Admisibilitatea acţiunii în grăniţuire. Stabilirea cheltuielilor de judecată în cazul formulării mai multor capete de cerere.

Decizie 775 din 07.06.2010


Admisibilitatea actiunii în granituire. Stabilirea cheltuielilor de judecata în cazul formularii mai multor capete de cerere.

Actiunea în granituire este admisibila chiar daca între proprietati exista hotar exterior ori de câte ori acesta nu a fost stabilit prin întelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotarâre judecatoreasca.

Textul art.584 cod civil , potrivit caruia cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate, constituie o reglementare speciala a modalitatii în care se stabilesc cheltuielile de judecata în raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila care reprezinta dreptul comun în materia cheltuielilor de judecata.

Modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecata nu este legata de numarul capetelor de cerere admise ori respinse, întrucât aceste cheltuieli au fost facute prioritar pentru solutionarea capatului de cerere în granituire si numai în functie de trasarea liniei de hotar s-a putut stabili daca pârâtul ocupa din terenul reclamantei.

Prin actiunea civila adresata instantei si înregistrata sub nr.11416/318/2008 pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu reclamanta P.L. L. a chemat în judecata  pe pârâtul P. D. solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietatile partilor, sa fie  obligat pârâtul sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie un teren de aproximativ 35 mp, obligarea pârâtului sa-si demoleze lucrarile de constructie începute pe terenul proprietatea reclamantei si sa-si ridice de pe acelasi teren balastul depozitat, iar în caz de refuz sa fie abilitata reclamanta sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca detine în proprietate un teren în suprafata de 1489 mp, iar în momentul de fata P.D. a initiat lucrari de constructie pe portiunea de 35 mp descrisa anterior, depozitând materiale de constructie utilizate. Pentru a se stabili în mod concret suprafetele de teren detinute de fiecare dintre parti se impune stabilirea liniei de hotar si obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate al reclamantei.

Pârâtul P.D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii promovata de catre reclamanta, cu motivarea ca suprafata de 269 mp. pe are o detine a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub numarul 4764/8.08.2005 si nu ocupa nici o portiune din proprietatea reclamantei. A mai aratat ca terenul dobândit în proprietate a fost intabulat, iar pentru constructia initiata a obtinut certificat de urbanism si autorizatie de construire în conditiile prevazute de lege. A fost de acord cu solutionarea granituirii.

S-a dispus efectuarea în cauza a unei expertize de specialitate, lucrarea fiind realizata de expert .P. P.

Prin sentinta civila nr.9924/16.12.2008 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu a fost admisa în parte actiunea civila promovata de reclamanta în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietatile partilor astfel cum aceasta linie de hotar a fost trasata prin lucrarea de specialitate întocmita în cauza, fiind respinse capetele de cerere referitoare la revendicare si obligatie de a face.

Împotriva acestei hotarâri a formulat apel reclamanta P.L.L., criticând sentinta instantei de fond în ceea ce priveste stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor, iar prin decizia nr.730/17.03.2009 pronuntata de Tribunalul Gorj a fost admis recursul, casându-se sentinta de fond cu mentiunea rejudecarii în vederea realizarii unui nou raport de expertiza care sa transpuna în mod corect în teren actele de proprietate ale partilor.

Cauza a fost înregistrata sub numarul nr.5878/318/2009 pe rolul judecatoriei Tg-Jiu.

Prin sentinta civila nr.7170/11.11.2009 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu în dosarul nr. 5878/318/2009 a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamanta P.L.L. împotriva pârâtului P.D., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietatile partilor  conform raportului de expertiza întocmit în cauza si anume ca fiind o linie frânta, orientata est-vest, compusa dintr-un segment lung de 12,23 m spre est si 4,76 m spre est. Totodata, au fost respinse capatul de cerere privind revendicarea terenului si capatul de cerere privind obligatia de a face, fiind compensate în parte cheltuielile de judecata si obligat pârâtul sa achite reclamantei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca în conformitate cu raportul de expertiza întocmit în cauza linia de hotar dintre proprietati este data de un segment lung de 12,23 m spre est si 4,76 m spre est, iar dupa cum aceasta linie de hotar a fost stabilita în raport de actele de proprietate ale partilor pârâtul P.D. are amplasate constructia si materialele de constructie pe proprietatea sa, neocupând nici o portiune din proprietatea reclamantei.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul P.D., solicitând modificarea hotarârii instantei de fond în sensul respingerii capatului de cerere în granituire si obligarea intimatei reclamante P.L. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate pârâtului P.D. A aratat ca, în conditiile în care capatul principal de cerere constând în revendicare a fost respins, capatul de cerere în granituire trebuia la rândul sau respins fiind vorba despre o cerere accesorie, cu atât mai mult cu cât se tindea la stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel existent, si anume  la o distanta de 3,5 m fata de actuala linie de hotar. Capatul de cerere în granituire trebuia respins ca lipsit de interes, deoarece limita de hotar era stabilita anterior de catre fostii proprietari si respectata de catre apelantul pârât. În acest fel nu se poate retine culpa procesuala a apelantului pârât si deci în mod gresit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata suportate pentru solutionarea a patru capete de cerere, dintre care nu a fost admis decât capatul de cerere în granituire. Desi expertii au stabilit ca recurentul pârât nu ocupa din proprietatea intimatei reclamante, instanta de fond apreciaza ca recurentul datoreaza jumatate din contravaloarea onorariilor  de experti în baza careia au fost respinse trei capete de cerere si care nu atesta în nici un mod culpa apelantului.

Prin decizia civila nr.69 din 5 martie 2010, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul.

A motivat instanta ca art.584 Cod civil prevede posibilitatea oricarei persoane de a îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa iar aceasta posibilitate nu este conditionata de stabilirea unei alte linii de hotar decât cea respectata anterior de catre parti, neputându-se vorbi despre lipsa de interes în promovarea unei actiuni civile în granituire atâta timp cât prin aceasta cerere se tinde la protejarea dreptului de proprietate.

A argumentat ca si în cazul ,confirmat prin expertiza ,în care pârâtul nu ocupa din terenul reclamantei, nu o lipseste pe aceasta de interesul promovarii cererii de granituire cu atât mai mult ca între parti, conform probelor administrate, existau neîntelegeri în privinta liniei de hotar, fiind necesare doua lucrari de specialitate pentru a transpune în teren actele de proprietate ale partilor si a stabili hotarul. A mai retinut instanta ca granituirea este un capat principal al actiunii astfel ca solutionarea cererii este independenta de solutia data cererii în revendicare.

Privitor la motivul de apel prin care se critica obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata, s-a retinut a fi de asemenea neîntemeiat.

Instanta a avut în vedere art.584  Cod civil potrivit carora "cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate" - retinând ca acest text constituie o reglementare speciala a modalitatii în care se stabilesc cheltuielilor de judecata în raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila care reprezinta dreptul comun în materia cheltuielilor de judecata.

A motivat tribunalul ca prima instanta a aplicat corect aceste dispozitii legale speciale în conditiile în care a compensat cheltuielile de judecata ocazionate partilor de proces si a obligat pârâtul la diferenta de 900 lei catre reclamanta - suma ce reprezinta 1/2 din suma de 1800 lei achitata în plus de reclamanta.

S-a argumentat ca s-a procedat astfel deoarece ambele expertize efectuate în cauza au vizat corecta transpunere în teren a actelor de proprietate ale partilor pentru a se putea trasa linia de hotar., modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecata nefiind legata de numarul capetelor de cerere admise ori respinse întrucât aceste cheltuieli au fost facute pentru solutionarea prioritara a capatului de cerere în granituire si numai în functie de trasarea liniei de hotar s-a putut stabili daca pârâtul ocupa din terenul reclamantei prin amplasarea constructiilor si a materialelor de constructie.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea ambelor hotarâri pronuntate în cauza în sensul respingerii capatului de cerere în granituire si obligarii reclamantei la plata cheltuielilor de judecata suportate de pârât, printr-o corecta aplicare a dispozitiilor art.274 Cod procedura civila.

Într-o teza subsidiara a solicitat în temeiul art.304 pct.1 Cod procedura civila casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru a se pronunta ca instanta de recurs - în compunerea legala - asupra caii de atac exercitata împotriva sentintei.

A argumentat - pentru aceasta teza - ca întrucât instanta a fost investita cu o actiune având capat principal revendicarea - stabilirea liniei de hotar fiind un capat accesoriu, ca si celelalte doua capete de cerere în obligatie de a face - sentinta era supusa unei singure cai de atac, aceea a recursului.

În plus a aratat ca solutia se impune cu atât mai mult ca în primul ciclu procesual calea de atac exercitata împotriva sentintei s-a calificat a fi recurs, fiind casata hotarârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare considerând recurentul ca este inadmisibil ca în cel de al doilea ciclu procesual cauza sa aiba doua grade de jurisdictie.

Pe fond recurentul a criticat hotarârile pronuntate pentru admiterea capatului de cerere în granituire considerând ca în raport de solutia data capatului principal al actiunii - aceea de respingere a revendicarii - se impunea respingerea granituirii - capat accesoriu de cerere- întrucât prin formularea acestei cereri s-a solicitat stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel stabilit de instanta , si anume la 3,5 m. fata de hotarul astfel stabilit, pe o lungime de 10 m.

A mai sustinut ca cererea privind granituirea trebuia respinsa ca lipsita de interes având în vedere ca limita de hotar era anterior stabilita si respectata de catre pârât.

Privitor la obligarea sa de a suporta parte din cheltuielile de judecata - recurentul a apreciat ca solutia este gresita întrucât nu se afla în culpa procesuala.

Pe de alta parte, s-a criticat modul de stabilire a sumei datorata cu acest titlu - în raport de solutiile pronuntate în solutionarea celor patru capete de cerere din care doar cel privitor la stabilirea linie de hotar s-a admis - considerând ca  trebuiau a  fi cu mult  diminuate.

A apreciat ca solutia este inechitabila si ca reclamanta trebuia sa suporte consecintele promovarii unei actiuni neîntemeiate - cu scop sicanatoriu.

Recursul este nefondat.

Cererea reclamantei de stabilire a liniei de hotar dintre proprietatile partilor constituie capatul principal al actiunii promovata de aceasta iar nu un capat accesorii al actiunii cum eronat a sustinut recurentul pârât.

Aceasta rezulta atât din modul de formulare a actiunii în judecata în care granituirea este prima cerere formulata cât si din corelarea capetelor de cerere revendicarea unei suprafete de teren si eventuala desfiintare a constructiilor ori mutarea materialelor de constructie aparând în actiune ca o consecinta a solutiei data cererii principale.

Granituirea nu este o consecinta a revendicarii ci, dimpotriva, stabilirea liniei de hotar poate avea drept consecinta admiterea ori respingerea petitului în revendicare.

Cum granituirea este petitul principal al actiunii - si nu reprezinta un litigiu evaluabil în bani , ca si capetele  de cerere în obligatie de a face, în speta nu sunt incidente dispozitiile art.2821 c.pr.civ., calea de atac exercitata împotriva sentintei fiind corect solutionata ca apel .

Calificarea caii de atac exercitata în primul ciclu procesual de catre tribunal nu  este obligatorie pentru instanta de recurs.

Pentru aceste considerente nu se poate retine motivul de casare invocat prin recurs.

Solutia data granituirii este legala.

Art.584 Cod civil circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin actiune în justitie ori amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie sa separe fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.

Actiunea în granituire este admisibila chiar daca între proprietati exista hotar exterior ori de câte ori acesta  nu a fost stabilit prin întelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotarâre judecatoreasca.

În speta, reclamanta a sustinut ca exista neîntelegeri între parti cu privire la linia de hotar iar prin întâmpinarea formulata în primul  ciclu procesual, pârâtul a aratat ca este de acord cu capatul de cerere privind granituirea si nu a atacat sentinta pronuntata în primul ciclu procesual prin care s-a admis cererea în granituire si a fost obligat , în parte , la plata cheltuielilor de judecata, sentinta fiind casata în urma recursului declarat de reclamanta.

Totodata, în primul  raport de expertiza tehnica efectuat în cauza s-a consemnat ca terenurile partilor, la data efectuarii expertizei - nu erau delimitate fizic între ele prin repere - pe latura pe care se învecinau.

Prin urmare, stabilirea unei linii de hotar este cu atât mai necesara în lipsa unui hotar existent iar reclamanta justifica interesul în promovarea acestei cereri.

Mai este de observat ca prin actiune, aceasta nu a indicat un anume aliniament ci a solicitat  instantei  sa-l stabileasca în urma probelor  administrate.

Pe de alta parte, pârâtul nu contesta aliniamentul stabilit ci,  obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

Sub acest aspect - fata de considerentele mai sus aratate, nu se poate retine  ca reclamanta a promovat actiunea doar în scop sicanatoriu si ca ar datora pârâtului cheltuielile de judecata ocazionate acestuia de litigiul ivit.

Corect instantele au interpretat si aplicat dispozitiile art.584 Cod civil privitoare la suportarea cheltuielilor granituirii în raport cu dispozitiile art.274 Cod proc.civila.

În privinta stabilirii sumei repartizata a fi suportata de pârât din aceste cheltuieli, decizia instantei de apel este corect motivata, cheltuielile cu efectuarea expertizei fiind facute prioritar pentru solutionarea acestui capat  al actiunii si trebuie suportate în mod egal de parti.

Fata de aceste considerente nu se constata temeiuri de casare ori de modificare a deciziei, urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.

1