Contestatie la executare

Rezoluţie 1697 din 12.10.2009


Prin acţiunea adresată acestei instanţe şi înregistrată la nr. 2042/292 din 16 iunie 2009, contestatoarea ME, în contradictoriu cu intimata BF, a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei şi procesului verbal din data de 2.06.2009 încheiate de Biroul Executorului Judecătoresc ZGS, în dosarul de executare nr.52/2009, solicitând instanţei admiterea contestaţiei la executare, anularea formelor de executare, respectiv somaţiile emise la 3.06.2009 şi 11.06.2009, precum şi procesul verbal din data de 2.06.2009, privind achitarea sumei de 795 lei, reprezentând cheltuielile de executare, respectiv onorariul executor. A solicitat  cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, contestatoarea arată că, a depus cerere pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 1984/5.12.2009 din dosarul civil nr. 1376/292/2008, unde s-a dispus citarea părţilor, fixându-se termen la 3.06.2009, termen la care pentru pârâtă s-a prezentat procuratorul acesteia BI.

În aceiaşi zi, 3.06.2009, contestatoarea a fost somată de Biroul Executorului Judecătoresc ZGS, din A în sensul că a fost înfiinţată poprire pentru suma de 6797 lei reprezentând 6002 lei sultă şi 795 lei cheltuieli de executare.

Pentru a opri executarea silită, având în vedere problemele ce urmau să fie soluţionate prin cererea de îndreptare eroare materială în data de 10.06.2009 (al doilea termen), contestatoarea susţine că a înştiinţat telefonic şi în scris executorul judecătoresc pentru a opri executarea silită.

La data de 10.06.2009, a fost dispusă îndreptarea erorii materiale stabilindu-se şi termenul pentru achitarea sultei la care a fost obligată contestatoarea prin sentinţa civilă nr. 1984/5.12.2009.

Pentru a se libera în termenul stabilit de instanţa de judecată la data de 12.06.2009, în urma îndreptării tuturor erorilor materiale, contestatoarea  a consemnat la CEC BANK din A, suma de 6002 lei, recipisa fiind depusă la BEJ MM, întocmindu-se şi notificări către intimată.

Concluzionează, contestatoarea că a respectat dispoziţiile art. 3711 Cod procedură civilă, privind executarea de bunăvoie a hotărârii judecătoreşti, însă nu a putut datorită intimatei care nu mai locuia la domiciliul din actul de identitate, precum şi datorită refuzului acesteia de a primi sulta la ora şi locul stabilit, anexând în acest sens confirmările de primire atât la adresa din B  cât şi la N .

În aceste condiţii, contestatoarea consideră că actele de executare începute de intimată nu sunt întemeiate şi ca atare a solicitat să se admită contestaţia şi să se dispună anularea formelor de executare în dosarul nr. 52/2009, în temeiul art. 399-401 Cod procedură civilă, întrucât şi-a achitat obligaţia privind sulta, iar plata cheltuielilor de executare în sumă de 795 lei nu le datorează.

La dosar s-au depus copii de pe actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 52/2009 al Biroul Executorului Judecătoresc ZGS  cu sediul în A.

La termenul de judecată din 6.08.2009, contestatoarea şi-a completat acţiunea cu cererea de la fila 48 în sensul că a solicitat suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 52/209, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.

Contestatoarea a achitat cauţiunea în sumă de 200 lei fixată de instanţă conform art. 403 Cod procedură civilă şi art. 723 Cod procedură civilă cu chitanţa nr. 1698180/1 şi recipisa de consemnare nr. 414784/1/3.07.2009(f.73).

Referitor la contestaţia la executare, instanţa constată că este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 Cod procedură civilă în raport de somaţia emisă la 3.06.2009, act pe care-l contestă.

Cu privire la cererea contestatoarei ME.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa constată că acţiunea contestatoarei este nefondată şi pentru a pronunţa această soluţie a avut în vedere următoarele considerente.

Intimata BF la data de 18.05.2009 s-a adresat Biroul Executorului Judecătoresc ZGS cu sediul în A, încheind Contractul de executare silită (f.60) în baza Titlului executoriu – Sentinţa civilă nr. 1984/5.12.2008 pronunţată de Judecătoria  R, potrivit căruia contestatoarea ME a fost obligată să-i plătească sulta de 6002 lei.

Sentinţa civilă mai sus menţionată a fost învestită cu formulă executorie prin Încheierea nr. 154/27.04.2009 (aşa cum reiese din referatul întocmit de arhiva din cadrul acestei judecătorii (f.3) şi încuviinţată executarea silită

Potrivit dispoziţiilor art. 3717(1) Cod procedură civilă „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”.

În concordanţă cu dispoziţiile textului mai sus enunţat intimata a achitat suma de 795 lei, stabilită de executorul judecătoresc, din care suma de 600 lei reprezentând onorariu executare la care s-au adăugat celelalte cheltuieli suplimentare de executare aşa cum sunt defalcate în procesul – verbal încheiat la 2.06.2009(f.7).

În dosarul de executare format nr. 52/2009, executorul judecătoresc a emis somaţia din data de 3.06.2009 şi 10.06.2009 prin care contestatoarea era somată să achite suma de 6.797 lei reprezentând sultă în suma de 6002 lei din Titlul de executare plus cheltuieli de executare în sumă de 795 lei.

La data de 12.02.2009 contestatoarea s-a prezentat la BEJ  depunând recipisa nr. 0000150/1/12.06.2009 privind consemnarea la CEC BANK SA A  a sultei în valoare de 6002 lei, situaţie confirmată de BEJ cu adeverinţa din 16.06.2009(f.47) contestatoarea fiind absolvită de plata sultei şi a eventualelor penalităţi.

Prin prezenta contestaţie, ME apreciază că nu datorează cheltuieli de executare în sumă de 795 lei, întrucât şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţia privind plata sultei.

S-a apărat contestatoarea pretinzând că a fost împiedicată a-i achita imediat  sulta din culpa intimatei – creditoare care nu mai locuia la adresa din buletin, precum şi a refuzului ulterior al acesteia de a primi sulta la ora şi data stabilită, respectiv î11 aprilie 2009, anexând în acest sens un proces verbal încheiat în prezenţa a doi martori(f.35).

Instanţa nu va primi aceste apărări ca fiind lipsite de relevanţă juridică pentru următoarele considerente: domiciliul creditoarei BF era cel indicat în Titlul Executoriu şi anume B, iar în situaţia în care creditoarea îşi schimbase domiciliul sau refuza primirea creanţei, debitoarea ME avea posibilitatea de a recurge la instituţia ofertei reale de plată urmată de consemnaţiune prevăzută de dispoziţiile art. 586 şi următoarele Cod procedură civilă,  procedură de care a şi uzat la data de 12.06.2009.

Dacă, contestatoarea în calitatea ei de debitoare ar fi uzat de această  instituţie imediat ce hotărârea judecătorească  a  intrat în puterea lucrului judecat (aprilie 2009)  creditoarea BF  nu ar fi  declanşat procedura executării silite în data de 18 mai 2009.

Referitor la procesul verbal din 11 aprilie 2009 (f.29) încheiat de contestatoarea ME în prezenţa a  doi martori cu care să dovedească refuzul intimatei de a primi sulta la care a fost obligată, instanţa  apreciază că nu are relevanţă juridică nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 371 Cod procedură civilă din două motive.

În primul rând această pretinsă înţelegere a intervenit în cursul executării silite care a fost începută la 18 mai 2009.

În al doilea rând, disponibilitatea recunoscută părţilor în faza executării cu privire la modul de executare a obligaţiei este limitată de faptul că înţelegerea se face sub supravegherea  organului de executare, astfel încât să nu fie prejudiciate organului de executare, astfel încât să nu fie prejudiciate interesele unor terţe persoane sau chiar a părţilor conform art. 371 Cod procedură civilă.

Instanţa nu va primi nici apărările contestatoarei legate de  îndreptarea erorii materiale din sentinţa civilă nr. 1984/5.12.2008 soluţionată prin încheierea din 10 iunie 2009 dată de Judecătoria R (f.19), ce a vizat două aspecte şi anume: individualizarea unor suprafeţe şi fixarea termenului de două zile pentru plata sultei, întrucât a survenit ulterior începerii executării silite, în baza unui Titlu Executoriu care a rămas valabil.

Concluzionând, instanţa reţine că demersurile efectuate de creditoare după începerea executării silite, nu capătă semnificaţia executării obligaţiei de bunăvoie, situaţie în care cheltuielile privind executarea silită ar fi căzut în sarcina creditoarei, care din culpa sa a declanşat procedura executării silite.

Potrivit dispoziţiilor art. 3717 (3) Cod procedură civilă, debitorul este ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute chiar de la data înregistrării înainte de a – i fi fost comunicată somaţi, întrucât el este în culpă pentru declanşarea urmării silite.

Chiar dacă execută obligaţia voluntar înainte de comunicarea somaţiei, textul îşi găseşte aplicarea, pentru cp debitorul trebuia să execute obligaţia voluntar, înainte de sesizarea organului de executare – cazul în speţă.

În concluzie cheltuielile de executare în sumă de 795 lei rămân în sarcina contestatoarei debitoare.

Având în vedere considerentele mai sus expuse şi temeiurile de drept indicate, precum şi art. 399 Cod procedură civilă, instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă şi cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarul de executare nr. 52/2009 al Biroul Executorului Judecătoresc ZGS cu sediul în A .

În temeiul art. 7231 Cod procedură civilă instanţa a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 200 lei achitată de contestatoare cu chitanţa şi recipisa de consemnare din 3.07.2009 la CEC BANK SA Agenţia R.

 Potrivit dispoziţiilor art. 274 (1) Cod procedură civilă, a obligat contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.