Contestaţia la executare

Prin contestaţie la executare propriu-zisă M.G. a pus în discuţie legalitatea validării popririi conturilor sale bancare, susţinând că nu a fost parte în dosarul Tribunalului Cluj, în care s-a dispus această măsură de executare silită, iar hotărârea nu-i este opozabilă.

Totodată a formulat  şi o contestaţie la titlu, prin care solicită lămuriri cu privire la înţelesul  titlului executoriu emis de Curtea de Apel Galaţi, în  sensul înlăturării cuvântului „al M” din „CL al MG”,  motivat de faptul că dă naştere la confuzii.

Apreciind, raportat la datele concrete ale speţei, că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă şi constatând că Tribunalul Galaţi a soluţionat ambele cereri cu încălcarea dispoziţiilor de competenţă materială, prevăzute de art. 300 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, invocate în termen legal în faţa instanţei de fond, Curtea a dispus admiterea apelurilor, desfiinţarea în tot a sentinţei, disjungerea contestaţiei la titlu pe care a păstrat-o spre competentă soluţionare şi declinarea cauzei la Judecătoria Galaţi spre competentă soluţionare a contestaţiei la executare.

Decizia civilă nr. 90/A din 18.11.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la 25.05.2012 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorul MG a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimaţii-creditori SE şi TCA, întemeiată în drept pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Cererea a fost îndreptată împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.138/ES-MPL/2010 al B.E.J. MPL din Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr.7811 din 23.07.2012, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Galaţi, în considerarea temeiului de drept invocat şi a faptului că executarea priveşte, ca titlul executoriu, sentinţa civilă nr.804/2009 a acestei din urmă instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 02.08.2012, cu păstrarea numărului unic de dosar (9159/233/2012).

Intimaţii SE şi TC au invocat în scris două excepţii: a lipsei de calitate procesuală activă a contestatorului MG şi a tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Prin înscris depus la instanţă pe 19.12.2012, B.E.J. MPL din G – executorul judecătoresc ce efectuează actele de executare contestate de MG – a formulat cerere de intervenţie în interes accesoriu.

Faţă de această poziţie, contestatorul MG a formulat la 09.01.2013, cerere de recuzare a executorului judecătoresc, având în vedere că nu este echidistant şi imparţial faţă de părţile din procedura de executare silită. A subliniat că intervenţia este în susţinerea poziţiei creditorilor. În drept a invocat art.10 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, coroborat cu art.27 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă. Cererea de recuzare a fost comunicată părţilor, inclusiv intervenientului B.E.J. MPL din G, chiar dacă nu a fost discutată admiterea în principiu a acestuia. Faţă de această cerere, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare.

Prin încheierea de şedinţă din 30.01.2013, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia, invocată din oficiu, a necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi în ce priveşte capătul de cerere privind recuzarea executorului judecătoresc şi a admis cererea de recuzare formulată împotriva B.E.J. MPL din G. Drept urmare:

- a dispus sesizarea Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru desemnarea unui alt executor care să efectueze executarea în dosarul de executare înregistrat în prezent cu nr.138/ES-MPL/2010 pe rolul B.E.J. MPL din G şi

- a stabilit că niciunul dintre actele îndeplinite în dosarul de executare nr.138/ES-MPL/2010 de executorul judecătoresc recuzat B.E.J. MPL nu vor fi păstrate.

Motivarea ambelor decizii ale instanţei sunt cuprinse în încheierea de şedinţă din 30.01.2013.

La termenul de judecată din 29.03.2013, reprezentantul intimaţilor, avocat AP, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Galaţi. Prin încheierea de şedinţă din 04.04.2013, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia, cu motivarea acolo cuprinsă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1153/7.05.2013 a Tribunalului Galaţi s-au respins ca rămasă fără obiect contestaţia la executare şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a tardivităţii formulării contestaţiei la executare, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti.

S-a respins ca neîntemeiată cererea privind lămurirea înţelesului titlului executoriu.

Au fost obligaţi intimaţii şi intervenientul, în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.836,75 lei către contestator.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, contestatorul MG a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite prin poprire începută în dosarul de executare nr.138/ES-MPL/2010. Pe parcursul judecării contestaţiei, prin încheierea de şedinţă din 30.01.2013, instanţa a admis cererea de recuzare formulată de contestator împotriva B.E.J. MPL din Galaţi şi a stabilit că niciunul dintre actele îndeplinite în dosarul de executare nr.138/ES-MPL/2010 de executorul judecătoresc recuzat B.E.J. MPL nu vor fi păstrate. Drept urmare, contestaţia la executare a devenit lipsită de obiect.

Dată fiind această soluţie, şi cele două excepţii invocate de intimaţii SE şi TC – a lipsei de calitate procesuală activă şi a tardivităţii formulării contestaţiei la executare – rămân fără obiect, şi vor fi respinse ca atare.

Nu mai puţin, şi cererea de intervenţie accesorie în interesul intimaţilor formulată de intervenientul B.E.J. MPL, în contradictoriu cu contestatorul MG, este lipsită de obiect, urmând şi ea a fi respinsă pentru acest motiv.

 Cu privire la cererea de lămurire titlu executoriu, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, contestatorul NG, în contradictoriu cu intimaţii SE şi TC, a solicitat lămurirea înţelesului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.804 pronunţată la 14.05.2009 de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.2021/121/2009, definitivă prin decizia civilă nr.45/A pronunţată la 10.02.2010 de Curtea de Apel Galaţi în acelaşi dosar, irevocabilă prin decizia nr. 319 pronunţată la 20.01.2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar. În motivare a arătat că dispozitivul titlului executoriu face referire la doi debitori (CLG şi MG), fără a preciza care dintre ei este debitorul obligaţiei de plată.

Potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 804 pronunţată la 14.05.2009 de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 2021/121/2009, pârâtul CLG  (MG) a fost obligat să plătească celor doi contestatori o sumă de bani cu titlul de despăgubiri civile.

Problema existenţei şi a confuziei celor doi debitori – CLG şi MG (care sunt entităţi juridice diferite) – a făcut obiectul apelului declarat împotriva sentinţei arătate, apel soluţionat prin decizia civilă nr.45/A pronunţată la 10.02.2010 de Curtea de Apel Galaţi. Dispozitivul acestei din urmă hotărâri precizează tocmai faptul că se înlătură din dispozitivul sentinţei obligarea MG la plata despăgubirilor (deci CLG rămâne singur debitor al obligaţiei de plată). Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr.319 pronunţată la 20.01.2011).

Aşadar, confuzia pe care o critică prin acţiune contestatorul MG nu există, lipsind pretenţia acestuia de fundament faptic.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs (recalificat apel) pârâţii SE şi TCA şi intervenientul în nume propriu – BEJ MPL.

Prin decizia civilă nr. 90/A din 18.11.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis ambele  apeluri, s-a desfiinţat în tot sentinţa civilă şi toate încheierile premergătoare, s-a disjuns capătul de cerere privind contestaţia la titlu pe care Curtea de Apel Galaţi l-a păstrat spre competentă soluţionare şi s-a declinat contestaţia la executare la Judecătoria Galaţi.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Analizând hotărârea instanţei de fond, prin prisma motivelor invocate Curtea a reţinut  următoarele:

Pentru soluţionarea apelurilor se impune în primul rând lămurirea situaţiei de fapt şi a obiectului acţiunii.

1) Astfel, iniţial MG în calitate de terţ poprit a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite prin poprire, emisă în dosarul de executare nr. 138/ES-MPL/2010 al B.E.J. MPL.

Motivându-şi în fapt cererea, a arătat că decizia nr. 230/10.04.2012 a Tribunalului Cluj este nelegală deoarece, deşi MG nu a fost parte în proces, a fost obligată ca parte căzută în pretenţiuni, prin aceasta încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 319/20.01.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a deciziei nr. 804/14.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin urmare, executarea silită ar trebui să vizeze doar CLG.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare prin poprire, deoarece MG e o instituţie lipsită de calitate procesuală pasivă în această executare silită.

În cadrul contestaţiei la executare propriu-zisă s-a formulat şi o cerere de suspendare a executării silite întemeiată pe art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 22/2002 până la soluţionarea cererii privind acordarea termenului de graţie.

2) Ulterior, la data de 13.07.2011, contestatoarea a formulat o cerere de completare a contestaţiei la executare cu un capăt de cerere ce viza lămurirea cu privire la înţelesul titlului executoriu (decizia civilă nr. 45/A/10.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2012/121/2009).

A susţinut că, în opinia sa sintagma CLMG” e de natură să creeze confuzii şi că s-ar impune înlăturarea cuvântului al Mun., ce a creat posibilitatea de  a fi executaţi silit în numele altei instituţii pentru plată.

Reportat la obiectul acţiunii (contestaţie la executare propriu-zisă şi contestaţie la titlu), Curtea urmează să analizeze cu prioritate motivul de apel ce vizează excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi.

O primă problemă procedurală este cea care vizează invocarea în termen, în faţa instanţei de fond, a excepţiei de necompetenţă materială.

Potrivit dispoziţiilor art. 1591 Cod procedură civilă, necompetenţa materială poate fi invocată de către părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Datorită evoluţiei particulare a speţei, apreciem că excepţia de necompetenţă a fost invocată „in limine litis”.

