Furt calificat şi conducere pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere. Revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului.

Prin sentinta penala nr. 2610 din 29.11 2006 pronuntata de JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI in dosarul nr. 11542/299/2006, în baza art.208 alin.1 – 209  alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37  lit.a Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul D.F.,  la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art.61 al.1 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul  de pedeapsă de 813 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.90/14.01.2002 a Judecătoriei Slobozia, pe care îl contopeşte cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În baza art.78 al.1 OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul  D.F. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.61 al.1 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul  de pedeapsă de 813  zile  închisoare  ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.90 din 14.01.2002 a Judecătoriei Slobozia, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa de 1 an,  inculpatul urmând a executa pedeapsa  cea mai grea de 813 zile închisoare. În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de  7 ani şi 813 zile închisoare, inculpatul urmând  să execute pedeapsa cea  mai grea  de 7 ani închisoare, pe care o  sporeşte cu 2 ani, în final  inculpatul având de  executat 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza finală şi lit.b Cod penal. În baza art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpat. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 19.02.2006 la zi. În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, s-a luat act  că partea vătămată  C.M.V. nu s-a  constituit parte civilă în cauză. În baza  art.191  al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1000 RON  cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 19.02.2006, în jurul orelor 21,15, inculpatul, împreună cu alţi doi indivizi ce nu au fost identificaţi pană în acest moment, a sustras prin forţarea uşilor de acces autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare ... ce se afla parcat pe strada Caragiani nr. 24-28, sector 1, pe care l-a condus pe drumurile publice. La momentul trecerii prin satul Podul Pitarului, în urmărirea autoturismului sustras s-au angajat martorii M.F. şi P.M., în autoturismul marca Ford Orion aparţinând celui din urmă precum şi doi lucrători de poliţe din cadrul postului local de poliţie, aspect ce l-a determinat pe inculpat să mărească apreciabil viteza autoturismului sustras, fapt ce a determinat răsturnarea autoturismului la momentul intrării într-o curbă din localitatea Cucuieţi. În urma producerii accidentului, inculpatul a fost proiectat prin parbriz, suferind leziuni, motiv pentru care a rămas la faţa locului şi a fost luat în custodie de organele de poliţie, în timp ce ceilalţi doi făptuitori au părăsit în grabă locul accidentului, nu înainte de a încerca să îl deplaseze pe inculpat câţiva metri.

Autoturismul, avariat în proporţie de 70%, a fost restituit pe bază de dovadă părţii vătămate  C.M.

Instanţa reţine situaţia de fapt expusă mai sus în urma analizei coroborate a mijloacelor de proba administrate în cauză.

Astfel, instanţa reţine că martora Badea Paula a declarat în cursul urmăririi penale şi cu ocazia audierii în faţa instanţei (fila 23 a  dosarului de urmărire penală şi 103 dosar instanţă) că în data de 19.02.2006, în jurul orelor 21,15, a fost alertată de martorul Burlacu Ionuţ Marius că cineva încearcă să îi sustragă autoturismul, motiv pentru care a ieşit la balconul locuinţei sale situată la parter şi de la o distanţă de aproximativ 20 de metri a observat că un individ având pe cap un fes culoare închisă , cu o înălţime de aproximativ 1,60- 1,65 metri) a deschis portiera stânga faţă, s-a urcat în autoturism şi s-a urcat la volan.  Cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti, a precizat martora că în afară de acest individ s-a mai urcat în maşină şi un al doilea, care era mai înalt şi mai slab, autoturismul pornind în trombă.

Declaraţiile martorei se coroborează cu cele ale martorului B.I.M. (filele 24, 25 ale dosarului de urmărire penală şi 31-32 dosar instanţă), care a relatat că în seara de 19.02.2006, în timp ce se afla la balconul locuinţei sale, a observat că pe stradă se deplasează un grup format din trei indivizi, dintre care doi mai înalţi şi mai slabi iar unul având o înălţime de aproximativ 1,60 metri, mai solid, toţi îmbrăcaţi în haine de culoare închisă şi cu capetele acoperite de glugile hanoracelor, unul dintre ei având pe cap şi o şapcă, cei trei indivizi examinând cu atenţie maşinile parcate pe stradă. Martorul a relatat că cei trei s-au oprit în dreptul autoturismului marca Dacia 1310, au discutat, după care individul mai scund şi-a continuat drumul, iar ceilalţi doi s-au poziţionat în părţile laterale ale maşinii, au verificat dacă alarma funcţionează, după care unul dintre cei doi a reuşit să deschidă portiera dreapta faţă, a pătruns în maşină şi a deschis şi celuilalt portiera. Instanţa reţine, astfel cum  reiese din declaraţiile martorului  că în acest moment unul dintre cei doi indivizi a remarcat că sunt observaţi, motiv pentru care martorul B.I.M. s–a retras de la balcon şi s-a deplasat la apartamentul martorei B.P. pentru a o avertiza în legătură cu furtul maşinii.

Săvârşirea actelor de efracţie prin forţarea sistemelor de închidere a portierelor este confirmată atât de declaraţia martorului B.I.M. cât şi de declaraţiile martorei B.P., care a declarat că  a închis şi asigurat sistemele de închidere ale portierelor după ce a parcat maşina.

Instanţa reţine că, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului la momentul recuperării autoturismului sustras, s-a constat că portiera stânga faţă şi portierele spate dreapta şi stânga se găsesc în poziţie închisă cu urme vizibile de avarii, acestea nemaiputând fi acţionate, poarta dreaptă se găseşte deschisă cu urme vizibile de avarii, instanţa reţinând că în aceste condiţii de avariere avansată a autoturismului, constatările organelor de poliţie nu puteau stabili cu certitudine dacă sistemele de acces ale portierelor au prezentat urme vizibile de forţare.

Declaraţiile martorilor M.F. şi P.M. sunt de natură a confirma fără dubiu faptul că la momentul accidentului autoturismul sustras era condus de către inculpat.

Instanţa va reţine declaraţiile martorului M.F. date în cursul urmăririi penale şi cu ocazia audierii sale la termenul de judecată din 8.11.2006, urmând a le înlătura pe cele date cu ocazia audierii sale la termenul din 24.05.2006, acestea fiind vădit nesincere şi influenţate de presiunile psihice exercitate asupra sa de membrii familiei inculpatului.

A relatat martorul că în seara de 19.02.2006, în jurul orelor 23,30 s-a aflat împreună cu martorul P.M. în autoturismul marca Ford Orion aparţinând celui din urmă, în faţa magazinului pe care îl deţine în satul Podul Pitarului, din care autori necunoscuţi sustrăseseră bunuri cu o lună în urmă, astfel încât urmărea să îi asigure paza în timpul nopţii. Martorul a precizat că la acel moment purta o conversaţie cu şeful postului local de poliţie şi cu ajutorul acestuia. Martorul a declarat că la un moment dat a observat trecând pe lângă ei, din faţă, cu o viteză de 50 km/h, un autoturism Dacia culoare albă, care a încetinit în momentul în care a trecut prin dreptul lor. A precizat martorul că a putut vedea cu claritate chipul şoferului, întrucât tocmai circulaseră cu maşina şi avea aprinsă faza lungă de drum, indicându-l fără ezitare pe acesta în persoana inculpatului D.F. Martorul a precizat că deoarece i s-a părut suspect faptul că autoturismul nu are plăcuţe de înmatriculare, a atenţionat pe şeful postului despre acest fapt, cei patru stabilind să urmărească autoturismul marca Dacia albă în maşinile lor.

Instanţa reţine că martorul M.F. a mai precizat că în afară de inculpat se mai aflau în maşină alţi doi indivizi, unul pe locul din dreapta faţă şi unul pe bancheta din spate, cel din urmă purtând o şapcă, relatările martorului coroborându-se cu descrierea oferită de martorul B.I.M., inclusiv detaliul oferit de acesta în sensul c unul dintre cei trei purta pe cap o şapcă.

Martorul a relatat de asemenea că în timp ce, împreună cu martorul P.M., urmăreau autoturismul marca Dacia, au reuşit să îl depăşească, încercând să îi blocheze drumul, însă întrucât autoturismul Dacia nu intenţiona să reducă viteza, s-au temut că vor fi loviţi şi au făcut loc acestuia să treacă. A precizat martorul că în acest moment autoturismul Dacia a mărit viteza foarte mult, la aproximativ 140 km/h, iar în momentele următoare a intrat în curbă şi din pricina vitezei excesive s-a răsturnat, rostogolindu-se de câteva ori. Martorul a menţionat că, în timp ce maşina se rostogolea şoferul a fost proiectat prin parbriz în afara maşinii, iar după ce vehiculul s-a stabilizat, au coborât şi ceilalţi doi indivizi, care au încercat să îl deplaseze pe acesta câţiva metri, însă au renunţat văzând că se apropie organele de poliţie şi şi-au asigurat scăparea. Martorul a menţionat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că în momentul în care s-a apropiat de inculpat, martorul P.M. l-a recunoscut pe acesta şi i l-a indicat sub porecla de "Grasu".

Declaraţiile martorului M.F. se coroborează cu cele ale martorului P.M., care a relatat în mod similar desfăşurarea evenimentelor, precizând că în momentul în care autoturismul Dacia a trecut pe lângă maşina marca Ford Orion în care se afla împreună cu martorul M.F.,  a recunoscut pe individul de la volanul în persoana numitului "Grasu", pe care martorul îl cunoştea din penitenciar. Martorul a menţionat de asemenea că în acest moment a recunoscut şi pe individul care ocupa locul din dreapta faţă, pe care îl cunoştea de asemenea din penitenciar, sub porecla de "Tulpin". Instanţa reţine că martorul P.M. a precizat cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale că, în momentul în care s-a apropiat de cei trei indivizi după producerea accidentului, numitul "Tulpin" l-a recunoscut la rândul său, l-a înjurat şi i-a reproşat că "a venit cu garda".

Declaraţiile martorilor se coroborează cu menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii, în care a fost consemnată în mod similar desfăşurarea evenimentelor, menţionându-se că pe timpul urmăririi, cei doi cetăţeni care se angajaseră la rândul lor în urmărirea autoturismului marca Dacia 1310, au reuşit să treacă în faţa acesteia,  încercând să îl blocheze, însă nu a reuşit, autoturismul Ford Orion fiind depăşit de autoturismul urmărit. La intrarea în satul Cucuieţi, com. Plătăreşti jud. Călăraşi, autoturismul Dacia s-a răsturnat, din autoturism au ieşit două persoane, iar o a treia a fost proiectată prin parbriz, aceasta din urmă fiind identificată de organele de poliţie în persoana inculpatului D.F.

Instanţa reţine că declaraţiile martorilor P.M. şi M.F. conduc fără vreun dubiu la concluzia că autoturismul sustras a fost condus de către inculpatul D.F. Instanţa reţine că martorii au avut ocazia să observe persoana ce se afla la volanul autoturismului în momentul în care a văzut prima oară maşina sustrasă, instanţa apreciind că faţă de condiţiile ambientale concrete în care martorii au făcut personal aceste constatări nu există indicii ca instanţa să se îndoiască de acurateţea acestora. Astfel , instanţa reţine că condiţiile de luminozitate erau adecvate (în acest sens instanţa reţine că martorul M.F. a precizat că era aprinsă faza lungă de drum), autoturismul Dacia 1310 avea o viteză modică (50 km/h), iar martorii au văzut din faţă chipul şoferului, mai mult, martorul P.M. l-a recunoscut pe şofer ca fiind o persoană pe care o cunoştea dinainte, fapt ce sporeşte acurateţea constatărilor personale ale acestui martor. Mai mult, martori au fost în măsură să observe de la o distanţă de 4 metri producerea accidentul astfel încât declaraţiile acestora în sensul că persoana e a fost proiectată în afara habitaclului se aflase pe locul şoferului sunt veridice în opinia instanţei şi nu lasă urmă de dubiu cu privire la acurateţea acestei constatări.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală (seria A1/2789/2006, f. 39 bis a dosarului de urmărire penală), pentru a se constat dacă leziunile suferite de inculpat sunt urmare a faptului că în urma accidentului, cel în cauză a ocupat locul de la volan sau a stat pe bancheta din spate , neputându-se stabili însă cu certitudine locul ocupat de inculpat în autoturism. Instanţa apreciază că lipsa unor concluzii certe în acest sens este suplinită de ansamblul materialului probator administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, din care instanţa a reţinut că inculpatul  s-a aflat la volanul autoturismului sustras.

Instanţa constată că declaraţiile acestor doi martori, coroborate cu declaraţiile martorilor B.P. şi B.I.M. conduc la concluzia certă că inculpatul D.F. a săvârşit nemijlocit împreună cu ceilalţi doi indivizi neidentificaţi, acte de sustragere privind autoturismul în cauză.

Astfel, descrierile martorilor B.P. şi B.I.M. privind grupul infracţional coincid cu descrierile făcute de martorii M.F. şi P.M., c privire la inculpat şi la ceilalţi doi indivizi, instanţa reţinând că persoana pe care martorii B.P. şi B.I.M. au indicat-o ca având 1,60 metri înălţime şi fiind mai robust este inculpatul D.F.

Instanţa reţine că martora B.P. a menţionat în declaraţiile date în faţa organelor de poliţie că individul pe care l-a observat urcându-se pe locul din stânga faţă avea aproximativ 1,60- 1,65 metri înălţime, şi constituţie solidă.

Martorul B.M. a declarat cu ocazia audierii în faţa organelor de poliţie că, după ce grupul format din cei trei indivizi a ajuns lângă maşina părţii, doi dintre ei au rămas lângă autoturism, iar cel mai gras şi mai scund şi-a continuat drumul, pentru ca, cu ocazia audierii în faţa instanţei, în şedinţă publică şi în prezenţa inculpatului, să menţioneze expres că în momentul în care maşina furată a trecut pe lângă el, înăuntru se aflau doar doi indivizi, iar maşina a plecat în direcţia inversă celei în care îşi continuase drumul individul mai scund şi mai gras. Instanţa apreciază că detaliile oferite de martor cu privire la cea de-a treia persoană, declaraţii care tind să excludă orice participaţie a acestuia la săvârşirea faptei, sunt nesincere, fiind vădită intenţia martorului de a nu da declaraţii care să fie, în orice fel,  defavorabile inculpatului. Instanţa mai reţine că martorul a constatat că la momentul săvârşirii faptei a fost remarcat de către unul din ceilalţi doi participanţi, aspect pe care instanţa îl apreciază ca fiind de natură a-i crea acestuia o stare de temere, fără a exclude posibilitatea ca şi asupra acest martor să fi fost exercitate presiuni din parte familiei inculpatului, chiar dacă martorul nu a putut sau nu a dorit să aducă la cunoştinţa instanţei aceste aspecte.

Instanţa mai reţine că martora B.P. a observat cea din urmă situaţia autoturismului sustras, în vreme ce martorul B.M. nu a observat întreaga desfăşurare a actelor materiale de sustragere, motiv pentru cu privire la acest aspect va lua în considerare declaraţiile celei dintâi, reţinând astfel că în momentul sustragerii inculpatul s-a urcat pe locul din dreapta stânga al maşinii.

Va reţine astfel că declaraţiile martorei B.P., coroborate cu declaraţiile martorilor M.F. şi P.M., care îl situează pe inculpat pe locul şoferului la momentul accidentului, relevă fără dubiu că inculpatul a săvârşit în mod direct acte de sustragere a autovehiculului în cauză, pe care l-a condus de la momentul sustragerii şi pană la momentul reţinerii sale de organele de poliţie.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că nu s-a aflat nici un moment la volan ci pe bancheta din spate, nu ştia că autoturismul este sustras, nu îi cunoştea pe ceilalţi doi indivizi, şi s-a suit în autoturism cu o "ocazie" dorind să ajungă la Cernica. Instanţa constată că poziţia inculpatului este vădit nesinceră, declaraţiile acestuia fiind infirmate de materialul probator administrat. Astfel, după cum s-a reţinut mai sus probele administrate relevă fără dubiu că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului. Inculpatul a susţinut că nici un moment autoturismul în care s-a aflat nu a fost urmărit de vreo maşină, înainte de intrarea în curbă, nu a fost depăşit de vreun alt autoturism, şi, mai mult, autoturismul nu a mărit viteza înaintea intrării în curbă. Susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile martorilor P.M., M.F. şi menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii, iar în ceea ce priveşte cea din urmă susţinere, instanţa constată că aceasta este ilogică, nefiind posibil ca un pasager să nu perceapă o mărire a vitezei de rulare de la 50 de km-h la aproximativ 140 km-h.

De altfel, instanţa apreciază că este puţin probabil că după sustragerea unui autoturism, autorii faptei să dorească să transporte un pasager, care nu a luat parte la furt, în maşina sustrasă, mai mult, în schimbul unei sume modice, dată de acesta pentru consumul de benzină.

Apărările inculpatului, în sensul că raportul de expertiză medico-legală nu a concluzionat cu certitudine că acesta a ocupat locul şoferului, şi nu au fost prelevate amprente digitale de pe volanul maşinii vor fi înlăturate, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, lipsa unor astfel de probe ştiinţifice şi materiale este suplinită de materialul probator administrat. Mijloacele de probă la care face referire inculpatul nu au de altfel o valoare probatorie dinainte stabilită, şi sunt apreciate în ansamblul materialului probator, motiv pentru care lipsa acestora nu reprezintă un impediment dirimant în stabilirea situaţiei de fapt.

Din verificările efectuate (fila 38 bis a dosarului de urmărire penală) a reieşit că inculpatul nu figurează în evidenţele S.F.A. ca  deţinător de permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.

Sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpatului care în noaptea de 19/20.02.2006 împreună cu alte două persoane rămase neidentificate a sustras prin efracţie, din loc public, autoturismul marca Dacia 1310 culoare albă cu nr. de înmatriculare B-05-CBM ce se afla parcat pe strada Caragiani nr. 24-28, sector 1, proprietatea părţii vătămate C.B.M. şi aflat în posesia martorei B.P., pe care l-a condus pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a, e, g, i C.p. şi conducere pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere, prevăzută de art. 78 al. 1 OUG nr. 195/2002.

Întrucât faptele au fost săvârşite înainte de executarea în întregime a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90/.14.01.2002 a Judecătoriei Slobozia, va reţine starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a C.p.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa a apreciat următoarele:

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce le va aplica pentru infracţiunile săvârşite, instanţa se va raporta la criteriile prevăzute de art. 72 C.p. Astfel, are în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii de furt – în timpul nopţii, împreună cu alte două persoane, prin efracţie şi din loc public – circumstanţe care denotă, atât generic, dar şi concret, raportat la împrejurările concrete ale speţei, o gravitate şi pericol social concrete sporite. Reţine că faptele inculpatului au avut ca urmare producerea unui prejudiciu material concret într-un cuantum ridicat, autoturismul sustras fiind distrus în proporţie de 70%, deci practic inutilizabil. Instanţa reţine şi remarcă îndrăzneala inculpatului în săvârşirea faptei, tenacitatea de care a dat dovadă în asigurarea bunului sustras şi a scăpării, încercând să se sustragă urmăririi legitime a organelor de poliţie în condiţii în care, având în vedere şi faptul că nu deţine permis de conducere, a fost de natură a pune în concret în primejdie atât viaţa sa, cât şi a celorlalţi doi făptuitori, faţă de acest comportament instanţa reţinând că inculpatul nu ar fi ezitat nici să pună în pericol integritatea fizică a altor participanţi la trafic, şi numai condiţiile obiective în care s-a desfăşurat urmărirea (în timpul nopţii ) a înlăturat această posibilitate.

Instanţa reţine de asemenea că inculpatul a negat săvârşirea faptei pe tot parcursul procesului penal, şi remarcă în acest sens că această poziţie, exprimată ferm la termenul de judecată din data de 24.05.2006, a fost alimentată şi susţinută şi de atitudinea familiei sale, de care inculpatul nu este străin. În acest sens, instanţa constată că, cu ocazia reaudierii, martorul M.F. a învederat instanţei că încă de la primul termen de judecată a fost vizitat de tatăl inculpatului, însoţit de o altă persoană, care i-au adresat ameninţări  cu săvârşirea unor acte de violenţă împotriva sa şi a familiei sale, pentru a-l determina să îşi schimbe declaraţia în favoarea inculpatului, scop care de altfel a şi fost atins în primă instanţă, fapt ce denotă că ameninţările şi presiunile exercitate de membrii familiei inculpatului asupra martorului, au fost de natură a-i crea acestuia o stare de temere suficient de puternică, încât să îl determine să îşi asume consecinţele penale prevăzute de art. 260 C.p. şi să declare în mod neadevărat în faţa instanţei.

Instanţa remarcă că această atitudine a inculpatului, care a cunoscut şi profitat de suportul pe care familia sa a înţeles să i-l acorde în modalitatea arătată mai sus, denotă periculozitatea deosebită pe care inculpatul o prezintă pentru societate. Instanţa reţine că acesta a beneficiat în integralitate de garanţiile multiple prevăzute de lege în vederea exercitării dreptului la apărare, însă înţelege să îşi exercite cu rea-credinţă drepturile prevăzute de lege. Nu în ultimul rând, reţine instanţa că numai datorită remarcabilului spirit civic de care au dat dovadă martorii citaţi în această cauză, a fost posibilă efectuarea unei cercetări judecătoreşti complete şi în condiţii de publicitate şi contradictorialitate care i-au permis inculpatului să îşi exercite complet dreptul la apărare.

