Individualizarea judiciară a pedepsei.criterii. -art. 211, 197 c.p. -art. 56, 72 c.p. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa este ţinută a avea în vedere pericolul social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, respec...

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI.CRITERII.

-art. 211, 197 c.p.

-art. 56, 72 c.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa este ţinută a avea în vedere pericolul social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum şi împrejurările comiterii faptelor, la locul de muncă şi, respectiv, chiar în locuinţa părţilor vătămate pândind momentul potrivit, în care acestea erau singure, în vederea asigurării reuşitei activităţii infracţionale.

De asemenea, este necesară observarea circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu a recunoscut nici un moment faptele săvârşite, mizând pe presupusa inconsistenţă a materialului probator aflat la dosarul cauzei, şi este recidivist, suferind o serie de alte condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen.

Este îndreptăţită astfel concluzia instanţei, în sensul că pedepsele aplicate inculpatului până în prezent, executate parţial în penitenciar, şi-au dovedit pe deplin ineficienţa, nereuşind să-şi atingă scopul de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, în condiţiile art.52 din Codul penal.

Fapte de natura celor săvârşite de inculpat, comise chiar la locul de muncă şi, respectiv, în locuinţa părţilor vătămate, unde acestea ar trebui să fie în siguranţă, le provoacă victimelor reale traume psihice, provocând o stare de temere nu numai pentru ele şi familiile acestora, dar şi pentru comunitatea din care acestea fac parte.

Nu este lipsită de relevanţă nici atitudinea agresivă a inculpatului, manifestată pe parcursul judecăţii, concretizată în nerespectarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, manifestări zgomotoase, intervenţii nepermise în timpul audierii părţilor vătămate, în timpul citirii actului de sesizare, precum şi în timpul discutării probatoriului, după cum s-a şi consemnat în încheierea de şedinţă de la 10.05.2007, la termenul din data de 31.05.2007 fiind chiar îndepărtat temporar din sala de judecată.

Aceste aspecte impun aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenţie, timp în care inculpatul să-şi formeze o asemenea atitudine, prin asimilarea, în măsura în care acest lucru mai este posibil, fără superficialitatea inerentă perioadelor scurte de detenţie întrerupte de liberări condiţionate formale, a elementelor de instruire învederate de factorii educativi din penitenciar (psihologi, consilieri, clerici etc.). Inculpatul va avea astfel posibilitatea să înveţe şi o meserie, potrivit aptitudinilor sale, şi îşi va forma o atitudine corectă faţă de muncă şi celelalte valori sociale.

Funcţia eliminatorie a pedepsei va fi îndeplinită la rândul său prin înlăturarea temporară din societate a infractorului recidivist .

Prin sentinţa penală nr.1626/15.08.2007 a acestei instanţe, s-a dispus în baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrarării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În baza art. 197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, a dispus condamnarea inculpatului T. C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol împotriva părţii vătămate I.L.

În baza art.65 alin.2 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 al.1, al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie împotriva părţii vătămate I.L. (pct.1 din rechizitoriu).

În baza art. 20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol împotriva părţii vătămate B.M.G.(pct.2 din rechizitoriu).

În baza art.65 alin.2 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 al.1, al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie împotriva părţii vătămate B. M. G. (pct.2 din rechizitoriu).

În baza art.116 din Codul penal, interzice inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.118 lit.e din Codul penal, a confiscat de la inculpat sumele de 50 lei RON şi, respectiv, 20 lei RON, obţinuţi din vânzarea bunului sustras şi, respectiv, sustraşi de la partea vătămată I. L..

În baza art.33 lit.a din Codul penal, constată că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt în concurs cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa de 10 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa în final 17 ani închisoare.

Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.3 din Codul penal, contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pronunţată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a şi lit.b din Codul penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.5 teza I din Codul penal, contopeşte măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi, prevăzută de art.116 din Codul penal, luată în prezenta cauză cu cea luată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că interzice inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.5 teza a II-a din Codul penal, cumulează măsura de siguranţă luată în conformitate cu art.118 Cod penal faţă de inculpat în cauza dedusă judecăţii cu cea luată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că dispune confiscarea de la inculpat a sumelor de 50 lei RON, 20 lei RON, şi, respectiv, 435 lei RON.

În baza art.88 din Codul penal, deduce din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 19.10.2002 la 5.07.2003, de la 15.12.2005 la 8.09.2006, şi de la 12.02.2007 la zi.

Anulează M.E.P.I. nr. 2090/30.01.2007, emis în baza sentinţei penale nr. 1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 şi urm. din Codul civil, obligă inculpatul la plata sumei de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă I. L.

În baza art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 şi urm. din Codul civil, obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B. M. G.

În baza art.191 alin.1 C.p.p., obligă inculpatul la plata a 800 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1 C.p.p., obligă inculpatul la plata a 1.133 RON lei, cheltuieli judiciare către partea civilă I.L.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 17036/P/2006 din data de 8.03.2007, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 5747/299/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului T.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a reţinut, în fapt, că la datele de 27.12.2006 şi 12.01.2007 inculpatul, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată I.L. şi, respectiv, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată B.M. G., iar apoi, prin violenţă, le-a deposedat pe acestea de unele bunuri personale (telefon mobil, bani, bijuterii).

În fapt, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că la data de 27.12.2006, în jurul orei 19.00, inculpatul T.C. a pătruns în interiorul P.T.P., situat în Bucureşti, Calea G, sector 1, unde partea vătămată I. L. îşi desfăşura activitatea, şi, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, deposedând-o totodată prin violenţă mobil marca Siemens A 75 şi suma de 20 lei.

Astfel, după cum rezultă din declaraţia părţii vătămate I. L., la data de 27.12.2006, în jurul orei 19.00, o persoană necunoscută, identificată ulterior ca fiind inculpatul T. C., sub pretextul că ar căuta o presupusă colegă, a pătruns în interiorul P. T. P., situat în Bucureşti, Calea G. sector 1. Deoarece atât dialogul purtat cu inculpatul cât şi atitudinea pe care acesta o avea i-au creat părţii vătămate o stare de nelinişte, aceasta a încercat să părăsească încăperea în care se aflau, împingându-l pe inculpat într-o parte. În acest moment inculpatul a devenit violent, lovind-o pe partea vătămată cu pumnii în zona feţei, lovituri în urma cărora aceasta a căzut la pământ. Profitând de acest lucru, inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată cu intenţia de a o viola, continuând să o lovească pentru a o determina să nu mai ţipe şi să se împotrivească, întreţinând raporturi sexuale normale şi orale cu partea vătămată.

După finalizarea actului sexual, partea vătămată I. L. a încercat să ceară ajutor prin intermediul telefonului său mobil, însă inculpatul T. C. a sesizat intenţia acesteia, reuşind să i-l smulgă din mână. De asemenea, inculpatul a mai sustras din geanta părţii vătămate suma de 20 lei şi apoi a părăsit imobilul, având asupra sa bunurile sustrase.

Telefonul mobil sustras, marca Siemens A 75, de culoare gri, a fost înstrăinat de către inculpat către martorul N. I., de la care a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.

Situaţia de fapt a fost reţinută astfel cum rezultă din plângerile şi declaraţiile părţii vătămate I. L. , care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului de pe planşe fotografice, precum şi din grup de persoane, de către partea vătămată, concluziile raportului de expertiză medico-legală A1/14835/2006 din data de 13.02.2007 întocmit în cauză, potrivit cărora partea vătămată, examinată la data de 28.12.2006, prezenta leziuni traumatice externe ce s-au putut produce la data de 27.12.2006 prin lovire cu şi de corpuri dure şi care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar în secreţia vaginală recoltată s-a evidenţiat prezenţa spermei, dovezi prejudiciu, declaraţiile martorilor N.I, care a arătat că în jurul datei de 27.12.2006, pe la ora 20.00, la domiciliul său din str. B. sector 6, s-a prezentat inculpatul T.C., vecin cu el, de la care a cumpărat un telefon mobil marca Siemens A 75, de culoare gri, cu seria IMEI 35647400 934920 7, ale martorei G. V. M. , colegă de serviciu cu partea vătămată, care a susţinut că la data de  27.12.2006, în jurul orei 20.00, îşi executa serviciul în tura a II-a, când a intrat în punctul unde lucra martora partea vătămată, strigând că a fost violată şi bătută de o persoană necunoscută, care i-a luat şi telefonul mobil şi nişte bani.