Astfel, datorită modului ambiguu în care a fost formulată contestaţia, întemeiată ba pe art. 6 din O.U.G. 22/2002, ba pe art. 400 Cod procedură civilă, datorită întârzierii cu care a fost depus de către executorul judecătoresc dosarul de executare silită (conţinând decizia civilă nr. 230/2012 a Tribunalului Cluj şi adresa de validare poprire din 17 aprilie 2012, ce făceau lumină în stabilirea obiectului acţiunii) datorită numeroaselor cereri formulate (ex.: intervenţie accesorie, recuzare, intervenient, recuzare complet, recuzare instanţă, reexaminări amendă) ce au cauzat numeroase amânări, cauza a avut un traseu sinuos, iar prima zi de înfăţişare, la care părţile legal citate (în deplină cunoştinţă de cauză asupra obiectului cererii de chemare în judecată) să poată formula concluzii nu a fost depăşit.

Astfel, iniţial, contestatoarea părea să invoce faptul că este o terţă persoană, vătămată prin executare, ce nu a participat la judecata deciziei civile nr. 230/10.04.2012 a Tribunalului Cluj şi totuşi a primit o adresă de înfiinţare poprire.

Nu a depus la dosarul cauzei această adresă şi nici decizia invocată, astfel încât instanţa şi partea adversă nu s-au putut lămuri dacă în dosarul de executare silită contestatoarea are calitatea de terţ poprit sau de debitor.

În plus, invocă şi o altă decizie a Curţii de Apel Galaţi nr. 45/2011 prin care s-a stabilit că debitor este CL şi nu MG.

În mod aparent contradictoriu cu afirmaţiile de mai sus, contestatoarea solicită şi lămurirea acelei decizii, în sensul înlăturării sintagmei „Mun.” prin urmare, titlul executoriu nu i se părea chiar atât de clar.

Pentru a induce şi mai mult starea de confuzie, contestatoarea a formulat şi o cerere de suspendare executare silită, întemeiată pe dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 22/2002 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii instituţiei debitoare de acordare a unui termen de graţie, ce atrăgea competenţa Tribunalului Galaţi, ca instanţă de fond ce a pronunţat hotărârea supusă executării silite.

Raportat la aceste ambiguităţi intimaţii-creditori au solicitat pe tot parcursul  procesului lămuriri, pentru a-şi putea formula apărarea, instanţa a solicitat ataşarea a două dosare de executare silită nr. 1093/ES-MPL 2012 şi nr. 138/ES-MPL/2010, iar B.E.J. MPL a formulat cereri de reexaminare a amenzilor judiciare, pe motiv că nu a înţeles ce executare silită se contestă.

Datorită diverselor incidente procedurale ivite ulterior depunerii dosarului de executare (cerere de reexaminare amenzi judiciare aplicate executorului, cerere recuzare intervenient accesoriu, necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cererii de recuzare a intervenientului accesoriu, cerere recuzare a completului, cerere recuzare a tuturor judecătorilor secţiei civilă I şi excepţia lipsei dovezii de reprezentant a apărătorului contestatorului), apreciem că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi a fost invocată în termenul prevăzut de lege.

În concluzie, raportat la momentul clarificării obiectului cererii de chemare în judecată la 30.01.2013, după rezolvarea tuturor incidentelor procedurale, termenul din 29.03.3013 reprezintă prima zi de înfăţişare.

Excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi ca instanţă de fond este fondată, din următoarele considerente:

Din conţinutul cererii iniţiale, cererii completatoare şi notelor de şedinţă şi dosarul de executare silită, Curtea reţine că instanţa de fond a fost învestită, atât cu o contestaţie la executare propriu zisă, cât şi o contestaţie la titlu.

Prin contestaţia la executare propriu zisă, MG contestă adresa nr. 3837/138/2010 a B.E.J. MPL, din data de 17.04.2012, din dosarul de executare nr. 138/ES-MPL/2010 prin care s-a validat poprirea asupra conturilor bancare ale MG pentru CLG, în baza deciziei civile nr. 230/R/20.04.2012 a Tribunalului Cluj.

Consideră contestatoarea că atâta timp cât MG nu a fost parte în respectivul proces, de validare poprire, hotărârea nu îi este opozabilă şi nu poate fi validată poprirea pe conturile sale.

Astfel, iniţial, prin sentinţa civilă nr. 4838/11.05.2011 a Judecătoriei Galaţi s-a respins acţiunea în validare poprire, formulată de creditorii TC şi SE, în contradictoriu cu pârâţii: debitorul – CLMG şi terţul poprit – TMG, reţinându-se în motivare că debitorul nu poate fi executat prin forma popririi de la TG, deoarece acesta nu poate deţine conturi bancare şi nici T – în calitate de terţ nu datorează vreo sumă de bani debitorului.

