Pensia de întreţinere. Veniturile care se iau în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere. Norma de hrană

Instituindu-se posibilitatea urmăririi pentru obligaţii de întreţinere, în art. 409 cod procedură civilă a ajutoarelor pentru refacerea sau întărirea sănătăţii, rezultă că acestea pot fi luate în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca bază matematică pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere,

Astfel, norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere în virtutea dispoziţiilor art. 409 cod procedură civilă lit. a – fiind incluse în categoria de salarii şi alte venituri periodice realizate din muncă , destinate asigurării mijloacelor de întreţinere a debitorului obligaţiei de întreţinere.

Prin acţiunea  promovată, reclamanta A. R. M. a chemat în judecată pe pârâtul A. C. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei  din culpa exclusivă a pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, să-i fie încredinţată reclamantei spre creştere şi educare minora A. E.-G. şi să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în funcţie de veniturile pe care le realizează.

Pârâtul A.C.M. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

Pe cale reconvenţională, pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei  din vina exclusivă a reclamantei-pârâte, reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, să-i fie încredinţată pârâtului spre creştere şi educare minora A. E.-G. şi să fie obligată reclamanta la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei. In subsidiar, în cazul în care minora va fi încredinţată reclamantei, pârâtul a solicitat încuviinţarea legăturilor personale cu minoraReclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii şi în apărare proba cu martori şi cu acte , probe care au fost încuviinţate de instanţă.

Prin sentinţa civilă nr.2446 MF din data de 18.12.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A. R.-M. împotriva pârâtului A. C.-M., s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul A. C.-M..

S-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi din vina ambilor soţi, s-a dispus reluarea  numelui  avut anterior încheierii căsătoriei, fiind  încredinţată mamei reclamante spre creştere şi educare minora A. E.-G., născută în anul 2003.

A fost obligat pârâtul la pensie de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 251 lei (RON) lunar, începând cu data de 28.08.2006 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligaţii.

S-a încuviinţat pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minora.

În temeiul art. 42 alin. 3, art. 86 alin. 3, art. 94, art. 97 alin. 1, art. 101 şi art. 107 alin. 1 Codul familiei, instanţa a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 251 lei (RON) lunar în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii, 28.08.2006 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligaţii.

S-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, veniturile realizate de pârât, rezultate din adeverinţa aflată la dosar.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea apelului a arătat că, în mod nelegal, instanţa a stabilit pensia de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 251 lei lunar, întrucât adresa comunicată de angajator a fost incompletă din punct de vedere al precizării venitului efectiv net, întrucât nu s-a precizat ce reprezintă “contravaloare normă”.

La calcularea cuantumului pensiei de întreţinere nu se iau în considerare decât veniturile  obţinute nu şi cele întâmplătoare, cele pentru orele suplimentare, indemnizaţiile de deplasare, transferare şi, în general, sumele care nu au un caracter permanent, cum sunt indemnizaţiile de hrană gratuită pentru personalul din Ministerul Apărării.

Tribunalul Dolj prin decizia nr. 79 din 15 mai 2007 a respins apelul  ca nefondat.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Cuantumul obligaţiei de întreţinere se determină potrivit cu nevoia celui care o solicită şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, în noţiunea de “mijloace” intrând venitul net realizat de debitorul obligaţiei.

Este adevărat că, la calcularea cuantumului întreţinerii nu se iau în considerare decât veniturile obişnuite, nu şi cele întâmplătoare (ore suplimentare, indemnizaţii de transfer, de deplasare, de concediere), sume ce nu au caracter permanent, însă, în cauză, sumele incluse în venitul net realizat de apelant nu au acest caracter.

Astfel, sumele reprezentând contravaloare normă de hrană se acordă militarilor angajaţi şi salariaţilor civili, cadre militare, pe timp de pace, atunci când nu beneficiază de alimente, având deci caracter permanent, iar nu întâmplător, întrucât nu s-a susţinut şi nici nu a rezultat din actele dosarului că acordarea acestora s-ar fi realizat ocazional, doar în perioada solicitată de instanţă.

Mai mult, chiar dacă reprezintă echivalentul hranei ce nu se acordă în natură militarilor angajaţi, nu există motive pentru a nu fi considerate şi aceste sume ca având caracter stabil, în condiţiile în care oricărui debitor al obligaţiei de întreţinere ce nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 4 alin. 4 din OG nr. 26/1994, i se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere la care este obligat în raport de toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.

Împotriva acestei decizii şi a sentinţei a declarat recurs reclamantul, formulând aceleaşi critici.

Curtea a  constatat  că recursul este nefondat, fiind  respins pentru următoarele considerente:

Obligaţia legală de întreţinere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligaţie impusă de lege în care părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare, învăţătură şi pregătirea lor profesională.

Fundamentul obligaţiei de întreţinere rezidă în sentimentele de afecţiune ce caracterizează relaţiile de familie dar şi regulile de convieţuire socială ce impun ca persoanele între care există relaţii de familie să nu rămână indiferente faţă de starea de nevoie în care s-ar afla alţi membri ai familiei.

Cu atât mai mult se impune prin însăşi esenţa raţiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinţi a tuturor mijloacelor  necesare creşterii şi educării copilului în cele mai bune condiţii.

Această obligaţie nu suferă nici o modificare în cazul divorţului părinţilor căci despărţirea acestora nu trebuie să îi afecteze pe copii, părinţii având în acest caz obligaţia morală dar şi legală de a-i sprijini, de a-i ajuta pe copii să treacă peste şocul divorţului cu repercusiuni limitate pe cât posibil.

Potrivit art. 86 al. 1 Codul familiei obiectul obligaţiei de întreţinere îl formează mijloacele necesare traiului, adică alimente, locuinţă,îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale dar şi potrivit art. 107 al. 1 codul  familiei mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor.

În stabilirea întinderii pensiei de întreţinere se ţine seama pe de o parte de nevoile minorului – care se prezintă într-o formă complexă adică cele necesare traiului zilnic dar şi cele necesare educării, învăţării şi pregătirii sale profesionale  conform art. 101 şi 107 codul familiei – iar pe de altă parte de mijloacele debitorului obligaţiei de întreţinere.

Codul familiei nu determină înţelesul noţiunii de „mijloace ale debitorului” dar, faţă de fundamentul şi acţiunea instituirii obligaţiei legale de întreţinere dintre părinţi şi copiii lor minori, această noţiune va fi interpretată în înţelesul cel mai larg.

Plafonarea prevăzută de art. 94 al. 3 codul familiei se referă într-adevăr la câştigul din muncă al părintelui, însă, întreţinerea nu se acordă numai din câştigul din muncă în sensul comun, ci şi din alte mijloace ale debitorului obligaţiei de întreţinere tocmai în virtutea principiului potrivit căruia, întreţinerea se datorează potrivit cu nevoile celui care o cere, dar şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

De aceea, în categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilităţile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic – salariul dar şi orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă şi care au caracter de continuitate.

Recurentul,beneficiază în virtutea dispoziţiilor art. 8 al. 1 lit. b din Legea 384/2006 şi art. 1 OG 26/1994 de valoarea financiară a normei de hrană – ca un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii pentru ofiţerul activ, adică pentru menţinerea sănătăţii sale la standardul cerut pentru desfăşurarea activităţilor specifice.

Instituindu-se posibilitatea urmăririi pentru obligaţii de întreţinere, în art. 409 cod procedură civilă a ajutoarelor pentru refacerea sau întărirea sănătăţii, rezultă că acestea pot fi luate în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca bază matematică pentru stabilirea pensiei de întreţinere,

Astfel, norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere în virtutea dispoziţiilor art. lit. a cod procedură civilă – fiind incluse în categoria de salarii şi alte venituri periodice realizate din muncă , destinate asigurării mijloacelor de întreţinere a debitorului obligaţiei de întreţinere.

 Pentru aceste considerente, constatându-se că soluţiile instanţelor de fond şi apel s-au pronunţat în sensul reţinerii normei de hrană la calculul pensiei de întreţinere, Curtea, în baza art. 312 al. 1 teza a II-a cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare