Excepţie de nelegalitate a prevederilor din hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 104/2006 în ce o priveşte pe Antibiotice s.a. Iaşi, având ca obiect recunoaşterea beneficiului exonerării de la plata penalităţilor de întârziere, acordat prin art. 1...

Excepţie de nelegalitate a prevederilor din hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 104/2006 în ce o priveşte pe Antibiotice S.A. Iaşi, având ca obiect recunoaşterea beneficiului exonerării de la plata penalităţilor de întârziere, acordat prin art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 37/2004. Condiţii

Autonomia decizională şi atributele conferite prin legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, nu pot conduce la ignorarea unor acte normative cu putere de lege, ce stabilesc procedura de acordare a scutirilor de la plata penalităţilor rezultate de la întârzierile în plata utilităţilor înregistrate de agenţii economici, atât timp cât aceştia îndeplineau condiţiile legale de acordare a scutirilor respective.

Decizia nr. 665/C.A./5 noiembrie 2007

Prin sentinţa civilă nr.837/E din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iaşi, respingând excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de R.A.J.A.C. Iaşi, a admis excepţia de nelegalitate a hotărârii nr.104 din 23 mai 2006, emisă de Consiliul Judeţean Iaşi, excepţia invocată de S.C. Antibiotice S.A. Iaşi în dosarul nr.10573/2006 al Judecătoriei Iaşi, în contradictoriu cu reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi, în calitatea sa de emitent al actului administrativ menţionat, dispunând înlăturarea opozabilităţii hotărârii nr.104/2006, faţă de SC Antibiotice SA Iaşi, ca efect al declarării ilegalităţii actului administrativ menţionat în cauza dedusă judecăţii.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că SC Antibiotice SA Iaşi a cerut R.A.J.A.C. Iaşi, ca parte în contractul nr.425/2002, să i se recunoască beneficiul exonerării de la plata penalităţilor de întârziere, acordat prin art.1 alin.4 al O.U.G. nr.37/2004 şi că această cerere nu a fost satisfăcută, furnizorul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare invocând ca temei al refuzului său prevederile hotărârii nr.104/2006, adoptată de Consiliul Judeţean Iaşi.

Reţinând că este necontestat faptul îndeplinirii obligaţiei de plată a sumelor curente şi a celor restante, până la data de 30 iunie 2004, astfel cum rezultă din factura nr.7928904/30.06.2004, prima instanţă a apreciat că, prin modul în care a fost rezolvată cererea beneficiarului serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, de către Consiliul Judeţean Iaşi, au fost înfrânte în mod nejustificat dispoziţiile art.1 alin.4 din O.U.G. nr.37/2004, soluţie ce nu concordă cu cea adoptată de furnizorul SC Distrigaz Nord SA, în executarea aceleiaşi prevederi legale menţionate, care a dispus anularea penalităţilor în sumă de 2,2 miliarde lei, existente în evidenţa sa contabilă la data de 30 iunie 2004, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa nr.4852/4.04.2005.

Considerând ca inexplicabilă acordarea de către Consiliul Judeţean Iaşi a unor scutiri de plata penalităţilor de întârziere altor persoane juridice, având statut de instituţii publice, ce nu intrau în mod prioritar sub incidenţa dispoziţiilor art.1 alin.4 din O.U.G. nr.37/2004, concomitent cu respingerea solicitărilor făcute de agenţii economici, prima instanţă a apreciat că prin această conduită s-a prejudiciat un interes legitim privat, prin excesul de putere manifestat prin hotărârea a cărei opozabilitate se solicită a fi înlăturată, fapt pentru care excepţia de nelegalitate, invocată în condiţiile art.4 din Legea nr.554/2004, a fost considerată a fi întemeiată şi admisă ca atare.

