Restituirea cauzei la procuror pentru lipsa punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis în judecată. Nulitate relativă. Condiţii .

Restituirea cauzei la procuror  pentru lipsa punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis în judecată. Nulitate relativă. Condiţii .

Lipsa punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru una dintre faptele cu privire la care a fost trimis în judecată nu atrage nulitatea absolută a urmăririi penale, ci nulitatea relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea dispoziţiei legale trebuie să fie invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Cererea de restituire a cauzei la procuror pentru aceste motive nu poate fi analizată nici prin prisma dispoziţiilor art.197 alin.5 C.proc.pen., deoarece nu poate exista vătămare şi, pe cale de consecinţă, nulitate, atunci când faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost aduse la cunoştinţa inculpatului atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală cât şi o dată cu comunicarea şi citirea actului de sesizare, iar apărătorul acestuia ar fi avut posibilitatea să invoce obiecţiuni sau apărări  cu privire la omisiunea  punerii în mişcare a acţiunii penale şi pentru infracţiunea de distrugere.

Secţia penală – Decizia penală nr.863/25 august 2011

Prin sentinţa penală nr. 157/7.07.2011 pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul penal nr. 1394/243/2011 a fost condamnat inculpatul U.G.,  în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Aiud judeţul Alba la :

- 4 ( patru) ani şi 6 ( şase) luni închisoare, pentru  săvârşirea infracţiunii de  furt calificat, prev. şi ped de art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „b” C.pen.

- 1 (un) an şi 6 ( şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. şi ped. de art. 217 alin.3 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „b” C.pen.

În baza art. 33 lit. „a” ,art. 34 lit. „b” C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  4 ( patru) ani şi 6 ( şase) luni închisoare.

I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II şi lit. „b” C.pen în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C.pen.

A fost respinsă cererea de  schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin.1, art.  209 alin. 1 lit. „ a,e,g şi i „ şi alin. 3 lit. „h” C.pen. în infracţiunea de tăinuire  prev. şi ped. de art. 221 C.pen. formulată de inculpatul U.G. 

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 10.03.2011 până la data de 07.07.2011.

În baza art. 350 alin.1 C.pr.pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 alin.1 lit. „b” C.pen. s-a dispus confiscarea în favorul statului  a unui bomfaier cu mâner de plastic de culoare portocalie şi pânză; a unei  perechi de mănuşi din material textil de culoare albă cu puncte negre şi a unei  pânze de bomfaier, înregistrate la poziţia nr. 4/2011 din registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Hunedoara.

S-a constatat că la poziţia nr. 4/2011 din registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Hunedoara este înregistrat ca mijloc material  de probă un suport DVD pe care sunt stocate imaginile video înregistrate de camerele video  din staţia Peco Mol , urmând  a fi ataşat dosarului până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligat  inculpatul să plătească părţii civile  SC R. –D.O.V. – C.T.H., suma de 4070,10 lei reprezentând despăgubiri civile..

În baza art. 191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 580 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de către instanţa de fond, ca stare de fapt,  că inculpatul U.G., împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, pe timp de noapte şi prin escaladarea  stâlpilor de iluminat public a secţionat şi sustras cabluri telefonice din reţeaua de telefonie Romtelecom.

Astfel, s-a arătat că în seara zilei de 09.03.2011 după ce au intrat în serviciu la orele 22,00  agentul de poliţie – martorul  P.G.C. şi martorul M.D.D. din cadrul  I.J.J. H., având ca zonă de competenţă zona 4 ce cuprinde microraioanele 6-7 şi cartierul O. , au decis să  facă o pândă în zona Căminului 2 Central de pe b-dul 1848 din cartierul O., motiv pentru care  între orele 22,00 – 24,00 cei doi au supravegheat B-dul 1848  unde este situat şi Căminul 2 Central însă în acest interval de timp nu s-a întâmplat nimic , cei doi deplasându-se să-şi continue patrularea şi în celelalte zone din sectorul lor de patrulare.

În acest timp, inculpatul U.G. împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată s-au deplasat pe B-dul 1848 în zona  Căminului 2 Central şi aici au escaladat  doi dintre stâlpii de iluminat public ce susţineau reţeaua de telefonie  Romtelecom,  aflaţi la intersecţia B-dului 1848 cu str. Brazilor, unde, cu ajutorul unui bomfaier  pe care îl aveau asupra lor, au secţionat două bucăţi de cablu telefonic ROMTELECOM pe care le-au smuls din clemele cu care erau prinse de un  cablu de oţel.

După ce au dislocat cablurile din poziţionarea lor aeriană, le-au  transportat peste drum într-un părculeţ din apropiere iar aici, tot cu ajutorul bomfaierului persoana rămasă neidentificată a început să secţioneze cablurile sustrase, în timp ce inculpatul urma să le facă colaci pentru a putea fi mai uşor transportate din acel loc.

Între timp, în jurul orelor 03,05 la locul faptei au revenit martorii P.G.C. şi M.D.D. care, observând că de pe linia aeriană mai precis de pe ştreangul de oţel atârnau capetele cablurilor ce fuseseră tăiate , şi-au dat seama că după plecarea lor din  acea zonă avusese loc  o altă  sustragere de cablu telefonic din reţeaua ROMTELECOM , motiv pentru care prin staţie au cerut ajutor colegilor indicându-le zona.

Cei doi s-au apropiat apoi de locul unde atârnau cablurile din reţeaua aeriană  şi în părculeţul aflat peste drum lângă  Colegiul T.L. au observat două persoane, una aplecată care tăia cablu, zgomotul făcut de bomfaier fiind auzit de martorul P.G.C., iar cealaltă stătea tot aplecată şi făcea cablul colaci.

Pentru a-i prinde pe cei doi, martorii s-au apropiat de ei şi i-au somat prin cuvintele „ Stai Poliţia !”, însă aceştia au luat-o la fugă, traversând intersecţia şi intrând pe str. B.

Inculpatul şi cealaltă persoană neidentificată au fost urmăriţi de cei doi martori. În timp ce alerga persoana rămasă neidentificată a aruncat din mână  în curtea Căminului 2 Central bomfaierul folosit la secţionarea cablurilor , unde a şi fost găsit şi ridicat de organele de poliţie.

Când a ajuns în spatele  Atelierului de Vulcanizare Auto de pe str. B., inculpatul U.G. a escaladat gardul din plăci de beton ce împrejmuieşte curtea secţiei Contagioşi a Spitalului municipal Dr.  A.S. din H. şi a pătruns în interiorul acesteia continuându-şi alergarea luând din acest spaţiu pe haine vegetaţie uscată.

Ca urmare a sprijinului cerut prin staţie de martorul P.G.C., la faţa locului  a ajuns cu autoturismul de serviciu un alt echipaj de poliţie format din agenţii de poliţie T.Ş. şi T.I.

Din intersecţia str. C. cu str. V. în autoturismul poliţiei a fost luat şi martorul M.D.D. şi cu toţii s-au deplasat pe str. C.

La intersecţia str. C. cu str. Ş. cel M., autoturismul Poliţiei a înaintat câţiva metri pe această ultimă stradă şi neobservând nimic suspect a revenit spre intersecţie , timp în care inculpatul U.G. a ajuns la capătul gardului împrejmuitor al Secţiei Contagioşi ce se învecinează cu imobilul cu nr. 122 de pe str. C., gard ce în această zonă este construit din fundaţie , stâlpi de beton şi grilaje metalice ascuţite la capete, pe care  l-a escaladat, lăsând urme de noroi atât pe partea interioară cât şi pe cea exterioară ,ajungând în str. C.  Inculpatul s-a îndreptat spre intersecţia  str. C. cu str.  Ş. cel M. dar a fost observat de echipajul de poliţie, astfel că a luat-o la fugă traversând strada spre Biserica Greco-Catolică „Sfânta treime” a cărei poartă a încercat să o escaladeze fără a reuşi, fiind prins de agenţii de poliţie.

