Acţiune în anulare contract încheiat de unul dintre soţi. Interes.

Actiune în anulare contract încheiat de unul dintre soti. Interes.

Prin  actiunea înregistrata la 21 martie 2008 reclamanta C.D.M. a chemat în judecata pe pârâtii C.D. si C.Gh.R., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta  sa se dispuna  constatarea nulitatii  absolute a contractului de schimb autentificat de Notariatul de Stat Dolj sub nr. 10581/1.07.1991, constatarea nulitatii actului de înstrainare a autoturismului Renault Expres Rapid cu nr. de înmatriculare  DJ-02-PJC, constatarea nulitatii actului de înstrainare  a autoturismului OPEL VECTRA si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca apartamentul care a facut obiectul contractului de schimb a apartinut pârâtului C.D.  si într-o proportie  mai mica reclamantei, a fost dat la schimb cu un apartament  situat în Craiova, str. N.T., acest apartament fiind vândut ulterior fara consimtamântul reclamantei, pârâtul  urmarind sa realizeze un profit pentru  ca în caz de partaj,  chiar daca nu i se va atribui bunul, sa obtina o sulta mai mare în raport de valoarea de circulatie, si nu de vânzare.

Reclamanta  a aratat ca autoturismul Renault a fost achizitionat din Germania, în timpul casatoriei, iar în anul 1999 pârâtul declara pierdut certificatul de înmatriculare, data de la care autoturismul nu a mai fost la domiciliul comun, ci în posesia pârâtului C.R.

A mai învederat ca nu cunoaste cum  în anul 2005  acesta a intrat  în proprietatea pârâtului C.R., desi pâna la aceasta data impozitul pentru acesta a fost platit de catre reclamanta.

Cu privire  la constatarea nulitatii actelor de înstrainare  a autoturismului OPEL VECTRA, reclamanta a învederat ca în luna iunie a anului 1995, a achizitionat împreuna cu pârâtul un autoturism marca Peugeot 205 automat, pe care pârâtul, fara sa aiba acordul ei, l-a vândut si a achizitionat  autoturismul Opel Vectra, folosind un act de identitate vechi si fara a preciza ca este casatorit.  Ulterior, acest autoturism a fost vândut de pârâtii C.D. si C.Gh.R., dupa ce l-au introdus ca aport în societate , fara a-i cere acordul reclamantei. 

A mai precizat ca nu cunoaste cine sunt cumparatorii acestui autovehicul si nici ce pret s-a încasat pentru el, iar când a solicitat explicatii în legatura cu aceste aspecte a fost redusa la tacere.

La data de 06.05.2008 reclamanta a formulat o precizare la actiune privind temeiul în drept al acesteia,  indicând dispozitiile art.966 si art.998 Cod civil.

La data de 22.05.2008 reclamanta a formulat o noua precizare la actiune prin care a solicitat constatarea nulitatii actului de schimb, solicitând citarea în cauza pentru opozabilitate a numitei D.D., fiica defunctei autoarei C. P.

Prin aceasta precizare a mai solicitat introducerea în cauza a numitului M.R. E., vânzatorul autoturismului marca Opel Vectra.

La data de 12.06.2008 pârâtii C.D. si C.Gh.R.. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea actiunii.

În privinta contractului de schimb si a actelor de înstrainare a autoturismelor au invocat prescriptia dreptului material la actiune, învederând ca sanctiunea lipsei consimtamântului unuia dintre soti la încheierea contractului atrage nulitatea relativa si nu absoluta, care poate fi invocata numai de sotul care nu a participat la încheierea acestuia în termenul general de prescriptie de 3 ani care curge de la încheierea actului, însa în cazul contractului de schimb de la data încheierii acestuia au trecut mai mult de 3 ani.

S-a mai aratat  ca precizarea cauzei ilicite ca motiv de nulitate, precum si argumentele sale, sunt lipsite de suport juridic.

Prin sentinta  civila nr.9749/12  iunie  2008 , pronuntata de  Judecatoria Craiova în  dosarul  nr.6789/215/2008, a fost respinsa actiunea,  ca fiind lipsita de interes.

A  fost  respinsa  actiunea fata de pârâta D.D., ca fiind introdusa împotriva unei persoane  fara calitate procesuala pasiva.

Pentru a se pronunta  astfel, instanta  a retinut  ca mijlocul practic prin care este valorificat dreptul la actiune este actiunea, care presupune existenta urmatoarelor conditii: afirmarea unui drept, interes, calitate procesuala si capacitate de a sta în judecata.

Instanta a  constatat ca au fost invocate 3 exceptii si anume exceptia lipsei interesului, exceptia prescriptiei dreptului la actiune si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D.D.

În speta exceptiile invocate sunt exceptii de fond,  instanta urmând sa determine ordinea solutionarii acestora în functie de dispozitiile legale invocate si  de efectele pe care tind sa le realizeze.

Cum exceptia lipsei calitatii procesuale pasive s-a invocat numai fata pârâta D.D. , instanta  a constatat ca  fata de pârâtii C.D. si C.Gh.R.. si M.R.E. prioritatea solutionarii exceptiilor se stabileste între exceptia lipsei de interes si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar fata de pârâta D.D. se stabileste între exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia lipsei de interes si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

În prima situatie între exceptia lipsei de interes si exceptia prescriptiei (ambele exceptii de fond), primeaza exceptia lipsei de interes.

Analizând exceptia lipsei de interes instanta a admis-o, retinând ca prin interes se întelege folosul practic si imediat pe care îl are o parte,  pentru a justifica punerea în miscare a procedurii judiciare.

Pentru a justifica sesizarea instantei,  interesul trebuie sa îndeplineasca anumite conditii , respectiv sa fie legitim, sa fie nascut si actual si sa fie personal si direct, adica folosul practic urmarit prin declinarea procedurii judiciare sa apartina celui care recurge la actiune.

Analizând cererea de chemare în judecata, prin prisma acestei cerinte  instanta a constatat ca prin contractul de schimb autentificat sub nr.10581/01.07.1991, pârâtul C.D., a primit în schimbul cotei de 1/2 pe care o detinea din apartamentul cu 3 camere si dependintele aferente, situat în Municipiul Craiova, strada V.C.,  de la parintii sai . C.Gh.R. si C.P., apartamentul cu 3 camere proprietatea lor situat în Municipiul Craiova, strada N. T.

Din cuprinsul contractului de schimb instanta  a retinut  ca pârâtul detinea cota de 1/2 pe care a dat-o în schimbul apartamentului, în indiviziune tot cu parintii sai,  astfel ca dupa încheierea acestui contract parintii au devenit proprietari exclusivi pe apartamentul din Craiova, strada V.C., iar pârâtul pe apartamentul din strada N. T..

 Din considerentele expuse, instanta  a retinut ca una dintre conditiile interesului este aceea ca folosul practic sa fie personal al celui care introduce actiunea, însa  în speta prin anularea contractului de schimb cota de 1/2 cedata de pârât parintilor sai, ar intra în patrimoniul pârâtului, având în vedere ca aceasta cota a fost obtinuta anterior casatoriei cu reclamanta, respectiv în anul 1982 (aspect care reiese din înscrisurile dosarului si din cuprinsul contractului de schimb) si are calitatea de bun propriu al acestuia, astfel ca reclamanta  nu justifica nici un folos practic din anularea acestui contract.

Argumentul acesteia ca ratele pentru apartament au fost achitate partial si în timpul casatoriei cu aceasta nu-i confera un drept de proprietate asupra acestei cote, ci un drept de creanta fata de suma care s-a mai platit din pretul apartamentului, drept care se poate valorifica în situatia unui partaj a bunurilor comune.

În ceea ce priveste contractul de înstrainare a autoturismului Renault  Expres Rapid cu nr. de înmatriculare DJ-02-PJC, instanta a constatat din certificatul de înmatriculare ca apare ca detinator al acestuia C.Gh.R., socrul reclamantei, iar nulitatea contractului de vânzare cumparare a acestui autoturism în situatia în care s-a înstrainat, va avea ca efect reîntoarcerea autovehiculului în patrimoniul acestui pârât, fara ca reclamanta sa aiba vreun folos practic din anularea acestui contract.

Referitor la  contractul de vânzare cumparare a autoturismului OPEL VECTRA, instanta a constatat ca interesul nu este nascut si actual.

În ceea ce priveste actiunea promovata fata de pârâta D.D., instanta, dintre cele trei exceptii invocate a analizat cu proprietate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe care a admis-o.

Astfel, din certificatul de mostenitor nr.48/13.11.2007, instanta  a constatat ca pârâta D.D., fiica a autoarei C.P., nu a acceptat succesiunea acesteia, calitatea procesuala pasiva presupunând existenta unei identitati între pârât si cel obligat în acelasi raport juridic dedus judecatii.

În speta însa,  pârâta, neacceptând succesiunea autoarei, nu justifica nici calitatea procesuala pasiva, considerente pentru care exceptia lipsei calitatii apare ca întemeiata.

Împotriva  acestei sentinte  a  declarat recurs reclamanta , criticând-o ca  fiind nelegala si temeinica.

Prin decizia civila nr.2522 din 17 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr.6789/215/2008, s-a respins recursul si a fost obligata recurenta  la 800 lei  cheltuieli de judecata catre  intimatii C.D. si C.Gh.R.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegala.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat ca în mod nelegal tribunalul a calificat calea de atac exercitata împotriva sentintei ca fiind recurs, fara a pune în discutia partilor calificarea caii de atac.

Prin decizia  civila nr.568/28.04.2009, pronuntata de  Curtea de  Apel Craiova, a  fost  admis recursul declarat de recurenta reclamanta,  fost casata decizia si trimisa  cauza la Tribunalul Dolj pentru judecarea apelului.

Pentru a  se  pronunta  astfel , instanta  a  retinut  ca valoarea litigiului este peste suma de 100.000 lei, astfel ca  în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 2821 Cod pr. civila.

Prin decizia civila 713 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul  a retinut ca reclamanta nu are interes în promovarea cererii având  ca obiect constatarea nulitatii absolute  a contractului de schimb  autentificat sub nr.10581/01.07.1991 deoarece imobilul a fost dobândit  înainte  de  casatorie  de catre  pârâtul C.D., împreuna cu  tatal sau, pârât C.Gh.R.,  în  cote egale  de 1/2  pentru fiecare,  conform contractului de construire  nr.905/18.09.1982,  încheiat cu O J C V L, pretul fiind stabilit la  suma  de 181.451 lei,  din care  a fost achitata suma de  180.544 lei  la data  încheierii contractului; ulterior, conform actului  aditional nr.1 la contract,  încheiat la data de  28 noiembrie  1984,  pretul a fost majorat la suma  de  212.151 lei, diferenta de pret fiind achitata în întregime de  cei doi pârâti, conform chitantelor depuse la dosar, fiind  emis  titlul de proprietate nr.299/18 iulie  1985. Prin contractul de  schimb  supus analizei instantei acelasi pârât C.D. a primit  în schimbul cotei de 1/2  pe care o detinea din imobilul apartament , situat  în Craiova , str. V.C. dreptul de proprietate asupra imobilului-apartament  proprietatea  parintilor  sai C.Gh.R. si C.P., situat  în str. N.T., regimul juridic al acestui bun fiind  astfel evident de bun  propriu.

În ceea  ce  priveste  criticile ce  vizeaza  gresita solutionare  de catre instanta de fond  a  exceptiei lipsei  de interes privind celelalte cereri, s-a aratat ca  ambele contracte - respectiv cel autentificat sub  nr.700/8.05.1998  la B N P M.N.C. si contractului  de  vânzare-cumparare pentru un vehicul folosit  încheiat la data de  11  martie 2005 - contracte constituie acte  juridice  de  dobândire  a unor bunuri mobile  în timpul  casatoriei, de catre unul dintre soti , respectiv , pârâtul C.D.  si nicidecum  acte  de dispozitie, de înstrainare. De altfel, atât în cazul achizitionarii , cât si  în cazul  înstrainarii unor astfel de bunuri mobile , nu se poate pune problema acordului expres  al celuilalt  sot , în ambele  situatii operând  de  drept prezumtia de mandat tacit  reciproc.

În  situatia în care s-ar dispune anularea celor doua contracte de  vânzare-cumparare, ce  au avut  ca obiect respectivele  autoturisme,  restabilirea  situatiei anterioare ar avea  ca efect  reîntoarcerea  acestor bunuri mobile  în patrimoniul vânzatorilor, fiind  evident  ca  reclamanta  nu justifica  un interes nascut , actual, legitim  si personal  în promovarea unui astfel de  demers  judiciar.

Împotriva acestei decizii  a declarat recurs reclamanta, motivând ca are interes în promovarea actiunii. S-a aratat ca imobilul din str. V.C. era în proprietatea exclusiva a pârâtului C.D., iar nu în cota indiviza cu parintii sai, iar  imobilul din str. N.T. este bun comun, fiind obtinut în timpul casatoriei. Interesul reclamantei în constatarea nulitatii actului deriva din aceea ca a achitat suma de 91 000 lei reprezentând pretul apartamentului din bani dar de nunta, iar prin anularea actului imobilul ar fi introdus în masa partajabila .

Referitor la cele  doua autoturisme achizitionate în timpul casatoriei  si  înstrainate  de  intimatul pârât  C.D., s-a sustinut  ca interesul este  atât legitim, întrucât prin anularea celor doua acte,  bunurile reveneau  în patrimoniul comun.

Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.

Interesul constituie una din conditiile de fond  pentru promovarea actiunii civile si  reprezinta folosul practic, material, urmarit de reclamant, care se poate realiza daca acesta va triumfa în demersul sau judiciar.

În speta, reclamanta poate justifica un  interes în promovarea actiunii pentru constatarea nulitatii actelor de schimb si vânzare cumparare încheiate de pârâti numai daca bunurile ar fi existat în patrimoniul sau ori în patrimoniul comunitar si, ca efect al anularii actelor, s-ar întoarce în aceste patrimonii, ca bunuri poprii ori bunuri comune, aflate la dispozitia reclamantei.

Reclamanta s-a casatorit cu pârâtul C.D. la data de 27.01.1991. Anterior acestei date, prin contractul de construire 905/1982, pârâtul C.D. si parintii sai, C.Gh. si P., au contractat un apartament în str. V.C., pentru care a fost  emis titlul de proprietate la 18 iulie 1985, data la care a fost încheiat si procesul verbal de predare primire, pe numele lui C.D.

Cu privire la acest apartament, între cele  trei parti care au figurat în contractul de construire s-a încheiat contractul de schimb 10581 din 1 iulie 1991, prin care C.D. a devenit proprietarul unui alt apartament, situat în str. N. T., iar parintii sai proprietari ai apartamentului din V. C..

Cum imobilul din  str. V. C. a fost dobândit de pârât înaintea casatoriei cu reclamanta, nu prezinta  relevanta daca acesta  era proprietar exclusiv, cum se sustine în actiune,  sau  avea doar o cota de 1/2 din apartament, pârâtul având dreptul de  a dispune de bunurile sale proprii dupa bunul plac. Din acelasi motiv, mentionarea gresita a starii civile  a pârâtului nu afecteaza valabilitatea conventiei de schimb, sotia acestuia neavând un drept de proprietate asupra locuintei.

De asemenea, patrimoniul reclamantei nu este afectat de faptul ca pârâtul C.D. ar mai avea din apartamentul situat în str. V. C. o cota de 1/2, cum se sustine în motivele de recurs, pentru ca asupra bunului reclamanta nu are niciun drept.

O eventuala contributie  a reclamantei la achitarea pretului pentru locuinta din str. N. T.  constituie doar un drept de creanta al reclamantei, care  poate  fi valorificat la partaj, fara a crea acesteia un drept de coproprietate asupra apartamentului.

De altfel,  din încheierea de admitere în principiu pronuntata de Judecatoria Craiova la data de 14.12.2009, în dosarul 14720/215/2008, având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite de reclamanta si pârâtul C.D. s-a retinut ca bun comun cota de 1/2 din pretul imobilului din str. N.T., iar nu apartamentul ca atare.

Asadar, anularea contractului de schimb încheiat între C.D. si parintii sai ar avea ca efect reîntoarcerea apartamentelor în proprietatea fiecarui coschimbas, nu însa si în patrimoniul reclamantei, asa încât nu exista un folos material pe care aceasta l-ar dobândi prin anularea conventiei.

În atare situatie, în mod corect cererea a fost respinsa de instantele de  fond ca fiind lipsita de interes.

Exceptia lipsei de interes a fost corect solutionata si în privinta cererii pentru constatarea nulitatii vânzarii autoturismelor marca Renault si Opel Vectra cu privire la care s-a facut dovada ca au apartinut  socrului reclamantei, C.Gh., si respectiv lui M.R., asa încât  desfiintarea contractelor ar avea ca efect restabilirea situatiei anterioare, bunurile intrând în patrimoniul acestor persoane, iar nu în patrimoniul reclamantei.

Cu privire la autoturismul Opel, reclamanta a aratat ca dupa ce  acesta a  fost cumparat de sotul sau de la M.R., a fost înstrainat, dar nu cunoaste la ce data si catre ce persoana. Instanta nu se poate pronunta asupra valabilitatii unui contract daca nu se indica elementele  pentru identificarea acestuia, asa încât analiza instantelor  a privit contractul prin care bunul a  fost dobândit.

Interesul reclamantei ca bunul sa fie inclus în masa partajabila a fost satisfacut în procesul de partaj bunuri comune, deoarece prin încheiere de admitere în principiu s-a retinut ca bun comun contravaloarea autoturismului.

Concluzia care se impune este aceea ca instantele anterioare au stabilit corect ca reclamanta nu are interes în promovarea actiunii, în raport de prev. art. 304 c.p.c. motivele de recurs formulate nefiind fondate. Potrivit art. 312 c.p.c. recursul se va respinge iar în temeiul art. 274 c.p.c. recurenta reclamanta va fi obligata catre intimatii pârâti pârâti C.D. si C.Gh.R.. la plata cheltuielilor de judecata.

Domenii speta

Spete similare