Actiune reincredintare minori. Aplicabilitate art. 44 din Codul Familiei, in raport de interesul copilului.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.10.2007 şi înregistrată sub nr. 17156/183/2007, reclamantul D. O.  a chemat în judecată pe pârâta D.M., solicitând  să se dispună reîncredinţarea  minorilor D. V., născută la 22.07.1994, D. A., născut la 01.10.1999, D. M. născută la 22.03.1996  şi D. C. născută la 15.11.1997.

În motivarea acţiunii, a arătat că din căsătoria cu pârâta au rezultat  cei 4 minori, iar prin  sentinţa civilă nr. 596/29.06.2006  pronunţată de Judecătoria Băileşti, rămasă definitivă prin  decizia civilă nr. 25/24.10.2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a desfăcut căsătoria încheiată  cu aceasta, iar minorii au fost încredinţaţi  spre creştere şi educare  mamei .

A mai arătat că,  deşi minorii au fost încredinţaţi  mamei, aceştia continuă să locuiască în domiciliul său, pârâta nedorind să se implice în educarea lor.

La primul termen  de judecată din 8.11.2007,  pârâta  a invocat excepţia  necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Băileşti, motivând că localitatea sa de domiciliu  se află în competenţa Judecătoriei Segarcea.

Prin sentinţa civilă nr. 1248/2007 a Judecătoriei Băileşti s-a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 20.11.2007.

În dovedirea cererii şi în apărare, părţile au solicitat încuviinţarea probei testimoniale şi a probei cu înscrisuri. Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unor anchete sociale de către autoritatea tutelară la domiciliul părţilor şi a ascultat minorii în Camera de Consiliu, aceştia arătând că doresc să locuiască în continuare cu reclamantul.

Prin sentinţa civilă nr. 92/1.02.2008, pronunţată de Judecătoria Segarcea, s-a admis acţiunea civilă având ca obiect reîncredinţare minori şi sistare pensie, formulată de reclamantul D. O., domiciliat în com. Negoi, jud. Dolj, în contradictoriu cu pârâta D. M., domiciliată în com. Bîrca, jud. Dolj.

S-a dispus reîncredinţarea minorilor D. V., născută la 22.07.1994, D. A., născut la 01.10.1999, D. M.născută la 22.03.1996  şi D. C.  născută la 15.11.1997, tatălui-reclamant.

A sistat pensia de întreţinere stabilită în sarcina reclamantului prin sentinţa  civilă  nr. 596/29.06.2006 a Judecătoriei Băileşti.

A fost obligată pârâta la 45 lei lunar pensie de întreţinere în favoarea fiecărui minor, începând cu data de 17.10.2007 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa de fond  a constatat şi reţinut  următoarele:

Reclamantul şi pârâta au fost căsătoriţi, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentinţa nr. 596/2006  a Judecătoriei Băileşti prin care s-a dispus, de asemenea, şi încredinţarea minorilor mamei, pârâtul fiind obligat la plata unor pensii de întreţinere în favoarea minorilor.

Deşi minorii au fost încredinţaţi mamei, pârâtă în cauza de faţă, aceştia au continuat să locuiască la domiciliul tatălui lor, fiind în îngrijirea acestuia şi a bunicilor paterni.

După desfacerea căsătoriei pârâta a avut o tentativă de a lua minorii la domiciliul său, la data de 17.10.2007, când, fiind însoţită de executorul judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul reclamantului unde, găsind doar unul din minori, şi anume pe D. M.A., care nu a recunoscut-o, a renunţat la punerea în executare a hotărârii de încredinţare. Se constată că pârâta nu a luat legătura cu minorii de aproximativ 5 ani, negăsind modalitatea de a menţine o relaţie de familie cu aceştia.

Această lipsă de comunicare a condus la situaţia ca minorii să nu fie sub îngrijirea pârâtei, părinte căruia i-au fost încredinţaţi, ci la reclamant, situaţie care generează o stare de incertitudine pentru minori, creând un climat de instabilitate, prelungindu-se un interval atât de mare de timp.

De altfel pârâta nu doar că nu a încercat să ia legătura cu minorii la domiciliul reclamantului. dar nici nu s-a interesat de situaţia şcolară a acestora în ultimul an. În acest sens este de menţionat declaraţia dirigintei minorei  D. V.  care arată că nu o cunoaşte pe mama acesteia. Ori, este greu de presupus că, existând atâtea modalităţi de comunicare, pârâta nu a găsit nici o cale pentru a lua legătura cu personalul didactic ori că ar fi fost expusă vreunui pericol dacă ar fi vizitat minorii la şcoala pe care aceştia o frecventează. Reluarea legăturii dintre pârâtă şi minori ar fi evident în interesul acestora, însă, cum pârâta nu a găsit pe durata unui an, calea de a se apropia de minori şi a relua legăturile de familie cu aceştia, instanţa a apreciat că menţinerea unei situaţii de incertitudine, nu poate decât să le afecteze dezvoltarea psihică şi chiar şi relaţiile cu mama-pârâta în cauză, pe care o percep în mod negativ, ca fiind persoana care doreşte să îi rupă din mediul în care au crescut şi de persoanele de care s-au ataşat.

Ori, potrivit art. 31 alin. 2 din Lg. 272/2004 „exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului…”. Instanţa apreciază că este în interesul minorilor să rămână în continuare la reclamant, cu care au o relaţie de familie efectivă, în sensul art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul preocupându-se de menţinerea acesteia chiar dacă ocupaţia sa (transport de persoane în ţări europene) presupune absenţa pentru anumite perioade, de la domiciliu.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel  apelanta - pârâtă  D. M., susţinând că nu s-a avut în vedere că nici una din raţiunile avute în vedere anterior  la încredinţarea minorilor, nu s-a  schimbat în cauză.

Astfel, opţiunea minorilor a fost analizată la acel moment, apreciindu-se că nu are  o valoare absolută, atâta timp cât este vorba  de minori pe care nu i-a putut vedea ani de zile din cauza opoziţiei constante  manifestată de fostul soţ şi familia acestuia.

Acţiunea reclamantului nu aduce nici un element nou faţă de precedentele litigii,  cu excepţia aspectului că pârâta nu ar fi manifestat un real interes pentru a lua copiii,  după obţinerea hotărârii prin care i-au fost încredinţaţi, ceea ce arată un fals interes pentru aceştia, susţineri ce au fost reluate obsesiv de reclamant în toate cauzele derulate.

A fost în imposibilitatea de a-şi lua copii şi cu executorul judecătoresc, întrucât reclamantul ascundea o parte din copii pentru a nu-i lua  pe toţi, punând-o astfel în imposibilitatea de a finaliza demersul.

În apărare, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât împrejurările care au dus la pronunţarea deciziei tribunalului s-au schimbat, minorii sunt în continuare la reclamant, pârâta nedorind să se implice în ultimul an la creşterea şi educarea copiilor.

În mod corect prima instanţă a admis acţiunea de reîncredinţare, reţinând că pârâta  nu a luat legătura cu minorii de aproximativ 5 ani, nu a comunicat în tot acest timp cu ei, deşi îi fuseseră încredinţaţi, nu s-a interesat de situaţia lor şcolară.

Prin decizia civilă nr.131 din 24 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1715/183/2007, s-a admis apelul declarat de pârâta D. M., împotriva sentinţa civile nr.92/1.02.2008, pronunţată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr.1715/183/2007, în contradictoriu cu reclamantul D. O.

S-a schimbat sentinţa civilă, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamant.

S-a reţinut că, potrivit art.44 Codul familiei, măsura reîncredinţării copiilor spre creştere şi educare, îşi găseşte justificare numai dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul încredinţării, ţinându-se seama în primul rând  de interesul minorilor.

O schimbare parţială a condiţiilor care au determinat ca minorii să fie încredinţaţi unuia sau altuia din părinţi, nu poate atrage revenirea asupra măsurii, atâta timp cât subzistă argumentele de bază care au justificat-o şi care confirmă necesitatea ca ea să fie menţinută, în interesul minorilor.