Aproape de locul unde au fost secţionate şi  sustrase cablurile telefonice, mai exact la intersecţia B-dului 1848 cu str. C.B. a fost găsit apoi şi  autoturismul marca Suzuki cu nr. de înmatriculare X-950-XXX folosit de inculpatul U.G. în  care a mai fost găsită o altă pânză de bomfaier ce a fost ridicată de organele de poliţie.

În urma escaladării gardului împrejmuitor al Secţiei de Contagioşi atât la intrarea cât şi la ieşirea din curtea imobilului, inculpatul a suferit mai multe excoriaţii ce au fost identificate pe corpul acestuia şi fixate prin fotografiere de organele de poliţie împreună cu  reprezentantul Serviciului Judeţean de Medicină Legală (f. X).

În curtea Secţiei de Contagioşi în latura ce dă spre str. C., pe solul acoperit cu vegetaţie uscată, au fost găsite de organele de poliţie două mănuşi  din material textil de culoare albă cu puncte negre care,  au procedat la ridicarea lor.

Când a fost prins de organele de poliţie , inculpatul era transpirat şi obosit motivându-şi această stare prin aceea că a alergat să se încălzească şi că s-ar fi aflat în acea zonă deoarece i-ar fi urmărit pe trei băieţi care-i datorau nişte bani dar pe care nu ştie cum îi cheamă , porecliţi  „B. ”şi „C.” care locuiesc în zona Pieţei O. din H.

În drept, s-a arătat că faptele  inculpatului U.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor  furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.”a,e,g,i” şi alin.3 lit.”h” C.pen. şi distrugere prev.de art. 217 alin.3 C.pen. , apreciindu-se că cererea inculpatului U.G. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.”a,e,g,i” şi alin.3 lit.”h”  C.pen. în infracţiunea de tăinuire este neîntemeiată

În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute  în vedere, în condiţiile art. 72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor şi împrejurările în care au fost comise, urmările produse ori care se puteau produce şi persoana inculpatului care a suferit multiple condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului, a perseverat pe calea infracţională şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal şi nu a cooperat cu organele judiciare.

Totodată s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.  37 alin.1 lit. „b” C.pen. faţă de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1003/05.06.2001 a Judecătoriei  Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 176/04.04.2002 a Curţii de Apel Alba Iulia din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 09.03.2004 cu un rest de 666 zile rămase neexecutate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin sustragerea  celor 20,50 m, 23,50 m şi 1,20 m de cabluri telefonice tip ALPET 200 x 2 x 0,4  s-a creat un prejudiciu total de 4272,65 lei iar din acest prejudiciu s-a recuperat suma de 202,55 lei reprezentând valoarea de deşeu a cablurilor restituite părţii civile, cabluri ce şi-au pierdut calitatea şi nu mai sunt conforme serviciilor pentru care sunt destinate.

S-a mai arătat că partea civilă a probat cu devizul de reparaţie şi proiectul tehnic că înlocuirea cablurilor telefonice şi refacerea reţelei de telefonie degradată se cifrează la suma de 4070,10 lei.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termen, motivat în scris, inculpatul U.G., solicitând, în principal admiterea cererii de restituire a cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara pentru efectuarea urmăririi penale, iar în subsidiar achitarea inculpatului  în temeiul dispoziţiilor art.11 pct. 2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.proc.pen, pentru ambele infracţiuni şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tăinuire la o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege.

S-a arătat, în motivarea recursului, că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele:

- în cauză s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat  şi s-a pus în mişcare acţiunea pena, iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul pentru ambele infracţiuni, fără ca în prealabil să fie pusă în mişcare acţiunea penală şi pentru infracţiunea de distrugere; aceste aspecte au fost invocate şi în faţa instanţei de fond care a respins cererea de restituire, confundând extinderea urmăririi penale cu punerea în mişcare a acţiunii penale

 - motivarea instanţei de fond referitoare la condamnarea sa pentru furt calificat nu se sprijină pe nici un mijloc de probă, ci doar pe inexactităţi interpretate în defavoarea sa; în realitate, nu se poate demonstra că inculpatul  sau alte persoane au sustras cablul în cauză, prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată

- tot ce s-a putut constata în cauză a fost că exista un cablu tăiat despre care nu e ştie cine sau cum l-a secţionat, inculpatul invocând faptul că, în realitate, cablul a fost secţionat în noaptea de 6/7.03.2011

- organele de urmărire penală au ajuns la locul faptei după momentul consumării infracţiunii, respectiv cel al împosedării  făptuitorului, or în cauza de faţă momentul consumării infracţiunii de furt era cel al coborârii cablului de pe stâlpul de susţinere şi nu cel al decojirii sale în parcul aflat la 25 de m de stâlpul în cauză.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, precum şi din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat de inculpatul  U.G. nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare :

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de către inculpat cu privire la restituirea cauzei la procuror, Curtea de Apel constată că este nefondat, având în vedere următoarele:

În cauză, prin rezoluţia din 10.03.2011 ora 16,30, confirmată la aceeaşi dată de procuror ,s-a început urmărirea penală  faţă de inculpatul U.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat  prev. şi ped de art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen., acţiunea penală fiind pusă în mişcare prin ordonanţa din data de 10.03.2011.

Prin ordonanţa procurorului din 31.03.2011 s-a dispus extinderea cercetărilor faţă de inculpatul U.G. pentru infracţiunea de distrugere prev.de art.217 alin.3 C.penal.

La data de 1.04.2011 s-a emis rechizitoriul de către procuror, prin care  s-a dispus trimiterea în judecată  a inculpatului U.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de  art.208 alin.1-art.209 alin .1 lit. „a, e, g, i” si alin.3 lit.  ,,h,, C.pen.  şi art.217 alin.3 C.penal , cauza fiind înregistrată la Judecătoria Hunedoara cu termen la 28.04.2011.

La acest termen inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar instanţa a procedat la citirea actului de sesizare  şi s-a pronunţat cu privire la cererile în probaţiune formulate în cauză.

La termenul din 12.05.2011 inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja un alt apărător.

La termenul din 9.06.2011 s-a depus cererea de restituire a cauzei la procuror pentru motivele invocate şi în faţa instanţei de recurs, respectiv faptul că inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de distrugere fără a fi pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa şi pentru această faptă..

Curtea de apel constată că  lipsa punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru cea de a doua faptă  nu atrage nulitatea absolută a urmăririi penale, ci nulitatea relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea dispoziţiei legale trebuie să fie invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

În speţă, deşi a fost asistat de avocat ales la termenul din 22.04.2011, inculpatul nu a învederat încălcarea dispoziţiilor legale privind actul de sesizare a instanţei, din cuprinsul căruia lipseşte menţiunea punerii în mişcare a acţiunii penale şi ca atare, nulitatea invocată fiind relativă, a fost invocată tardiv, iar pe de altă parte acoperită prin citirea actului de sesizare a instanţei şi, implicit, constatarea regularităţii acestuia.

Curtea nu poate împărtăşi opinia exprimată de inculpat în sensul încălcării dispoziţiilor art.197 alin.2 C.penal coroborate cu cele ale art.332 alin.3 C.proc.pen, aspect invocat în cererea de restituire, întrucât aceste prevederi legale  nu sunt incidente în cauză, rechizitoriul respectând, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legii .

Potrivit art.263 alin.1 C.proc.pen.  rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, iar în cauză actul de sesizare a instanţei cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen., şi anume datele referitoare la persoana inculpatului, faptele reţinute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi numele persoanelor care trebuie citate în instanţă.

Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

Sub acest aspect, se constată  că în cauză cererea de restituire nu poate fi analizată nici prin prisma dispoziţiilor art.197 alin.5 C.proc.pen., deoarece nu poate exista vătămare şi, pe cale de consecinţă, nulitate, atunci când faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost aduse la cunoştinţa inculpatului atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală cât şi o dată cu comunicarea şi citirea actului de sesizare, iar apărătorul acestuia ar fi avut posibilitatea să invoce obiecţiuni sau apărări  cu privire la omisiunea  punerii în mişcare a acţiunii penale şi pentru infracţiunea de distrugere.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea de Apel reţine că din probele administrate rezultă că starea de fapt reţinută de către prima instanţă este corectă, susţinerile inculpatului privind încălcarea prezumţiei de nevinovăţie fiind neîntemeiate, iar încadrarea juridică dată faptei de furt este cea corectă.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante s-a reţinut că în data de 10.03.2011 , în jurul orelor 3,05 două persoane îmbrăcate în negru secţionau cablul telefonic tăiat, iar la vederea poliţiştilor aceste persoane au luat-o la fugă, fiind urmărite, depistată şi prinsă una dintre acele persoane identificată ca fiind inculpatul U.G.

Aceste consemnări, coroborate cu declaraţiile martorilor M.D.D. şi  P.G.C., care au participat la operaţia de supraveghere din noaptea respectivă, cu declaraţiile martorilor T.I. şi T.Ş. - agenţii de poliţie care  l-au prins în flagrant pe inculpatul U.G. - dovedesc fără dubiu săvârşirea faptelor de furt calificat şi distrugere de către inculpatul U.G., împreună cu o persoană necunoscută.

Se mai constată că în apărarea inculpatului s-a solicitat a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de tăinuire, deoarece nu există probe că ar fi sustras şi tăiat acel cablu, ci doar că l-ar fi tăiat în parcul din apropiere  şi a fost surprins abia după momentul consumării infracţiunii, în contextul în care prin declaraţiile date de acesta a susţinut în mod constant că nu el este una dintre cele două persoane observate de martorii amintiţi, în realitate fiind vorba despre doi fraţi cu care a avut în urmă cu 6 luni neînţelegeri.

Nici  invocarea  faptului că, în realitate, cablul a fost secţionat cu ocazia săvârşirii unui alt furt, în noaptea de 6/7.03.2011 nu este întemeiată, martorul P.Ş. – angajat la S.C. R. S.A. fiind cel care în dimineaţa zilei de 10.03.2011 a identificat bucăţile de cablu găsite şi porţiunea din care au fost tăiate, menţionând că este vorba despre alte cabluri decât cele sustrase în noaptea  de 6/7.03.2011.

În concluzie,  raportat la declaraţiile date în cauză de martori, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu procesul - verbal de cercetare la faţa locului, cu procesul verbal de examinare a traseului urmat în noaptea de 9/10.03.2011, cu planşele fotografice efectuate la faţa locului, Curtea constată că în cauză este dovedită vinovăţia inculpatului, starea de fapt reţinută şi încadrarea faptelor săvârşite de inculpat dată de instanţa de fond sunt corecte, fiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie invocată de inculpat în cauză .

Fiind dovedită existenţa faptelor şi săvârşirea acestora cu vinovăţie de către inculpat, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea acestuia conform art.345 al.2 C.pr.pen., aplicându-i o pedeapsă conform criteriilor  prev.de art.72 C.pen. şi menită a contribui la realizarea scopului educativ şi coercitiv prev.de art.52 C.pen.

Instanţa de fond a dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite ( pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, respectiv de la 1 la 10 ani ), gradului de pericol social ridicat al acestora, generat atât de natura infracţiunilor săvârşite (infracţiune contra patrimoniului) cât şi de faptul că în perioada respectiv s-au comis multe fapte de sustragere de cablu telefonic, precum şi persoanei inculpatului, care a suferit multiple condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului, a perseverat pe calea infracţională şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal şi nu a cooperat cu organele judiciare.

În raport de toate aceste împrejurări, instanţa de fond i-a aplicat acestuia pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, astfel că în speţă nu se justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum şi mai redus şi care nu ar fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ şi coercitiv prev. de art.52 Cp, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare fiind  aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile,  Curtea constată că  în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, faptele inculpatului cauzând un prejudiciu cert părţii civile, iar cuantumul acestuia de 4272,65 lei a fost probat.

Pentru considerentele ce preced, constatând că  sentinţa atacată este legală şi temeinică, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul inculpatului U.G. a fost  respins ca nefondat.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 10.03.2011 până la 25.08.2011.

Domenii speta

Spete similare