei ci doar reţine că acest caracter nu este de natură să împiedice un justiţiabil tragerea la răspundere a acelei autorităţi publice centrale.

De altfel, această apărare nu poate fi reţinută şi din cauza că dacă s-ar admite acest argument s-ar ajunge la concluzia inadmisibilă că persoanele fizice nu pot chema în instanţă niciodată o instituţie cu prerogative centrale (cum ar fi un Minister, Guvernul României sau chiar Statut Român) decât pentru probleme ce exced interesul local sau judeţean ceea ce este inadmisibil atât prin prisma mulţimii de texte legale care permit acest lucru cât chiar şi din prisma hotărârilor CEDO prin care este obligat chiar Statut Român în raporturile cu diverse persoane fizice.

În ce priveşte apărarea pârâtei care învederează instanţei că cererea reclamantului s-ar circumscrie raporturilor de drept administrativ şi nu civil, instanţa nu o poate reţine din perspectiva interpretării în ansamblu a art. 13 din Legea 407/2006  precum şi din reglementarea HG 1679/2008 care fac referire la acordarea despăgubirilor, despăgubiri ce ţin de raporturile de drept civil. Aceste despăgubiri se acordă pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic.

 Aceste despăgubiri se acordă de către autoritatea publică centrală în cazul în care gestionarul fondului cinegetic şi-ar fi îndeplinit obligaţiile sale legale, sau de către acest gestionar al fondului cinegetic dacă nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale legale pentru prevenirea pagubelor. Ori nu se poate concluziona că în cazul în care este răspunzător pentru despăgubiri gestionarul fondului (care de regulă este o asociaţie constituită cu acest scop) atunci să fie angajată o răspundere civilă iar când răspunzător pentru despăgubiri este o autoritate publică centrală, temeiul despăgubirilor să se schimbe.

Chiar dacă prin HG 1679/2008 se reglementează procedura de acordare a acestor despăgubiri, această reglementare nu schimbă temeiul de drept al despăgubirilor acordate.

În altă ordine de idei, reclamantul solicită aceste despăgubiri în baza HG 1679/2008 şi a legii 407/2006 în care se face referire expresă la „autoritatea publica centrala care răspunde de silvicultura” nefăcând referire expresă la art. 998-1003 C. civil care reglementează răspunderea civilă delictuală de drept comun.

Din filele 12-16 instanţa reţine că instituţia publică locală a efectuat demersurile conform prevederilor din HG 1679/2008, iar din fila 17-19 instanţa reţine că reclamantul a făcut demersuri pentru obţinerea despăgubirilor pe cale amiabilă prin cerere de despăgubiri adresată ministerului răspunzător la data acelei cereri.

Instanţa mai reţine că ITRSVO, instituţie ce a fost în subordinea MADR iar acum este în subordinea pârâtei MMP, prin decizia nr. 64 din 17.11.2009 a aprobat procesul verbal nr. 2479/12.08.2009 prin care s-a constatat o pagubă total de 1738,50 lei la culturile proprietatea reclamantului şi prin care s-a constatat că plata se va face de către MA.

Având în vedere aceste două acte precum şi prevederile art. 3 din HG 1635/2009 care reglementează substituirea pârâtului în drepturile şi obligaţiile MAPDR, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii pentru despăgubiri, astfel cum au fost reglementate prin art. 13 din Legea 407/2006 precum şi prin HG 1679/2008, din aceste acte rezultând valoarea prejudiciului, fapta cauzatoare de prejudicii, raportul de cauzalitate dintre acestea şi persoana responsabilă.

Având în vedere că prin Decizia 64/17.11.2009 ITRSVO, instituţie din subordinea pârâtei, aprobă procesul verbal de constatare şi evaluare a despăgubirilor, şi având în vedere cele reţinute, instanţa va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1738,50 lei reprezentând despăgubiri civile stabilite prin procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor nr. 2479/12.08.2009.

În ce priveşte capătul de cerere privind dobânda legală, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului -art.1084 Cod civil – având în vedere art. 1088 C civil, instanţa va admite şi capătul de cerere cu privire la dobânda legală calculate începând cu data sesizării instanţei, respectiv 27.08.2010 şi până la data plăţii efective a debitului.

Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea creanţei cu rata inflaţiei instanţa urmează al admite pe considerentul că această actualizare are un caracter compensatoriu ce poate fi cumulată cu dobânda legală ce reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmărind păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti putând chiar să scadă suma dacă rata inflaţiei ar fi în sens negativ.

În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 148 lei, reprezentând 145 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar, cu titlu cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MAPDR

Admite acţiunea formulată de reclamantul P.I împotriva pârâtului MMP

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1738,50 lei reprezentând despăgubiri civile stabilite prin procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor nr. XXX/12.08.2009 aprobat prin decizia nr. XX/17.11.2009 emisă de MAPDR, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii cererii în instanţă (27.08.2010) şi până la data plăţii efective a debitului, sume ce se vor actualiza cu indicele inflaţiei de la data plăţii efective.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 148 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 04.04.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

RADU CIPRIAN HARJA MARIA OTILIA BONIŞ

Domenii speta

Spete similare