Singurul argument reţinut de instanţa de fond în motivarea soluţiei, îl constituie faptul că în perioada de 1 an de la rămânerea irevocabilă a sentinţei prin care i-au fost încredinţaţi copii, pârâta nu a făcut suficiente demersuri pentru punerea în executare a hotărârii, deşi cererea acesteia de punere în executare  s-a depus la 5 luni de la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Craiova,  iar din procesele verbale nr.20/E/2006 din 2 martie 2006 şi 113/EB/2007 din 17 oct. 2007, rezultă că pârâtei nu i se poate imputa neexecutarea hotărârii.

În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei reclamantul a declarat  recurs, susţinând că tribunalul a făcut o greşită interpretare a prevederilor art.44 din Codul familiei.

Prin soluţia dată în apel, instanţa nu a  ţinut seama de interesul copiilor minori, care este de a rămâne în continuare la tată, unde locuiesc de 5 ani şi cu care au o relaţie de familie efectivă, în sensul prevăzut de art.8 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului.

Pârâta nu a manifestat interes, după ce i-au fost încredinţaţi copii la divorţ, faţă de situaţia lor materială sau şcolară, deşi nu i s-a interzis niciodată să ia legătura cu minorii.

Examinând criticile invocate, se constată fondat recursul, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art.44 Codul familiei prevăd că în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia din părinţi sau a copilului, dacă  acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau nepatrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

În contextul avut în vedere de norma legală menţionată, măsura reîncredinţării minorilor spre creştere şi educare de la un părinte la altul, îşi găseşte justificare şi poate fi luată numai atunci când se stabileşte că interesul acestora o impun.

Precizarea noţiunii de „interes al copilului” se raportează în primul rând, la prevederea din art.101 Codul familiei, în conformitate cu care părinţii sunt obligaţi să crească minorul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.

Interesul copilului se apreciază prin examinarea complexităţii elementelor ce concură la precizarea acestei noţiuni, fiind irelevantă, aşa cum a considerat în speţă tribunalul, schimbarea parţială a condiţiilor care au determinat ca minorii să fie încredinţaţi unuia sau altuia din părinţi.

Instanţa a făcut însă o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art.44 Codul familiei, reţinând că unica împrejurare pe care s-a întemeiat soluţia judecătoriei o constituie lipsa de interes manifestată de pârâtă în executarea hotărârii prin care i s-au încredinţat copiii.

Relevant în aprecierea interesului celor 4 minori este faptul că  locuiesc cu reclamantul şi bunicii paterni de circa 5 ani, între aceştia  stabilindu-se puternice legături afective.

În toată  perioada arătată, demersurile pârâtei de a lua legătura cu copii au fost sporadice, aceasta nu a insistat în finalizarea încercărilor sale, manifestând un dezinteres total faţă de educaţia minorilor, sens în care probele cauzei au evidenţiat că nu s-a preocupat niciodată de situaţia şcolară a copiilor şi nu a încercat să-i vadă pe timpul orarului şcolar.

Inexistenţa oricăror raporturi între mamă şi copii  în ultimii 5 ani, nu reprezintă un factor minor, fără importanţă în stabilirea interesului minorilor, aşa cum a apreciat tribunalul, ci, dimpotrivă, lipsa relaţiilor afective între părinte şi copii este esenţială în încredinţarea spre creştere şi educare.

Este de netăgăduit că tatăl – reclamant oferă minorilor un climat familial corespunzător pentru îngrijire şi educare, iar schimbarea climatului în care copiii au crescut, ar fi de natură a cauza acestora traume psihice.

Prin urmare, prima instanţă a interpretat corespunzător noţiunea de „interes al copilului”, dând eficienţă  împrejurărilor rezultate din probele cauzei şi aplicând în mod just dispoziţiile art.44 Codul familiei.

Faţă de considerentele expuse, recursul este fondat şi urmează să fie admis conform art.304 pct.9 rap. la art.312alin.3 Cod pr.civilă, să se modifice decizia şi să se respingă apelul declarat de pârâtă, menţinându-se sentinţa.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare