Contestaţie la executare

Instanţa a respins contestaţia la executare formulată de către contestator.

În speţă, instanţa a reţinut faptul că, actul de executare contestat este reprezentat de somaţia nr. …/… emisă de către intimata D R A O VT în dosarul nr. …/..( filele 14,16 dos.). Somaţia a fost comunicată contestatorului la data de 05.08.2013 ( fila 23 dos.), iar contestaţia la executare a fost depusă la data de 14.08.2013, aşadar cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prev. de art. 172, 173 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Contestatorul invocă , în primul rând, intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită prin neexercitarea acestuia în termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. 1 şi 2 din OG 92/2003 rep.

Sub acest aspect, instanţa reţine faptul că dreptul la acţiune pentru recuperarea sumelor cuprinse în titlul executoriu fiscal, reprezentat de Actul constatator nr…./……( fila 21 dos.), a început să curgă la data de 01.01.2002. În anul 2004 este emisă somaţia de executare pentru recuperarea acestei creanţe (nr. ...- fila 72), în anul 2006 au fost emise adrese de înfiinţare a popririi ( fila 69), în anul 2008 sunt emise alte somaţii de executare şi adrese de înfiinţare a popririi ( 51-53 dos.)- toate aceste acte determinând întreruperea cursului prescripţiei conform art. 133 lit. c din OG 92/2003 rep.

În aceste condiţii, a început să curgă un nou termen de 5 ani, începând cu data de 01.01.2009 şi , întrucât somaţia ce face obiectul cauzei a fost emisă la data de 31.07.2013, instanţa va respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată.

În altă ordine de idei, instanţa reţine că , în legătură cu problema de drept referitoare la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a contestaţiei la executarea silită şi a contestaţiei împotriva unui titlul executoriu fiscal, prin Decizia nr. XIV din 05.02.2007 , pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurs în interesul legii , s-a decis că , în aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

 Instanţa supremă a avut în vedere faptul că dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.

 O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestaţiei să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuţii jurisdicţionale, nu are caracter jurisdicţional.

 Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.

Conform art. 41 din OG 92/2003 rep.  actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Datoriile vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului, inclusiv accesoriile acestora, se individualizează prin Act Constatator , care constituie titlul executoriu prin efectul legii ( art. 155 din HG 626/1997 – în vigoare la data emiterii actului) şi, în aceste condiţii, singura cale de atac este contestaţia la executare propriu-zisă, care se soluţionează de către judecătorie în primă instanţă.

În speţă, a fost emis Actul Constatator nr. ../…… pentru plata taxelor vamale în cuantum de ……. lei Rol , debit care a fost achitat cu o întârziere de 39 zile. Pentru întârzierea la plată au fost percepute majorări , dobânzi şi penalităţi de întârziere( filele 17-21 dos.).

Contestatorul critică stabilirea acestor accesorii , însă nu a contestat în termenul de 30 de zile de la comunicare, pe cale administrativ-jurisdicţională, deciziile de stabilire a  obligaţiilor fiscale, care au regimul juridic al unor titluri de creanţă fiscală. 

De asemenea, nu se mai pot invoca prin prezenta contestaţie nici critici referitoare la conţinutul Actului Constatator, deoarece termenul de 15 zile prev. de art. 172 din OG 92/2003 rep este , cu mult, depăşit.

Somaţia a fost comunicată contestatorului prin poştă la data de 05.08.2013 , iar din cuprinsul acesteia rezultă că au fost anexate titlurile executorii în care se individualizează creanţa( fila 15 dos.).

Nu se confirmă nici aspectele referitoare la nulitatea somaţiei pe considerentul că aceasta a fost semnată de către o persoană care nu are calitatea de executor fiscal. În cauză, actul de executare silită , fiind emis de către autoritatea administrativă competentă, este semnat de către directorul executiv , care poate angaja juridic instituţia în raporturile cu terţii, inclusiv cu contribuabilii la bugetul de stat.

Domenii speta

Spete similare