Instanţa reţine din fişa de cazier a inculpatului că acesta a suferit  trei condamnări pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie şi a unei infracţiuni de furt calificat, pedepse ce au fost contopite prin sentinţa penală nr. 90/.14.01.2002 a Judecătoriei Slobozia în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. Instanţa reţine că aceste antecedente penale relevă perseverenţa inculpatului în activitatea infracţională, perseverenţă ce implică şi lipsa de respect faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, cat şi aptitudinea acestuia, dovedită, de a săvârşi infracţiuni de violenţă.

Remarcă că pedeapsa de 7 ani închisoare, executată parţial în regim de detenţie, nu şi-a îndeplinit scopul reeducativ menit de legiuitor. Inculpatul nu a perceput în mod corect această finalitate a pedepsei, iar comportamentul acestuia, relevat de împrejurările speţei de faţă, creează instanţei convingerea că nici în viitor inculpatul nu va avea o percepţie corectă a acestui scop, motiv pentru care constată că în privinţa acestui inculpat este necesar să dea prioritate, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, scopului eliminatoriu şi de exemplaritate a pedepsei, finalitatea procesului penal, constând în apărarea ordinii de drept, neputând fi atinsă decât prin aplicarea unei pedepse ferme.

Pentru motivele de mai sus, va aplica inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare.

Va aplica inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 al. 1 OUG nr. 195/2002 pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 61 al. 1 C.p., va revoca în raport de fiecare dintre aceste infracţiuni restul de pedeapsă rămas de executat, de 813 zile închisoare, din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90/.14.01.2002 a Judecătoriei Slobozia, pe care îl va contopi cu pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedepsele mai grele, de 7 ani închisoare şi 813 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.p. şi art. 34 lit. b C.p., va contopi pedepsele de 7 ani şi 813 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care va aplica un spor de 2 ani închisoare în final inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare. Instanţa apreciază necesară aplicarea acestui spor de pedeapsă, având în vedere pe de o parte gravitatea infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, consecinţele concrete ale acestora cat şi posibilele urmări, dar şi împrejurarea că inculpatul a beneficiat de acordarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani închisoare, fapt ce a avut ca efect executarea, în libertate, a unei perioade mai mari de 2 ani închisoare. Or, liberarea condiţionată reprezint un beneficiu, şi nu un drept pe care inculpatul poate să îl exercite ope legis după executarea unei fracţii de pedeapsă.. Această măsură a fost prevăzută de legiuitor şi în considerarea faptului că, prin comportamentul bun în penitenciar, condamnatul dă dovezi de îndreptare şi există astfel date că reeducarea acestuia se poate realiza prin eliberarea înainte de termen, or comportamentul inculpatului după liberarea condiţionată relevă faptul că acesta nu a perceput că această măsură reprezintă un beneficiu şi nu un drept, iar comportamentul său corespunzător în penitenciar nu a avut decât un caracter formal. Instanţa apreciază de asemenea că aplicarea acestui spor va contribui la atingerea scopurilor pedepsei, dintre care, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa înţelege să dea prioritate celui eliminatoriu şi de exemplaritate.

În baza art. 350 al. 1 C.p.p. va menţine măsura arestării preventive luate faţă de inculpat, constatând că sunt îndeplinite exigenţele art. 148 lit. f C.p.p. întrucât actele cauzei relevă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens instanţa reţinând atât aspectele prezentate mai sus  referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, relativ la modalitatea concretă de săvârşire a faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, dar şi sentimentul concret şi acut de insecuritate pe care fapte de acest gen îl creează în rândul opiniei publice, cu privire la acest ultim aspect instanţa reţinând că astel de fapte sunt de natură a prejudicia grav patrimoniul părţilor vătămate, faţă de valoarea materială considerabilă a bunurilor ce sunt vizate.

În baza art. 88 C.p. va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 19.02.2006 la zi.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că părţile vătămate C.M.V. şi C.B.M., proprietarii autoturismului sustras, nu s-au constituit părţi civile nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, urmând a lua act de poziţia acestora, în baza art. 346 al. 1 C.p.p.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare