Cerere de recalculare a pensiei pe baza veniturilor obţinute în acord global. Revirimentul de jurisprudenţă ca urmare a pronunţării deciziei nr.30/2009 de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie

Cerere de recalculare a pensiei pe baza veniturilor obţinute în acord global Revirimentul de jurisprudenţă ca urmare a pronunţării deciziei nr.30/2009 de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie

Curtea are în vedere Decizia nr.30/2009 pronunţată în recursul în interesul legii de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, obligatorie prin conţinutul său pentru instanţele judecătoreşti în pronunţarea soluţiilor, asupra modalităţii de aplicare a art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr.19/2000 şi în O.U.G. nr. 4/2005, în sensul neluării în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 273 din 19 martie 2010

Prin decizia nr.388/14.09.2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi a cererii formulate de B.P., cerere înregistrată la data de 14.05.2009 pe rolul Tribunalului Iaşi.

Prin cererea formulată, contestatorul B.P., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, a solicitat anularea deciziei de pensie nr.270511/2.03.2009 şi emiterea unei noi decizii prin care, la stabilirea punctajului pentru pensia de limită de vârstă, să se ia în calcul şi adeverinţele nr.2553/25.02.2005 şi nr.2492/19.05.2005, care atestau veniturile suplimentare cu caracter permanent, pentru care a achitat lunar contribuţia CAS, făcând parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare. A mai solicitat contestatorul ca drepturile de pensie astfel recalculate, să îi fie acordate începând cu data de 28.03.2008 precum, iar intimata să fie obligată la plata daunelor morale reprezentând contravaloarea a trei pensii recalculate, întrucât i s-a agravat starea de sănătate datorită stresului.

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând că la baza stabilirii drepturilor de pensie prin ultima decizie au stat: stagiul total de cotizare realizat de asigurat – de 32 ani, 3 luni şi o zi – din care 26 ani, 2 luni şi 25 zile în condiţii normale de muncă, 6 ani şi 6 zile stagiu asimilat precum şi salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă pentru perioadele 01.10.1968-08.04.1994, sporul de vechime în procentele prevăzute de art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 pentru perioadele anterioare datei de 1.04.1992 şi sporurile de vechime precizate în carnetul de muncă. În adeverinţele invocate de contestator se preciza că acesta a beneficiat de retribuţie în acord global şi de alte sporuri permanente şi prime. Acordul global constituie o formă de retribuire şi nu un spor la salariu, salariul de care a beneficiat şi care a fost luat în calcul la pensie, iar primele anuale şi primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite nefiind considerate sporuri cu caracter permanent nu au fost luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1.04.2001. Mai mult, nu rezulta care erau celelalte sporuri menţionate în adeverinţe. Legea nr.19/2000 nu prevede faptul că orice spor se poate lua în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, dacă pensia se stabileşte după intrarea sa în vigoare. Pot fi avute în vedere doar sporurile ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi în legislaţia anterioară, sporurile cu caracter permanent, precum şi cele evidenţiate în carnetul de muncă sau dovedite legal. Intimata a anexat documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin precizările depuse la data de 7.10.2009 intimata a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa civilă nr.1218/3.09.2008 a Tribunalului Iaşi. Prin sentinţa civilă nr.1/6.01.2010 Tribunalul Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimată, precum şi contestaţia formulată de contestatorul B.P. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr.1218/3.09.2008 a Tribunalului Iaşi. Puterea lucrului judecat este o excepţie de fond care paralizează o nouă acţiune ce se referă la acelaşi obiect, are aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate.

Puterea lucrului judecat operează atât ca prezumţie legală absolută, irefragabilă reglementată de art.1201 C.civ., cât şi ca excepţie de fond peremptorie şi absolută prevăzută de art.166 C.pr.civ. Atât prezumţia, cât şi excepţia puterii lucrului judecat au ca fundament principiul potrivit căruia o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată şi pe acela că soluţia cuprinsă în hotărâre este pronunţată pentru a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Pentru a opera această excepţie se cere identitate între raportul juridic dedus judecăţii şi cel anterior judecat. Având în vedere faptul că, prin prezenta acţiune s-a contestat decizia nr. 270511/2.03.2009 (solicitându-se şi emiterea unei noi decizii prin care să se ia în calcul şi adeverinţele nr. 2553/25.02.2005 şi nr. 2492/19.05.2005, recalcularea drepturilor de pensie şi acordarea începând cu data de 28.03.2008, precum şi obligarea intimatei la plata daunelor morale), iar prin sentinţa civilă 1218/03.09.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.2932/99/2008 s-a solicitat anularea deciziei nr.270511/28.03.2008 şi recalcularea drepturilor de pensie, instanţa a respins excepţia considerând că nu se poate vorbi de identitate de obiect, chiar dacă la baza ambelor contestaţii au stat aceleaşi adeverinţe suntem în prezenţa a două contestaţii împotriva unor decizii diferite.

Pe fondul cauzei, instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că prin cererea formulată de contestatorul B.P., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, s-a solicitat anularea deciziei de pensie nr.270511/2.03.2009 şi emiterea unei noi decizii prin care să se ia în calcul şi adeverinţele nr.2553/25.02.2005 şi nr.2492/19.05.2005, care atestă veniturile suplimentare cu caracter permanent, pentru care a achitat lunar contribuţia CAS, făcând parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare. S-a mai solicitat ca drepturile de pensie astfel recalculate, să îi fie acordate începând cu data de 28.03.2008, iar intimata să fie obligată la plata daunelor morale reprezentând contravaloarea a trei pensii recalculate, întrucât i s-a agravat starea de sănătate datorită stresului. Aşa cum reiese din decizia de pensie nr. 270511/2.03.2009 stagiul total de cotizare realizat de asigurat este de 32 ani, 3 luni şi o zi – din care 26 ani, 2 luni şi 25 zile în condiţii normale de muncă, 6 ani şi 6 zile stagiu asimilat – precum şi salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă pentru perioadele 01.10.1968 – 08.04.1994, sporul de vechime în procentele prevăzute de art. 164 alin.3 din Legea nr.19/2000 pentru perioadele anterioare datei de 1.04.1992 şi sporurile de vechime precizate în carnetul de muncă. Intimata a recunoscut faptul că nu a luat în calcul sporurile din cele două adeverinţe motivat de faptul că primele anuale şi primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent şi nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1.04.2001; mai mult nu reiese care sunt celelalte sporuri menţionate în adeverinţe.

Din analizarea celor două adeverinţe (nr.2553/25.02.2005 şi nr.2492/19.05.2005) tribunalul a reţinut faptul că, în perioada noiembrie 1969 – aprilie 1994, contestatorul a realizat venituri suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare, venituri evidenţiate în coloanele „acord global şi alte sporuri” şi „prime”. Aceste venituri suplimentare au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi au avut caracter permanent.

Aşa cum reiese din anexa la O.U.G. nr.4/2005 (pct.VI), adeverinţele prin care se dovedesc sporurile trebuie să cuprindă denumirea unităţii, perioada în care s-a lucrat cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care s-a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat. Din cuprinsul adeverinţei nr.2492/19.05.2005 completată cu adeverinţa nr.2553/25.05.2005, a rezultat că reclamantul a realizat venituri suplimentare, venituri evidenţiate în rubrica „acord global + alte sporuri permanente”. Ori, pct.VI din anexa la O.U.G. nr.4/2005 prevede faptul că adeverinţele trebuie să cuprindă denumirea concretă a sporului, nefiind suficientă menţiunea „alte sporuri permanente”. În consecinţă, atât timp cât veniturile suplimentare realizate de contestator au fost înscrise în rubrica „acord global + alte sporuri permanente”, fără a fi indicate în mod concret care au fost acele sporuri permanente de care acesta a beneficiat, tribunalul a reţinut că în mod corect intimata nu a valorificat aceste venituri la stabilirea drepturilor de pensie, adeverinţa nr.2492/19.05.2005 neîndeplinind condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul B.P. considerând-o nelegală şi netemeinică. Motivând că în mod greşit prima instanţă nu a dispus obligarea casei de pensii la recalcularea pensiei cu luarea în considerarea a adeverinţelor nr.2553/25.02.2005 şi nr.2492/19.05.2005, a solicitat şi obligarea intimatei la plata daunelor morale reprezentând contravaloarea a cinci pensii recalculate.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a luat act că prin decizia nr.XXX/2009 Secţiile Unite ale Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie au respins recursul în interesul legii cu privire la recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii.

Deşi soluţia este de respingere, prin considerente instanţa supremă a statuat asupra modalităţii de aplicare a textelor de lege în discuţie, reţinând că textele de lege enunţate sunt clare şi lipsite de echivoc, nu este vorba de o ambiguitate de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti. Pentru a decide în acest sens, Î.C.C.J a reţinut că ansamblul dispoziţiilor cuprinse în art.164 alin.1, 2, 3 din Legea nr.19/2000 şi în O.U.G. nr.4/2005 stabileşte care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.

 Astfel, în privinţa perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000) sunt incidente dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obţinute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.

Pe de altă parte, în privinţa recalculării drepturilor la pensie, O.U.G nr.4/2005 prevede la pct.VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

În aceste circumstanţe, cererea de recalculare a pensiei cu luarea în considerarea a veniturilor realizate în acord, menţionate în adeverinţele nr.2553/25.02.2005 şi nr.2492/19.05.2005 emise de I.S.P.E. S.A este nefondată.

În ceea ce priveşte pronunţarea de instanţe a unor hotărâri diferite în cazuri similare, curtea de apel a avut în vedere revirimentul de jurisprudenţă ce a intervenit ca urmare a pronunţării de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a recursului în interesul legii, obligatoriu prin conţinutul său pentru instanţele judecătoreşti în pronunţarea soluţiilor asupra modalităţii de aplicare a textelor de lege în discuţie, în sensul neluării în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global.

În ceea ce priveşte argumentarea adusă menţiunii „alte sporuri permanente” de instanţa de fond este corectă. Câtă vreme veniturile suplimentare realizate de contestator au fost înscrise în rubrica „acord global + alte sporuri permanente”, fără a fi indicate în mod concret care au fost acele sporuri permanente de care acesta a beneficiat, corect s-a reţinut că nu pot fi valorificate aceste venituri la stabilirea drepturilor de pensie, adeverinţa nr.2492/19.05.2005 (sub aspectul veniturilor altele decât acordul global) neîndeplinind condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ., curtea de apel a respins recursul şi a menţinut sentinţa.

Domenii speta

Spete similare