Vizitare Minor

Dosar nr. 5733/271/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5713/2011

Şedinţa publică de la 04 mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamant X şi pe pârâta Y, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu  se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care,

Se constată că,  dezbaterile pe fond au avut loc în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2011 fiind consemnate în aceea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 27.04.2011, respectiv 04.05.2011, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând,

Constată că,  prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 23.03.2010, reclamantul X a chemat-o  în judecată pe pârâta Y.

S-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea programului de vizitare a minorei  S născută la data de 29.06.2007 în loc. Oradea, jud. Bihor  în sensul  încuviinţării unui alt program, după cum urmează:

-primul şi ultimul sfârşit de săptămână, al fiecărei luni  de vineri  ora 13,00 până duminică ora 19,00;

-săptămânal, în ziua de miercuri de la ora 11,00 la ora 14,00;

-prima jumătate a vacanţelor de iarnă şi de vară;

-sărbătorile de iarnă şi de Paşti;

în fiecare caz cu ridicarea minorei de la domiciliul pârâtei.

Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, taxă de timbru şi timbru judiciar.

În motivarea cererii sale, reclamantul învederează că minora S s-a născut din relaţia sa  de concubinaj cu pârâta şi că aceasta din urmă  îi îngrădeşte dreptul conferit de lege de a avea legături personale cu fiica sa.

Sunt invocate în drept  dispoziţiile art.43 alin.3 art.97 alin.1 şi următoarele din Codul familiei.

Pârâta este de acord cu admiterea în parte a acţiunii principale, iar pe cale de  acţiune  reconvenţională,  legal timbrată, solicită instanţei să dispună modificarea programului de vizitare a minorei, în principal prin  păstrarea legăturilor reclamantului cu minora sub forma furnizării oricăror informaţii cu privire la aceasta, în subsidiar,  sub forma întâlnirilor sub supravegherea cadrelor didactice, a personalului auxiliar din cadrul unităţii de învăţământ preşcolar, cu respectarea programului acestei instituţii. Cu cheltuieli de judecată, în caz de opunere.

În motivarea acţiunii sale, pârâta menţionează că este în interesul minorei ca relaţiile dintre aceasta şi reclamant să fie excluse sau restrânse la furnizarea de informaţii cu privire la evoluţia şi dezvoltarea copilului.

Pârâtul-reconvenţional se opune admiterii cererii reconvenţionale.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor, s-a născut  minora S la data de 29.06.2007.

Prin Sentinţa Civilă nr.3394/2009 pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr.12725/271/2008,  s-a dispus încredinţarea minorei spre creştere şi educare mamei, respectiv pârâtei din prezentul dosar şi obligarea acesteia  de a permite reclamantului, să aibă legături personale cu minora după următorul program:

- de patru ori pe lună calendaristică, respectiv o data pe săptămână;

- în fiecare a doua zi a sărbătorilor religioase, respectiv a doua după Anul Nou,  a doua zi de Crăciun şi de Paşti;

- în cursul verii, în timpul vacanţei şcolare, timp de 2 săptămâni, cu începere de la o dată pe care părţile vor cădea de acord, în prezenţa mamei.

Din spusele martorilor rezultă că pârâta nu i-a permis reclamantului să o viziteze pe minoră invocând faptul că aceasta este bolnavă. Chiar şi când aveau loc întâlniri, conform hotărârii pronunţate anterior, relevă martora, acestea nu se desfăşurau normal având loc diverse incidente (certuri, tensiuni între părţi, obstrucţionarea libertăţii de acţiune a reclamantului prin îndepărtarea fetiţei de tată, sfătuirea minorei de a i se adresa reclamantului cu apelativul „nene”), unele împrejurări dintre cele enumerate fiind confirmate şi de martora.

La dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri privind începerea procedurii de executare silită împotriva pârâtei, plângeri penale pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit programul de vizitare,pe care instanţa nu le va analiza întrucât demersurile în sensul învederat au fost efectuate de reclamant după intentarea prezentei acţiuni în justiţie, asupra lor planând suspiciunea că s-ar fi întreprins „pro cauza”.

În schimb Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ  emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la 25.06.2010, în cuprinsul căreia se menţionează că reclamantul a recunoscut că a ameninţat-o  cu acte de violenţă pe pârâtă, coroborată cu declaraţiile martorilor,  formează instanţei convingerea că măsura exercitării drepturilor părinteşti ale tatălui asupra copilului în prezenţa mamei nu mai poate fi menţinută, ea afectând atât relaţia dintre părţi, cât şi pe cea dintre fiecare părinte şi minoră.

Această concluzie este întărită şi de psihologul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care în Raportul de audiere a minorei consemnează că nu se poate derula o relaţie personală a reclamantului cu minora când este de faţă şi mama fetiţei, respectiv în cadrul unui program de vizitare fără ridicare.

Teama exprimată de pârâtă, fapt consemnat în acelaşi înscris, că dacă reclamantul ar fi singur cu fetiţa ar exista pericolul să o agreseze pe aceasta, aşa cum s-a întâmplat şi cu ea, apreciază instanţa că nu este justificată atâta timp cât, nu rezultă din vreo probă administrată în cauză că, tatăl ar fi agresat-o pe minoră, ci dimpotrivă se dovedeşte existenţa unei afectivităţi deosebite, în situaţia în care acesta a depus diligenţe pentru a-i asigura pârâtei condiţii speciale în timpul sarcinii, la naştere şi chiar insistenţa (mai rar întâlnită în cazul taţilor) de a i se permite să contribuie direct la creşterea şi educarea minorei. Demersurile enunţate anterior vin în sprijinul aceleaşi idei.

Nu este în favoarea dezvoltării armonioase a personalităţii minorei, încercarea pârâtei de a o influenţa, de a induce fetiţei un comportament de respingere, de îndepărtare de tatăl său. Această atitudine, invocată şi de reclamant, confirmată  şi de martorii săi este adeverită şi de psihologul Curţii de Apel Oradea, care menţionează că „mama a descris înainte comportamentul fetiţei ca fiind copleşită de teamă atunci când se întâlneşte cu tatăl său”, iar din observaţiile directe ale specialistului-psiholog „reiese faptul că fetiţa nu a manifestat reţinere în relaţia cu tatăl său, s-a jucat cu acesta, dacă a fost chemată să fie îmbrăţişată s-a dus şi l-a îmbrăţişat fără reţinere”.

Aşadar, ambele părţi ar trebui să pună mai presus de neînţelegerile dintre ei, interesul superior al minorei, să acţioneze convergent pentru asigurarea unui climat afectiv propice.

Reclamantul trebuie să înţeleagă că este necesar să adopte un comportament adecvat în relaţia cu pârâta pentru realizarea scopului enunţat mai sus, iar pârâta să conştientizeze iminenţa renunţării la  sugestionarea minorei de a nu se apropia de tatăl său.

În raportul psihologului se arată că la una din întâlnirile fără traducător, „mama avea tendinţa de a influenţa răspunsurile copilului prin modalitatea incorectă de a traduce, cu scopul de a-i sugera răspunsul chiar dacă formularea în limba română a fost impersonală, motiv care a necesitat recurgerea la sprijinul unui interpret”.

Pentru a pronunţa o hotărâre dreaptă, instanţa trebuie să ţină cont de părerea specialiştilor. În acest sens, încuviinţarea unui program de vizitare cu ridicarea minorei se impune, primordial fiind binele copilului. Psihologul precizează că „tatăl nu are o relaţie părintească cu fetiţa deoarece nu a avut acest prilej,……. vizitarea copilului în prezenţa mamei nu ajută minora să lege o relaţie firească cu tatăl său. Pentru a realiza acest lucru este definitorie atitudinea mamei care în prezent este una ostilă”, minora fiind influenţată de respectiva atitudine. Din aceste motive se recomandă pârâtei să-şi schimbe raportarea la fostul concubin şi faţă de copil încercând să o apropie de reclamant, aşa încât, progresiv, aceasta să conştientizeze că este tatăl său, nu un necunoscut.

Psihologul Curţii de Apel Oradea  precizează că „ prezenţa şi atitudinea mamei poate genera anxietate şi comportamente de evitare”.

Totodată recomandă „ ca ambii părinţi să participe la ore de consiliere care au drept scop însuşirea unor abilităţi parentale  care îi vor ajuta să îşi exercite responsabilităţile şi drepturile părinteşti în acord cu nevoile psihologice specifice vârstei minorei, dar şi a interesului său superior – acela de a beneficia de prezenţa ambilor părinţi în viaţa ei”.

La stabilirea în concret a programului de vizitare, instanţa va ţine cont şi de prevederile art.43 alin.1 şi alin.3, ale art.97 Codul familiei, precum şi de practica instanţelor judecătoreşti, fapt pentru care va cenzura programul propus de reclamant conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Acţiunea reconvenţională va fi admisă în parte, în sensul modificării programului de vizitare, cu menţiunea anterioară.

Solicitarea din cererea reconvenţională, formulată pe cale principală nu poate fi încuviinţată de către instanţă, pentru că s-ar îngrădi exercitarea drepturilor părinteşti ale reclamantului, dar, în primul rând, ar afecta interesele minorei, încălcându-se astfel dispoziţiile textelor de lege menţionate anterior.

Nici cererea subsidiară din acţiunea reconvenţională nu este admisibilă, pe de o parte, pentru identitate de considerente  expuse, iar, pe de altă parte instanţa consideră, luând în seamă obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, că nu este oportun şi nici legal să fie instituite obligaţii în sarcina cadrelor didactice sau pe seama personalului auxiliar pentru ca părintele căruia nu i s-a încredinţat spre creştere şi educare minora să poată să-şi exercite drepturile de a menţine legături părinteşti cu aceasta.

În conformitate cu prevederile art.276 Cod pr. civilă, pretenţiile fiecărei părţi fiind încuviinţate numai în parte, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte, cererea principală formulată de reclamantul  X cu  domiciliul în loc. Oradea, jud. Bihor împotriva pârâtei Y cu domiciliul în loc. Oradea, jud. Bihor.

Admite  în parte,  acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă-reconvenţională Y  în contradictoriu cu reclamantul pârât-reconvenţional X.

Dispune modificarea programului de vizitare a minorei, stabilit prin Sentinţa Civilă nr. a Judecătoriei Oradea, în sensul că obligă pe pârâta reclamantă-reconvenţională să-i permită reclamantului  pârât-reconvenţional să aibă legături părinteşti cu minora S, după următorul program:

-primul şi ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni,  de vineri ora 15,00 până duminică la ora 17,00;

-prima jumătate a vacanţelor de vară şi de iarnă;

-sărbătorile,  alternativ,  respectiv într-un an de Crăciun, în celălalt an de Paşte, în toate cazurile,  cu ridicarea minorei.

Respinge celelalte solicitări atât din cererea principală, cât şi din acţiunea reconvenţională.

Compensează plata cheltuielilor  de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 04.05.2011.

PREŞEDINTEGREFIER

Red. S.M.

Dact. C.M.

4 ex. /31 mai 2011

2 com: reclamant:

Pârâta:

Domenii speta

Spete similare