2. La data de 12.01.2007, în jurul orei 16.30, inculpatul T. C. a pătruns în locuinţa părţii vătămate B. M. G., situată în Bucureşti, str. L, sector 1, şi, prin constrângere, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta din urmă, smulgându-i şi un lănţişor de aur de la gât şi deposedând-o totodată de un inel şi o verighetă de aur pe care le avea pe deget şi suma de 10 lei, din buzunarul pantalonilor.

Astfel, după cum rezultă din declaraţia părţii vătămate B. M. G., la data de 12.01.2007, în jurul orei 16.30, în timp ce se afla la domiciliul său din str. L., sector 1, o perosană necunoscută, identificată ulterior ca fiind inculpatul T.C., profitând de faptul că locuinţa de acces în locuinţă nu era asigurată, a pătruns în imobil, solicitându-i părţii vătămate să se dezbrace pentru a întreţine relaţii sexuale, lovind-o pe aceasta cu pumnul în zona feţei şi încercând să o dezbrace de pantaloni. În încercarea de a scăpa de agresor, partea vătămată B.M.G. l-a lovit cu piciorul în piept, îndreptându-se spre uşa de la intrare. În acest moment, inculpatul a tras-o de păr şi a început să o lovească până când a căzut la pământ. Profitând de starea în care se afla victima, i-a smuls un lănţişor de aur de la gât, iar de la mână i-a luat o verighetă şi un inel, ambele de aur. De asemenea, din buzunarul pantalonilor i-a sustras suma de 10 lei, după care a încercat din nou să o violeze, deschizându-se la pantaloni şi aruncându-se asupra părţii vătămate, dar întrucât în acele momente partea vătămată i-a spus inculpatului că în următoarele 10 minute urmează să sosească soţul său în locuinţă acesta a părăsit imobilul, încuind pe dinafară uşa de acces, nu înainte de a o ameninţa pe partea vătămată să nu spună nimănui despre cele întâmplate.

Situaţia de fapt a fost reţinută astfel cum rezultă din plângerile şi declaraţiile părţii vătămate B.M.G., care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului de pe planşe fotografice, precum şi din grup de persoane, de către partea vătămată, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.A1/393/2007 din data de 7.05.2007 întocmit în cauză, potrivit cărora partea vătămată, examinată la data de 12.01.2007, la ora 23.10, prezenta leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 12.01.2007 prin lovire cu corpuri dure şi care necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale, declaraţiile martorei I. G., chemată imediat după incident la faţa locului de către soţul părţii vătămate.

În drept, fapta inculpatului T. C. care, la data de 27.12.2006, în jurul orei 19.00, a pătruns în interiorul P.T.P., situat în Bucureşti, Calea G. sector 1, unde partea vătămată I.L. îşi desfăşura activitatea, şi, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 al.1 din Codul penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 27.12.2006, în jurul orei 19.00, a pătruns în interiorul P. T., situat în Bucureşti, Calea G. sector 1, unde partea vătămată I. L. îşi desfăşura activitatea, şi, după ce a violat-o, i-a smuls din mână telefonul mobil marca Siemens A 75 şi i-a luat din geantă suma de 20 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1, al.2 lit.b din Codul penal.

Fapta inculpatului T.C. care, la data de 12.01.2007, în jurul orei 16.30, a pătruns în locuinţa părţii vătămate B. M. G., situată în Bucureşti, str. L. sector 1, şi, prin constrângere, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta din urmă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 12.01.2007, în jurul orei 16.30, a pătruns în locuinţa părţii vătămate B. M. G., situată în Bucureşti, str. L.  sector 1, şi, prin constrângere, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta din urmă, smulgându-i şi un lănţişor de aur de la gât şi smulgându-i totodată de un inel şi o verighetă de aur pe care le avea pe deget şi sustrăgându-i suma de 10 lei, din buzunarul pantalonilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1, al.21 lit.c din Codul penal.

Instanţa va avea în vedere că pentru stabilirea încadrării juridice a unei fapte este necesară raportarea la totalitatea textului de lege care o incriminează, astfel că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art.211 al.1 din Codul penal, care defineşte infracţiunea de tâlhărie, stabilind condiţiile care alcătuiesc conţinutul juridic al acesteia, alineatele următoare limitându-se la a enumera circumstanţele care atrag una din cele trei forme agravate ale infracţiunii.

De asemenea, observă că sentinţa penală nr.1508/22.11.2004 a Tribunalului Bucureşti, în raport de care s-a reţinut starea de recidivă mare postcondamnatorie în rechizitoriu, a fost desfiinţată prin Decizia penală nr.964/8.12.2004 a C.A.B. – Secţia I Penală, prin care s-a dispus şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în urma rejudecării pronunţându-se sentinţa penală nr.1584/F/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, care a rămas definitivă prin neapelare la 30.01.2007, deci ulterior săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze .

Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului constată că acesta a săvârşit fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina lui în stare de recidivă mare postexecutorie, dat fiind că prin sentinţa penală nr. 78/28.01.1999 a Judecătoriei Găeşti a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, din executarea acesteia fiind eliberat condiţionat la 4.01.2002, cu un rest rămas neexecutat de 231 zile, astfel că faptele ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, au fost săvârşite după împlinirea duratei pedepsei (aceasta fiind considerată ca executată, în temeiul dispoziţiilor art.61 alin.1 teza I din Codul penal, la 22.08.2002).

Prin urmare, instanţa, în baza art.334 C.p.p., va schimba încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, art. 211 al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art.20 raportat la art.197 al.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, art. 211 al.1, al.21 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Faţă de cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii orientate spre mediu, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum şi împrejurările comiterii faptelor, la locul de muncă şi, respectiv, chiar în locuinţa părţilor vătămate pândind momentul potrivit, în care acestea erau singure, în vederea asigurării reuşitei activităţii infracţionale.

De asemenea, va avea în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut nici un moment faptele săvârşite, mizând pe presupusa inconsistenţă a materialului probator aflat la dosarul cauzei, şi este recidivist, suferind o serie de alte condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, respectiv: 4 ani închisoare pentru viol, 5 ani închisoare pentru furt calificat  şi violare de domiciliu, în concurs (sentinţa penală nr.1124/16.10.1997 a Judecătoriei Găeşti), 10 ani închisoare pentru tâlhărie (sentinţa penală nr.1584/F/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală), remarcând o adevărată apetenţă a făptuitorului pentru săvârşirea de infracţiuni de violenţă, îndreptate împotriva atât a persoanei, dar şi a patrimoniului (viol, tâlhărie, violare de domiciliu şi furt calificat).

Prin urmare, pedepsele aplicate inculpatului până în prezent, executate parţial în penitenciar, şi-au dovedit pe deplin ineficienţa, nereuşind să-şi atingă scopul de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, în condiţiile art.52 din Codul penal.

Fapte de natura celor săvârşite de inculpat, comise chiar la locul de muncă şi, respectiv, în locuinţa părţilor vătămate, unde acestea ar trebui să fie în siguranţă, le provoacă victimelor reale traume psihice, provocând o stare de temere nu numai pentru ele şi familiile acestora, dar şi pentru comunitatea din care acestea fac parte.

Nu este lipsită de relevanţă nici atitudinea agresivă a inculpatului, manifestată pe parcursul judecăţii, concretizată în nerespectarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, manifestări zgomotoase, intervenţii nepermise în timpul audierii părţilor vătămate, în timpul citirii actului de sesizare, precum şi în timpul discutării probatoriului, după cum s-a şi consemnat în încheierea de şedinţă de la 10.05.2007, la termenul din data de 31.05.2007 fiind chiar îndepărtat temporar din sala de judecată.

Acestea fiind spuse, apreciază că se impune aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenţie, timp în care inculpatul să-şi formeze o asemenea atitudine, prin asimilarea, în măsura în care acest lucru mai este posibil, fără superficialitatea inerentă perioadelor scurte de detenţie întrerupte de liberări condiţionate formale, a elementelor de instruire învederate de factorii educativi din penitenciar (psihologi, consilieri, clerici etc.). Va avea posibilitatea să înveţe şi o meserie, potrivit aptitudinilor sale, şi îşi va forma o atitudine corectă faţă de muncă şi celelalte valori sociale.

Funcţia eliminatorie a pedepsei va fi îndeplinită la rândul său prin înlăturarea temporară din societate a infractorului recidivist T.C..

În baza art.65 alin.2 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, în cazul fiecăreia din infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 şi, respectiv, art.20 raportat la art.197 alin.1, pentru care a fost condamnat.

În baza art.116 din Codul penal, va interzice inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

La luarea acestei măsuri, instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul nu are domiciliul în municipiul Bucureşti.

Astfel, măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi aduce atingere libertăţii de mişcare a persoanei şi din această cauză la luarea acestei măsuri instanţa de judecată trebuie să manifeste grija de a nu restrânge drepturile inculpatului mai mult decât este necesar.

Or, art.25 din Constituţia României consacră dreptul fiecărui cetăţean de a circula nestânjenit în ţară şi în străinătate şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

Dreptul la libera circulaţie este prevăzut în „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice”, ca un drept fundamental care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului. „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice” stabileşte prin art.12 că libera circulaţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt: prevăzute de lege, necesare pentru protejarea siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice, compatibile cu celelalte drepturi recunoscute. Exercitarea acestui drept poate fi astfel condiţionată prin lege dacă această condiţionare se impune pentru evitarea unui pericol grav.

De asemenea, potrivit art.8 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Acestea fiind spuse, pe lângă îndeplinirea condiţiei referitoare la natura infracţiunii pentru care va fi condamnat inculpatul, instanţa apreciază că prezenţa infractorului în localitatea unde a săvârşit infracţiunea prezintă pericol grav pentru societate, pericol rezultând din numărul de infracţiuni comise (inculpatul fiind condamnat anterior de 3 ori pentru săvârşirea infracţiunii de furt şi violare de domiciliu, viol şi, respectiv, tâlhărie, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar, cea din urmă pedeapsă, de 10 ani închisoare, 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal şi 5 ani interdicţia de a se afla în Municipiul Bucureşti, fiind pronunţată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare, tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie săvârşită într-o locuinţă, prin lovirea şi deposedarea părţii vătămate de bijuterii), gravitatea infracţiunilor comise, respectiv viol şi tâlhărie, în concurs, precum şi amploarea pe care a luat-o săvârşirea unor asemenea fapte în oraşele mari, aglomeraţia specifică de aici fiind de natură a asigura atât reuşita activităţii infracţionale/produsul infracţiunii, cât şi de a îngreuna activitatea organelor judiciare, de identificare şi prindere a făptuitorilor.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că măsura de siguranţă luată, având drept consecinţă restrângerea dreptului inculpatului de a circula nestânjenit pe teritoriul statului şi de a-şi stabili reşedinţa sau domiciliul în orice localitate din ţară, este pe deplin justificată.

În baza art.118 lit.e din Codul penal, va confisca de la inculpat sumele de 50 lei RON şi, respectiv, 20 lei RON, obţinuţi din vânzarea bunului sustras de la martorul N.I., care nu s-a constituit parte civilă în cauză, şi, respectiv, sustraşi de la partea vătămată I.L., având în vedere că aceasta, deşi şi-a recuperat numai telefonul mobil şi s-a constituit parte civilă în cauză, nu a solicitat şi acordarea de daune materiale.

În baza art.33 lit.a din Codul penal, va constata că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt în concurs cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa de 10 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare.

Aplicarea sporului este imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, periculozitate evidenţiată şi de aspectele avute în vedere anterior, la individualizarea judiciară a pedepselor, dar şi durata mare a pedepselor – 5 la număr – ce urmează a fi contopite în urma aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni, o orientare către sistemul absorbţiei creând inculpatului impresia impunităţii în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, de o gravitate ce implică aplicarea unei pedepse mai mari.

Va face aplicarea art. 71 din Codul penal, interzicând inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din  Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06.10.2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită în decizia Sabou şi Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.3 din Codul penal, va contopi pedepsele complementare aplicate inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pronunţată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a şi lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.5 teza I din Codul penal, va contopi măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi, prevăzută de art.116 din Codul penal, luată în prezenta cauză cu cea luată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că va interzice inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.35 al.5 teza a II-a din Codul penal, va cumula măsura de siguranţă luată în conformitate cu art.118 Cod penal faţă de inculpat în cauza dedusă judecăţii cu cea luată prin sentinţa penală nr.1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, în sensul că va dispune confiscarea de la inculpat a sumelor de 50 lei RON, 20 lei RON, şi, respectiv, 435 lei RON.

În baza art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 19.10.2002 la 5.07.2003, de la 15.12.2005 la 8.09.2006, şi de la 12.02.2007 la zi.

Va anula M.E.P.I. nr. 2090/30.01.2007, emis în baza sentinţei penale nr. 1584/20.12.2006 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, definitivă prin neapelare la 30.01.2007, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, faţă de considerentele anterior expuse, va menţine starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, constată că partea vătămată I. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale, solicitând totodată acordarea cheltuielilor de judecată. A arătat partea vătămată că fapta inculpatului i-a provocat o imensă traumă psihică şi că doreşte să se înscrie într-un program de recuperare psihologică, dar situaţia materială nu îi permite acest lucru.

De asemenea, partea vătămată B.M.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

În ceea ce priveşte acordarea de daune morale solicitate de partea vătămată I. L., având în vedere faptul că violul şi tâlhăria, aceasta din urmă ca şi infracţiune complexă, au ca obiect juridic şi relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viaţa, integritatea corporală sau libertatea acesteia, în speţă fiind lezate atât integritatea corporală a părţii vătămate Ionescu Liliana, dar şi libertatea sa psihică, prin ameninţarea de către inculpatul T.C., căreia i-a fost victimă, instanţa apreciază că aceasta este pe deplin justificată.

Traumele psihice inerente unor fapte ca cele reţinute în sarcina inculpatului, provocate părţii vătămate I.L., rezultate şi din declaraţia martorei G. V. M. - colegă de serviciu cu partea vătămată, care a văzut-o imediat după săvârşirea faptei, martora precizând că partea vătămată a venit la ea strigând că a fost violată şi bătută, prezenta urme de violenţă pe faţă, era umflată, julită, avea hainele rupte pe ea - aspecte confirmate şi de raportul de expertiză medico-legală -, pretind acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare care, coroborată cu sancţiunea de drept penal aplicată, să ofere părţii vătămate o necesară satisfacţie.

Instanţa apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 30.000 lei RON ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei inculpatului.

Suferinţele părţii vătămate sunt de netăgăduit, având în vedere efectele negative pe care le-a putut avea acţiunea inculpatului asupra stării sale psihice.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată B. M. G., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase (lănţişor, inel şi verighetă din aur, precum şi suma de 10 RON lei), instanţa observă că partea civilă nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului produs de către inculpat.

Ar fi inechitabil însă să se pretindă acesteia să fi preconstituit sau păstrat probe (fotografii, înscrisuri) în legătură cu dobândirea şi valoarea bunurilor reclamate ca sustrase, în dovedirea pretenţiilor pe latură civilă, pentru eventualitatea în care acestea i-ar fi fost sustrase şi ar fi participat ca parte civilă în procesul penal.

De altfel, pe latură penală s-a reţinut că inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate şi, prin constrângere, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta din urmă, smulgându-i şi un lănţişor de aur de la gât şi deposedând-o totodată de un inel şi o verighetă de aur pe care le avea pe deget şi suma de 10 lei, din buzunarul pantalonilor.

Or, a respinge acţiunea civilă a părţii vătămate înseamnă a nega existenţa vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia şi, deci, sutragerea unor bunuri de către inculpat, ceea ce ar duce la achitarea acestuia, în baza art.11 pct. 2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 al.1 lit.a C.p.p., soluţie ce s-ar impune de altfel ori de câte ori bunurile care fac obiectul material al unei infracţiuni de furt sau tâlhărie nu ar fi recuperate, iar partea vătămată nu ar putea aduce probe în legătură cu existenţa şi/sau valoarea lor.

Pe de altă parte, faţă de natura bunurilor reclamate ca fiind sustrase, aprecierea părţii vătămate cu privire la cuantumul prejudiciului material suferit este, în opinia instanţei, rezonabilă, motiv pentru care nu va proceda la micşorarea acestuia.

Instanţa reţine aşadar întrunirea în ambele cazuri a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil.

Astfel fiind, în baza art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 şi urm. din Codul civil, va obliga inculpatul la plata sumei de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă I. L..

În baza art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 şi urm. din Codul civil, obligă inculpaul la plata sumei de 1.000 lei RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B. M. G..

În baza art.191 alin.1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata a 800 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata a 1.133 RON lei, cheltuieli judiciare către partea civilă I. L., reprezentând – 1.000 lei – onorariul de avocat, conform chitanţei nr.2000006/9.05.2007, la care se adaugă suma de 133 lei, plătită cu titlu de taxă pentru expertiza medico-legală, cu chitanţele nr.19254 şi nr.19255, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a promovat apel, calea de atac fiind respinsă prin decizia penală nr. 583/25.09.2007 a Tribunalului Bucureşti secţia a II-a Penală.

Recursul inculpatului a fost de asemenea respins, prin decizia penală nr. 1640/15.11.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

Domenii speta

Spete similare