Curtea a respins cererile de recurs formulate de R.A.J.A.C. Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi ca nefondate, sens în care reţine următoarele:

Este necontestat faptul că între R.A.J.A.C. Iaşi şi SC Antibiotice SA Iaşi s-a încheiat un contract, având ca obiect utilizarea  serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, că facturile emise în cursul anului 2003 au fost achitate cu întârziere, că beneficiarul nu mai înregistra, ca urmare a plăţii, restanţe la data de 30 iunie 2004, că, urmare îndeplinirii obligaţiei de plată a preţului prestaţiei, consumatorul a solicitat a i se acorda beneficiul anulării penalităţilor şi majorărilor de întârziere, consacrat de art.1 alin.4 din O.U.G. nr.37/2004, şi că, prin hotărârea nr.104 din 23 mai 2005, Consiliul Judeţean Iaşi a respins hotărârea nr.68/2005 a Consiliului de Administraţie al R.A.J.A.C. Iaşi privind anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere în sumă de 43.394.178.319 lei pentru un număr de patru persoane juridice, printre care se numără şi SC Antibiotice SA Iaşi, act a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată.

Este de asemenea necontestat faptul că, astfel cum rezultă din preambulul hotărârii nr.104/2006, acest act administrativ de autoritate a fost emis de Consiliul Judeţean în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr.37/2004, soluţia de respingere a hotărârii nr.68/2005 a Consiliului de Administraţie al R.A.J.A.C. Iaşi nefiind precedată de arătarea motivelor pentru care aceasta a fost adoptată.

Ori, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, din cercetarea motivaţiei ce a stat la baza adoptării O.U.G. nr.37/2004, rezultă fără echivoc şi cu prisosinţă că acest act normativ, cu putere de lege, a fost adoptat „având în vedere necesitatea stringentă de reducere imediată a arieratelor, de aplicare imediată a măsurilor de restructurare în vederea redresării economice şi financiare şi de finalizare a procesului de privatizare a unor societăţi din domeniul distribuţiei gazelor naturale şi energiei electrice”.

Din motivaţia mai sus redată şi ansamblul reglementărilor cuprinse în ordonanţa de urgenţă adoptată, cu respectarea prevederilor constituţionale, Curtea nu poate trage o altă concluzie decât aceea că sistemul instituit prin art.1 alin.4 din O.U.G. nr.37/2004, constând în anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere, în schimbul plăţii integrale a contravalorii facturilor reprezentând obligaţii curente şi restante pentru consumul de apă, până la 30 iunie 2004, nu a fost prevăzut a funcţiona ca o schemă de ajutor de stat, în sensul dat acestei noţiuni de Legea nr.143/1999, ci ca un instrument menit a reduce arieratele şi a asigura redresarea economică şi financiară atât a furnizorilor de utilităţi, cât şi a persoanelor juridice consumatoare.

Prin urmare, legiuitorul nu a urmărit crearea de beneficii şi oferirea de avantaje unor agenţi economici, ci realizarea unui interes general, vizând reducerea blocajului financiar şi asanarea economiei naţionale, interes care depăşeşte cu mult interesul particular al SC Antibiotice SA Iaşi sau al furnizorului de servicii publice de alimentare cu apă.

Respingând hotărârea nr.68/2005 a Consiliului de Administraţie al R.A.J.A.C. Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi nu a făcut altceva decât să ignore scopul şi dispoziţiile O.U.G. nr.37/2004, în condiţiile în care, în sprijinul acestei soluţii, nu se aduce nici cea mai sumară motivaţie, trimiterile care se fac în preambulul hotărârii la „procesul verbal al şedinţei de plen din 23 mai 2006”, nefiind suficiente pentru a se aprecia asupra legalităţii măsurii de înlăturare a propunerii făcută, în baza şi în executarea legii, de către R.A.J.A.C. Iaşi, în calitate de furnizor al serviciului public respectiv.

Consiliul Judeţean Iaşi nu numai că nu a făcut publice motivele pentru care a respins hotărârea organului de conducere al R.A.J.A.C. Iaşi, dar, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, a adoptat, după data de 23 mai 2006, o conduită diferenţiată faţă de persoanele menţionate la art.1 din hotărârea nr.104/2006, ce au revendicat beneficiul prevederilor art.1 alin.4 din O.U.G. nr.37/2004, apărând ca inexplicabilă măsura admiterii ulterioare, prin hotărârea nr.186 din 25 iulie 2006, a plângerii formulate de S.C. „CET Iaşi” SA şi anularea sumei de 295.117,25 lei reprezentând penalităţi de întârziere rezultate din neachitarea la scadenţă a facturilor emise de R.A.J.A.C. Iaşi.

