Elemente constitutive ale infractiunii de talharie

Sentinţă penală 622 din 23.10.2008


Tâlhărie. Elemente constitutive ale infracţiunii. Ameninţare exercitată pentru păstrarea bunului sustras.

Prin Sentinţa penală nr. 622/23.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 8650/301/2008 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus, în baza art. 334 C.p.p., respingerea, ca neîntemeiată, a schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul V. F. a fost trimis în judecată din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 2 lit. c C.p. în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e C.p.

În baza art. 211 al. 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 74 lit. a, c C.p. şi art. 76 lit. b C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului V. F. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie fapta constând în aceea că la data de 29.02.2008, în jurul orei 18,30, aflându-se în zona str. Lunca Bradului, inculpatul a deposedat partea vătămată C. C. C. de un telefon mobil marca Nokia 6230i, ameninţând apoi partea vătămată cu bătaia pentru păstrarea bunului sustras.

În motivarea sentinţei, cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanţa a constatat că din probatoriul administrat rezultă fără niciun dubiu adresarea de către inculpat de ameninţări părţii vătămate pentru păstrarea telefonului luat de la acesta şi starea de temere creată părţii vătămate.  Pentru a concluziona în acest sens instanţa a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate de la urmărirea penală şi, în parte, cele de la cercetarea judecătorească (din care rezultă că inculpatul l-a întrebat dacă are telefon mobil şi l-a pipăit pe buzunarele pantalonilor observând că are telefon; că inculpatul i-a cerut telefonul şi, de frică, el i l-a dat; că ulterior i-a cerut inculpatului de mai multe ori să-i restituie telefonul, dar acesta a refuzat, dându-i doar cartela sim, iar la insistenţele lui de restituire a telefonului, inculpatul l-a ameninţat că îl bate dacă îi mai cere telefonul, spunându-i să plece acasă; că el a plecat de frică, faţă de faptul că inculpatul îl înjura şi devenise violent spunându-i în mod repetat că îl va bate dacă nu va pleca acasă; că ulterior a anunţat organele de poliţie cu privire la cele întâmplate şi împreună cu acestea l-au găsit pe inculpat în staţia de metrou Titan şi, la percheziţia corporală efectuată asupra lu, s-a găsit telefonul mobil al părţii vătămate, telefon ce i-a fost restituit pe bază de dovadă), declaraţiile martorilor D. A. şi B. M., date la urmărirea penală (care confirmă faptul că partea vătămată i-a dat telefonul inculpatului, că acesta nu i l-a restituit şi că inculpatul a ameninţat partea vătămată cu bătaia, spunându-i să plece acasă şi că nu îi mai dă telefonul, precum şi că inculpatul a pipăit partea vătămată pe buzunarele pantalonilor înainte de a-i cere acesteia telefonul mobil) şi declaraţiile inculpatului (fiind ascultat la urmărirea penală, inclusiv de către judecător la propunerea de arestare preventivă, inculpatul  confirmă în mod constant că a pipăit partea vătămată la buzunarele pantalonilor, că ulterior i-a cerut părţii vătămate telefonul mobil, că a scos cartela sim din telefon şi i-a dat-o părţii vătămate, că partea vătămată i-a cerut telefonul, iar el a înjurat-o şi a ameninţat-o că îl bate dacă mai insistă, precum şi că partea vătămată a plecat urmare acestor ameninţări).

Instanţa  a reţinut că sub aspectul laturii obiective infracţiunea este realizată prin acţiunea de luare a telefonului mobil din posesia părţii vătămate urmată de adresarea de ameninţări părţii vătămate pentru păstrarea acestui telefon, ameninţări ce şi-au produs efectul deoarece partea vătămată, de frică, a plecat, iar telefonul a rămas în posesia inculpatului asupra căruia a fost găsit ulterior de organele de poliţie.

2

Domenii speta