Lipsirea de libertate în mod ilegal / Achitare

Prin sentinta penala  nr. 104/21.03.2013, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.4707/290/2009**, definitiva prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, conform dec. pen. nr. 1081/R/19.09.2013 a Curtii de Apel Timisoara s-a dispus în baza art. 334 C.pr.pen,  schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., din infracţiunea prev. de art. 189 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen  în infracţiunea prev. de art.189 alin. 1 şi 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.,  iar pentru inculpatul D.M.C, din infracţiunea prev. de art.189 alin. 2 C.pen. în infracţiunea prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen. au fost achitaţi inc. C.I. şi D.M.C.  pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin.1 şi  2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în fapt, în data de 15.09.2009, în jurul orelor 21:00, partea vătămată C.R.I. şi G.C.R, împreună cu numiţii G.L., M.M şi „M.”  s-au deplasat la restaurantul K&L, unde  după aproximativ o jumătate de oră au intrat inculpaţii C.I. şi D.M.C împreună cu mai multe persoane, între care B.A.Z şi S.I, ulterior în local intrând şi învinuitul T.S.

În jurul orelor 01:00, partea vătămată C.R.I. şi martora G.C.R. au ieşit din local, intenţionând să meargă acasă. În timp ce se aflau în faţa localului, inculpatul D.M.C a luat-o în braţe pe partea vătămată C.R.I. şi, împotriva voinţei acesteia, a băgat-o pe bancheta din spate a autoturismului marca Ford Mondeo, Totodată, inculpatul C.I. a împins-o pe martora G.C.R, reuşind să o bage în autoturismul sus menţionat pe bancheta din spate. Cei doi inculpaţi s-au urcat şi ei în autoturism, C.I ocupând locul faţa dreaptă, iar D.M urcându-se la volan, pe bancheta din spate urcându-se învinuitul T.S. În continuare, inculpatul D.M. a blocat portierele şi a condus autoturismul împotriva voinţei părţii vătămate Cod Procedură Civilă.R.I. şi martorei G.C.R pe şoseaua de centură a Municipiului Reşiţa, oprindu-l în zona fabricii de oxigen.

Că pe tot parcursul drumului inculpatul C.I. a adresat ameninţări părţii vătămate şi martorei şi le-a aplicat în repetate rânduri lovituri cu palma în zona feţei şi peste cap.

Că, în continuare, toţi cei aflaţi în autoturism au coborât, iar martora G.C.R., fiind constrânsă de inculpatul C.I., care îi aplica lovituri peste faţă şi îi adresa ameninţări, a început să întreţină cu acesta un act sexual oral, de faţă fiind şi partea vătămată C.R.I. care ulterior a reuşit să se îndepărteze împreună cu învinuitul T.S. de locul unde se afla parcat autoturismul şi împreună s-au deplasat pe jos până la un local de pe Calea Ţerovei, de unde au luat  un taxi.

Se mai reţine că, în timp ce martora G.C.R. întreţinea un act sexual oral cu inculpatul C.I., inculpatul D.M.C. a intenţionat şi el să întreţină un raport sexual cu  martora, motiv pentru care a încercat să-i dea jos fusta însă, pentru a scăpa de cei doi inculpaţi, aceasta le-a spus că trebuie să-şi facă necesităţile fiziologice îndepărtându-se de la locul unde se aflau cei doi, iar la un moment dat şi-a scos pantofii din picioare şi a început să fugă. Când a ajuns pe strada Vânătorilor din Reşiţa, martora G.C.R. l-a întâlnit pe martorul S.I.A. care se deplasa la serviciu căruia i-a spus că trei cetăţeni de etnie rromă vor să o violeze şi a fugit de ei, iar prietena ei C.R.I. se află în continuare cu cei trei cetăţeni de etnie rromă. Acesta a anunţat organele de poliţie care au preluat-o pe martora G.C.R. din zona semaforului situat în cartier Muncitoresc.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, instanţa a reţinut că, prin actul de sesizare, organul de urmărire penală nu a dat faptelor o încadrare juridică în conformitate cu legea, în sensul că a fost indicată doar forma agravată a infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art.189 C.pen, fără a reţine şi forma de bază prin care fapta este incriminată. Astfel, în baza art. 334 C.pr.pen,  instanţa a dispus dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., din infracţiunea prev. de art. 189 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen  în infracţiunea prev. de art.189 alin. 1 şi 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.,  iar pentru inculpatul D.M.C, din infracţiunea prev. de art.189 alin. 2 C.pen. în infracţiunea prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.pen.

Fiind audiaţi în atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, susţinând că persoanele vătămate au fost de acord ca, în aceea noapte, să întreţină cu ei, contracost, acte sexuale şi, din acest motiv, au urcat de buna-voie în autoturism, ulterior C.R. plecând împreună cu T.S., iar după ce a primit o anumită sumă se bani, G.C. i-a abandonat pe şoseaua de centură.

De asemenea, din declaraţiile martorilor oculari, G.L., S.I., B.A.Z. şi T.S., date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, a rezultat că cele două  fete au urcat de bună voie în autoturism, fără ca cai doi inculpaţi să le fi forţat în vreun fel. Mai mult, martorul T.S., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a confirmat înţelegerea  dintre inculpaţi şi cele două fete privind întreţinerea raporturilor sexuale contracost, aspect care nu este negat, în vreun fel, nici în cursul judecăţii, când nu a insistat asupra înţelegerii iniţiale, însă a relatat că i-a dat numitei Ciocoi suma de 50 euro.

Cât priveşte declaraţiile persoanelor vătămate, C.R.I. şi G.C.R.( nici una dintre acestea nemaiînţelegând să participe în procesul penal ca părţi vătămate sau ca părţi civile), instanţa a reţinut că, pe de o parte, una dintre ele (G.C.R.) a fost constantă în cele relatate pe întreg parcursul procesului penal, însă declaraţiile sale nu se coroborează cu restul probelor, iar pe de altă parte, persoana vătămată C.R. a fost oscilantă în declaraţiile sale. Analizând declaraţiile acestor părţi vătămate, instanţa nu a reţinut că, faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată sunt probate, întrucât, potrivit art. 75 C.pr.pen., declaraţiile părţilor vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză, situaţie care nu se regăseşte în speţă. De altfel, nu este cu totul lipsită de relevanţă împrejurarea retragerii plângerii de către persoana vătămată G.C. ( singura care a fost constantă în declaraţiile date), aspect care este de natură a accentua dubiul cu privire  la săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi, aşa cum au fost descrise în actul de sesizare.

Raportat la înregistrările imaginilor video de pe suportul CD, s-a reţinut că nici acestea nu confirmă faptul că cele două fete au fost luate cu forţa din local şi urcate, tot astfel, în autoturism.

Concluziile  certificatele medico – legale eliberate pe numele persoanelor vătămate C.R. şi G.C., care atestă existenţa unor leziuni traumatice care pot data din noaptea de  15/16.09.2009, nu sunt nici ele relevante în reţinerea situaţiei de fapt din rechizitoriu, atât timp cât nu sunt coroborate cu nici una din declaraţiile martorilor oculari, respectiv declaraţiile persoanelor neimplicate direct în incident.

Cu privire la  raportul de constatare tehnico – ştiinţifică privind detecţia psihologică a inculpaţilor C.I., D.M. şi a persoanei vătămate C.R, care a concluzionat că subiecţii au prezentat modificări ale stresului emoţional caracteristice comportamentului simulat, şi acesta constituie tot o probă indirectă şi care, nefiind coroborată, în mod logic şi direct, cu o altă probă, nu este aptă să înlăture dubiul cu privire la săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Cu privire la declaraţiile martorului S.I.A, acesta a relatat împrejurări ulterioare incidentului şi care nu pot forma convingerea instanţei asupra săvârşirii faptelor de lipsire de libertate. Starea în care a fost observată persoana vătămată G.C. de către acest martor, poate fi pusă pe seama dorinţei acesteia de a nu mai întreţine, şi în continuare, raporturi sexule, normale sau orale, cu inculpaţii şi pentru a se elibera, astfel, de înţelegerea prealabilă, din restaurant, avută cu aceştia.

Dată fiind starea de fapt, astfel reţinută în temeiul probelor administrate pe parcursul întregului proces penal, instanţa a constatat că, în cauza de faţă, nu există probe temeinice, directe sau indirecte, care să conducă la concluzia existenţei faptelor şi la reţinerea vinovăţiei celor doi inculpaţi trimişi în judecată. Existenţa unor aspecte sau indicii care ar putea contura un fragment sau altul dintre evenimentele relatate de persoanele vătămate nu sunt suficiente, prin ele însele, să înlăture prezumţia nevinovăţiei consacrată de art 52 C.pr.pen., în condiţiile în care, chiar aceste persoane au oscilat în declaraţiile date şi şi-au retras plângerile pentru faptele iniţial reclamate. Nici retragerea plângerilor nu poate fi interpretată ca fiind rezultatul unor presiuni exercitate asupra persoanelor vătămate de către inculpaţi, neexistând nici o probă concludentă în acest sens.

Faţă de cele expuse, instanţa a dispus achitarea celor doi inculpaţi cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în forma rezultată ca urmare a schimbării încadrării juridice,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen.

Domenii speta

Spete similare