Nereţinând şi nedovedind că SC Antibiotice SA Iaşi ar fi apărut, în cazul admiterii cererii adresate R.A.J.A.C. Iaşi, ca beneficiar al unui dublu ajutor de stat, Consiliul Judeţean Iaşi nu avea suportul legal necesar pentru a se opune la propunerea făcută de Consiliul de Administraţie al R.A.J.A.C. Iaşi, în condiţiile în care singurul în drept a se pronunţa asupra legalităţii măsurii de anulare a penalităţilor de întârziere era Consiliul Concurenţei şi nu organul administraţiei publice locale.

Cerinţa pe care recurenţii tind să o acrediteze, în sensul că SC Antibiotice SA Iaşi avea obligaţia de a obţine, în prealabil, autorizaţia Consiliului Concurenţei pentru operaţiunea de anulare a penalităţilor şi majorărilor de întârziere, este lipsită de suport legal întrucât, potrivit dispoziţiilor art.15 din Legea nr.143/1999, republicată, intenţia de a acorda un ajutor de stat se notifică Consiliului Concurenţei de către furnizorul acestuia (în speţă R.A.J.A.C. Iaşi), sau de către iniţiatorul ajutorului de stat (în speţă Guvernul României), procedură pe care de altfel recurentele au urmat-o în cazul măsurii adoptate prin hotărârea nr.186 din 25 iulie 2006, unde, la art.2, se menţionează expres că „Măsura adoptată potrivit art.1 va fi raportată de către RAJAC Iaşi la Consiliul Concurenţei”.

Invocarea autonomiei decizionale şi a atributelor conferite prin Legea nr.215/2001 nu înseamnă că recurentul Consiliul Judeţean Iaşi poate lucra şi decide cu ignorarea actelor normative cu putere de lege, general obligatorii pentru toţi subiecţii de drept de pe teritoriul României, opunând unor raţiuni de interes naţional „discuţiile ce au avut loc în şedinţa de plen din 23 mai 2006”, sau „nota comună a Direcţiei Economice şi Direcţiei Juridice nr.680/174/2006”, măsura admiterii cererii de anulare a penalităţilor datorate de SC „CET Iaşi” SA şi de a respinge cererea de anulare a penalităţilor datorate, printre alţii, de SC Antibiotice SA Iaşi, în condiţiile în care aceştia făcuseră dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a sumelor curente şi a sumelor restante, până la data de 30 iunie 2004, neputând fi calificată altfel decât ca fiind una discreţionară.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, atunci când furnizorii de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale au urmat procedura prescrisă de art.13 alin.1 din O.U.G. nr.37/2004, Consiliul Concurenţei nu a avut obiecţiuni asupra legalităţii măsurii de anulare a penalităţilor pentru consumatorii care şi-au achitat, în termenul legal, obligaţiile curente şi restante.

Însăşi SC Antibiotice SA a beneficiat de o atare recunoaştere, prin adresa nr.4852 din 4 aprilie 2005, SC Distrigaz Nord SA – Sucursala Iaşi notificându-i că „urmare deciziei nr.56/24.03.2005 emisă de Consiliul Concurenţei” s-a decis anularea penalităţilor în valoare de 2.022.546.242 lei, existente în evidenţa contabilă la data de 30.06.2004, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.37/2004, comunicându-i totodată că această măsură „nu reprezintă ajutor de stat în sensul art.2 din Legea nr.143/1999”, în mod justificat prima instanţă întrebându-se care este raţiunea şi suportul legal al adoptării de către Consiliul Judeţean Iaşi a unei alte conduite decât cea adoptată de alţi furnizori, din categoria celor menţionaţi în cuprinsul O.U.G. nr.37/2004, contrară interesului general şi voinţei legiuitorului.

Domenii speta

Spete similare