Exercitarea Autorităţii Părinteşti

Exercitarea Autorităţii Părinteşti

IArt. 403 c. civ, coroborat cu art. 2 alin 2 şi 3 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de către reclamant.

Potrivit art. 403 din Codul civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutela poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a altui membru de familie, a copilului(…).

In speţă , instanţa reţine faptul că , din căsătoria părţilor a rezultat minorul FA D, născut la data de .., iar în urma divorţului dintre aceştia, prin Sentinţa civilă nr… pronunţată de Judecătoria Deva in Dosarul nr…., minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei parate.

Considerentele care au stat la baza încredinţării minorului la mamă au fost in principal, acelea ca minorul locuia cu mama, fiind  in grija acesteia, iar tatăl îşi vizita sporadic fiul, contribuind cu sume mici de bani la creşterea acestuia

Reclamantul solicită ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună exercitarea  autorităţii părinteşti asupra minorului F A D, născut la data de ….,  in comun de către ambii părinţi  si stabilirea unui program de vizitare al minorului,la domiciliul tatălui reclamant.

Instanţa, în vederea soluţionării cererii reclamantului prin care se urmăreşte, practic,  modificarea măsurilor cu privire la drepturile si îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copilul lor minor,  conform art. 403 Cod Civil, va avea in vedere dispoziţiile art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora :

 „Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. »

Jurisprudenţa s-a pronunţat in mod constant ca instanţele sunt obligate ca la aprecierea interesului superior al copilului trebuie sa aibă in vedere următoarele criterii de apreciere: vârsta copilului, condiţiile fiecărui părinte, ataşamentul fata de copil, starea materiala, dar si mediul familial stabil in care a crescut.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului, în comun de către ambii părinţi, instanţa reţine că exercitarea autorităţii părinteşti reprezintă ansamblu de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana cât si bunurile copilului si este distincta de instituţia stabilirii domiciliului minorului. Când vorbim despre autoritate părintească, ne referim la orientarea generala a copilului si la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viata de zi cu zi.

Potrivit art. 398 Cod civil „ Dacă există motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi.”

Faţă de aceste aspecte de fapt si de drept, instanţa  apreciază că nu s-a făcut dovada unor motive întemeiate in sensul art. 398 Cod civil, pentru a hotărî ca autoritatea părintească sa fie exercitata numai de către unul dintre părinţi.

În consecinţă,  va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului F AD, născut la data de …, sa fie exercitata in comun de către ambii părinţi, care prezintă deopotrivă garanţii morale si educaţionale pentru a-si exercita in mod armonios drepturile si îndatoririle părinteşti, in vederea asigurării dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale si sociale a minorului si pe care trebuie sa si le exercite dincolo de orgoliile şi resentimentele personale ale acestora.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante sa permită reclamantului pârât să aibă legături personale cu minorul,  reţine următoarele :

Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Dispoziţiile art.14 alin.1 şi 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, statuează că orice copil care a fost separat de unul dintre părinţi, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 şi 2 din aceeaşi lege, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor de către aceştia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lafargue contra României; cauza Iosub Caras contra României; cauza Ignaccolo-Zenide contra României) s-a recunoscut că pentru un părinte şi pentru copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi se destramă. Măsurile interne care îi împiedică să realizeze acest lucru reprezintă o intervenţie în dreptul protejat la art.8 al Convenţiei. Această dispoziţie legală implică dreptul unui părinte de a lua măsuri proprii, de a le grupa în interesul copilului, dar în acelaşi timp şi obligaţia autorităţilor naţionale care vin cu propriile lor măsuri.

Orice copil are nevoie de grija şi afecţiunea directă a ambilor părinţi, pentru a nu suferi traume emoţionale ce i-ar afecta personalitatea în curs de formare şi implicit, viitorul său ca persoană, aceasta fiind raţiunea pentru care în Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990 republicata, s-a consacrat dreptul copilului de a nu fi separat de părinţii săi şi de a avea cu ambii relaţii personale şi contacte directe, în mod regulat.

Modalităţile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, vizitarea copilului la locuinţa părintelui căruia aceasta i-a fost încredinţat şi lăsarea copilului în vizită la locuinţa părintelui căruia nu i s-a încredinţat. (art.14, 15 din Legea nr. 272/2004).

În prezenta cauză, reclamantul  a solicitat să i se încuviinţeze legături personale cu minorul, prin găzduire la domiciliul său .

Fata de situaţia de fapt şi de drept relatata, instanţa apreciază ca este in interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl sau, la domiciliul acestuia, legături care vor conduce la o dezvoltare armonioasa a minorului şi la respectarea principiului interesului superior al copilului.

Instanţa are în vedere în acest sens faptul ca dreptul părintelui de a avea relaţii personale cu copilul minor nu este stabilit doar în interesul părintelui, ci şi în interesul copilului, interes care, de altfel, prevalează.

Instanţa reţine că dreptul copilului de a nu fi separat de părinţii săi şi de a avea cu ambii relaţii personale, nu ar putea fi respectat în condiţiile  în care legătura cu tatăl s-ar realiza numai la domiciliul mamei, unde ca urmare a stării tensionate permanente existenta intre foştii soţi, copilul ar putea asista la altercaţiile părinţilor săi, ceea ce ar avea repercusiuni asupra dezvoltării sale psihice.

Rezultă astfel, din probatoriul administrat în cauză faptul că relaţiile dintre foştii soţi sunt încă încordate şi ostile, astfel că ar fi greu de crezut că s-ar putea depăşi animozităţile dintre ei pentru a crea o atmosferă destinsă necesară minorului.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că vizitarea copilului în prezenţa mamei nu ar permite dezvoltarea unei relaţii calde şi apropiate între pârât şi minor, relaţie recomandabilă pentru dezvoltarea personalităţii sale, situaţia contrară, putând să-i afecteze percepţia corectă asupra unei relaţii de familie reuşite şi să-i creeze un handicap afectiv, din acest punct de vedere, în raport cu alţi copii crescuţi în familii stabile şi armonioase.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanţa poate limita exercitarea  dreptului la legături personale daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului, însa în cauza de faţă nu exista asemenea motive care sa impună restricţionarea luării minorului de la domiciliul mamei. 

Având în vedere vârsta  minorului si necesităţile unui copil la aceasta vârstă, instanţa apreciază ca următorul program va răspunde interesului superior al minorului F A D,  respectiv găzduirea minorului la domiciliul tatălui reclamant, în următoarele perioade :

- prima şi a treia Vineri de la ora 17, Sâmbătă şi până Duminică ora 12, 00 a fiecărei luni din an;

- o săptămână în vacanţa de iarnă, cu includerea sărbătorilor de iarnă în anii pari si fără includerea  sărbătorilor de iarnă in anii impari;

- o săptămână în vacanţa de Paşte, cu includerea sărbătorilor pascale în anii pari si fără includerea sărbătorilor pascale în anii impari.

- o lună în vacanţa de vară, în luna iulie în anii pari şi în luna august în anii impari.

Domenii speta

Spete similare