Prin decizia civilă nr. 230/1/2012 a Tribunalului Cluj – Secţia civilă – în baza căreia s-a emis adresa de validare poprire ce face obiectul prezentului dosar – s-a admis apelul declarat de creditori şi s-a dispus validarea popririi asupra contului MG, deschis la TG până la concurenţa sumei de 4.012.534,41 Euro, reprezentând debit şi 800.774,43 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

În motivarea deciziei s-a reţinut că în prezenta cauză ne aflăm într-o situaţie specială, în care terţul poprit nu apare ca un veritabil debitor al CLMG, dar, dat fiind că prin intermediul acestui debitor este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, există posibilitatea ca TMG să participe la raporturi juridice existente, în calitate de terţ poprit.

Contestatorul a mai invocat în sprijinul său şi faptul că ulterior emiterii actului de executare silită contestat prin decizia civilă nr. 3620/R/2012 a Curţii de Apel  Cluj, s-a admis recursul  declarat de CLMG.

Prin decizia invocată, s-a modificat în parte soluţia din apel în sensul validării popririi asupra conturilor debitorului CLMG, conturi în care CLG derula operaţiuni anterior schimbării denumirii titularului conturilor la data de 1.01.2009, din CLG în MG.

În considerentele deciziei, Curtea de Apel Galaţi a confirmat reţinerile Tribunalului Cluj că ne aflăm într-o ipoteză specială, în care terţul poprit nu apare ca un veritabil debitor al CLMG, dar dată fiind împrejurarea că prin intermediul terţului debitorul este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod corect Tribunalul a stabilit că există posibilitatea ca T. să participe la raporturile  juridice existente, în calitate de terţ poprit.

A mai reţinut însă, că validarea de poprire se face doar în contradictoriu cu debitorul expres menţionat în titlul executoriu.

În concluzie, primul capăt de cerere e o contestaţie la executare propriu-zisă, formulată de un terţ, care susţine că hotărârea irevocabilă de validare poprire nu îi este opozabilă, contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă.

Competenţa de soluţionare a acestei cereri revine, conform dispoziţiilor art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţei de executare care este Judecătoria Galaţi, conform dispoziţiilor art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă.

Trimiterea la dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 22/2002 este inoperantă în cauză, urmărindu-se doar inducerea în eroare  a instanţei, în condiţiile în care nu există o cerere de eşalonare a debitului formulată de instituţia debitoare.

Dimpotrivă, se invocă faptul că MG nu are calitatea de debitor şi nu-i este opozabilă hotărârea de validare poprire.

Ca urmare a cererii de completare, MG a formulat şi o cerere de lămurire cu privire la înţelesul titlului executoriu (decizia civilă nr. 45/A/10.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi) solicitând înlăturarea cuvântului „ al Mun.” din  „CLMG”, motivat de faptul că dă naştere la confuzii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei ce a pronunţat hotărârea, adică Curţii de Apel Galaţi, ca instanţă de apel ce a pronunţat titlul executoriu.

În concluzie, în speţă deşi competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă aparţinea Judecătoriei Galaţi, iar competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu aparţinea Curţii de Apel, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică ale art. 400 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, Tribunalul Galaţi s-a pronunţat asupra ambelor contestaţii, deşi nu era competent să soluţioneze nici una  dintre cele două cereri.

Având în vedere că desfiinţarea în întregime a hotărârii ca fiind pronunţată de o instanţă necompetentă, atrage şi nulitatea tuturor încheierilor premergătoare, Curtea nu mai apreciază necesar să analizeze celelalte critici vizând încheierile atacate în mod separat cu apel.

Susţinerile contestatoarei formulate în faţa instanţei de fond că nu ar exista un capăt de cerere principal – contestaţia la titlu şi un capăt de cerere accesoriu – contestaţie la executare propriu-zisă nu pot fi primite.

În speţă, dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă nu sunt incidente ambele contestaţii având natura unor cereri principale.

Deşi aparent, soluţia din contestaţia la executare pare să depindă de soluţia din contestaţia la titlu, în realitate această apărare nu poate fi reţinută.

Aşa cum susţine contestatorul prin decizia civilă nr. 45/A/10.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi este foarte clară în ceea ce priveşte înlăturarea obligaţiei MG la plata despăgubirilor. Singura menţiune de natură să creeze confuzii este denumirea debitoarei: CLG sau CLMG, care pe viitor ar putea da naştere la alte litigii.

Soluţia în contestaţia la executare nu depinde în niciun fel de soluţia din contestaţia la titlu, Judecătoria  Galaţi urmând să verifice punctual dacă validarea poprire s-au făcut conform deciziei irevocabile a Curţii de Apel  Cluj, doar asupra părţilor implicate acolo, interpretând coroborat dispozitivul şi considerentele sau vizează un terţ, străin de executarea silită.

Domenii speta

Spete similare