Acţiune revocatorie. partaj judiciar.

Hotărârea de partaj prin care se realizează o lotizare a bunurilor pe baza acordului părţilor (chiar dacă nu s-a încheiat o tranzacţie), în măsura în care loturile atribuite sunt, sub aspect valoric, vădit disproporţionate, poate fi atacată pe calea acţiunii revocatorii de creditorii coindivizarului care a primit mai puţin.

Prin sintagma „fără să se ţină seama de opoziţia lor” din art. 785 C. civ. urmează să înţelegem opoziţia pe care creditorul ar fi putut să o manifeste, dacă judecata (partajul) s-ar fi făcut în prezenţa lor.

La data de 9 noiembrie 2006 reclamanta  Asociaţia de  proprietari nr. 4 Rovine a chemat în judecată pe pârâţii T.A. şi T.E.  pentru a se constata  nulă sentinţa de partaj bunuri comune nr. 251 din 2 februarie 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova  în dosarul nr. 17991 /C/ 2005.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul T.A. este debitorul său pentru suma de 605.890.521  lei  vechi, plus cheltuieli de judecată în sumă de  31.000.000  lei, în baza sentinţei penale nr. 1771/2005, prin care s-a  stabilit  că acesta,  în calitate de  administrator al asociaţiei de  proprietari reclamante,  a  delapidat din gestiune suma  amintită.

Soţii T. au formulat  o acţiune de divorţ de conivenţă, iar ulterior au promovat o acţiune  de partaj  de aceeaşi  manieră, cu scopul de  a paraliza executarea debitului. Urmare soluţionării acţiunii de partaj bunuri comune, imobilul dobândit de soţi în timpul căsătoriei a fost atribuit  pârâtei T.E., iar debitorul T.A. a  primit un autoturism vechi.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, cu motivarea  că reclamanta, în calitate de creditor al pârâtului,  nu  şi-a exercitat  dreptul de opoziţie  la partaj,  situaţie în care cauza ilicită nu  a fost  dovedită, întrucât creanţa reclamantei  era certă, lichidă şi exigibilă la data soluţionării cauzei respective. Dacă  formula cerere de intervenţie în dosarul  de partaj, ar fi avut posibilitatea de  a uza de căile de atac legale împotriva sentinţei a cărei nulitate o invocă.

Prin sentinţa civilă nr. 11023 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Craiova a respins acţiunea. Instanţa  a avut în vedere dispoziţiile  art. 785  C. civ. şi art. 111  C.pr. civ.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 4 Rovine. A susţinut că în mod greşit  instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţiile invocate din oficiu, de inadmisibilitate a acţiunii în raport de temeiurile de drept invocate, dar şi de nelegitimare procesuală a acesteia. O altă critică vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, soluţia pronunţată fiind rezultatul unei aplicări eronate a legii la cazul dedus judecăţii.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea de partaj  a fost pronunţată la cererea acestuia  şi nu a creditoarei,  care poate să urmărească numai bunuri proprii ale debitorului.

Prin decizia nr. 345 din 26 iunie 2007 Tribunalul Dolj a respins apelul.

Au fost expuse următoarele considerente:

Instanţa de fond a cercetat  cauza din perspectiva  celor două excepţii, nefiind antamat fondul litigiului. Corect s-a reţinut că temeiurile invocate de reclamantă, prin care solicită constatarea existenţei sau inexistenţei  unui drept, nu îşi găsesc aplicarea în speţă, reclamanta având la  îndemână o acţiune în realizarea dreptului specifică mijloacelor juridice  puse  la dispoziţia  creditorilor pentru conservarea patrimoniului debitorilor lor.

Raportând dispoziţiile art. 785 Cod civil la datele speţei  s-a constatat că nimic nu a împiedicat pe creditoare să intervină în procesul debitorului şi nici nu a exercitat  vreun act din care să rezulte începerea executării silite şi care ar fi avut caracterul  unei opoziţii în sensul art. 731 Cod civil.

Art. 975 Cod civil  nu este aplicabil în cauza de faţă, având în vedere  faptul că  hotărârea de partaj a pronunţat lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea bunului unei alte  persoane, dar nu a consfinţit o tranzacţie  judiciară, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

În mod corect s-a stabilit  că cererea promovată  de reclamantă în temeiul  art. 111 C. pr. civ. este inadmisibilă. Aceasta are posibilitatea să solicite realizarea dreptului prin mijloacele recunoscute de lege.

S-a reţinut şi că reclamanta  nu are calitate procesuală activă, de vreme ce nu a participat în procesul  de împărţeală judiciară, iar dispozitivul hotărârii nu îi este opozabil astfel încât să poată  exercita căile de atac prevăzute de lege.

Susţinerile privitoare la interpretarea greşită a legii, au fost apreciate nefondate, reţinându-se că dispoziţiile art. 785 C. civ. sunt de strictă interpretare. Neîndeplinirea cerinţelor impuse de textul în discuţie sancţionează cu pierderea de către creditor a dreptului de a cere luarea unor măsuri de conservare sau de readucere în patrimoniul debitorului a bunurilor care să asigure executarea creanţelor  datorate.

În termenul legal reglementat de art. 301 C. pr. civilă a declarat recurs în cauză reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 4 Rovine, Craiova, solicitând modificarea hotărârilor în sensul admiterii acţiunii. În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civilă.

Motivând recursul recurenta a susţinut că acţiunea de faţă este o acţiune în realizare, întrucât s-a solicitat anularea unei hotărâri judecătoreşti.

Recursul este fondat şi urmează a fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă (instanţele au făcut o interpretare şi aplicare greşită a prevederilor art. 785 Cod civil).

Dreptul de gaj general pe care îl are creditorul chirografar asupra bunurilor debitorului permite acestuia să facă unele acte  menite să conserve patrimoniul debitorului, pentru a fi evitată insolvabilitatea acestuia. Una din modalităţile de acţiune a creditorului este cea reglementată de art. 785 Cod civil, aplicabil prin analogie şi partajului de bunuri comune.

Potrivit art.785 Cod civil „ creditorii unui din compărţitori, ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală, pot dar să intervină cu spezele lor; nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seama de opoziţia lor”.

Teza a II-a din art. 785 C. civ. permite creditorului să atace o împărţeală „ săvârşită” ( deci definitivă şi irevocabilă) dacă s-a făcut fără participarea sa. Condiţia cerută de legiuitor este aceea ca prin hotărârea de împărţeală să nu se fi ţinut seama de „opoziţia” creditorului. Se impune a se stabili sensul termenului de opoziţie din art. 785 C. civ.. Curtea apreciază că nu este necesară o opoziţie la împărţeală anterioară partajului, din partea creditorului. 

Nici un creditor nu se poate opune unei acţiuni de ieşire din indiviziune. Singura posibilitate recunoscută creditorilor este de a veghea asupra procesului de partaj pentru a nu le fi prejudiciate interesele. Dacă însă judecata s-a făcut în lipsa lor, creditorii pot s-o atace, dacă dovedesc  că, urmare împărţelii, s-a produs o diminuare semnificativă şi nejustificată a patrimoniului debitorului, cu consimţământul acestuia.

Deci prin sintagma „ fără să se ţină seama de opoziţia lor” urmează să înţelegem opoziţia pe care creditorul ar fi putut să o manifeste, dacă judecata (partajul) s-ar fi făcut în prezenţa lor, pentru a evita afectarea dreptului de gaj general prin diminuarea nejustificată a patrimoniului debitorului.

Calea procedurală de urmat pentru creditor este cea a acţiunii revocatorii reglementată de art. 975 Cod civil. Acţiunea revocatorie, este o acţiune în realizare, chiar dacă prin aceasta se constată  inopozabilitatea actului în raport  cu creditorul.

În speţă prin sentinţa penală 1772 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Craiova a fost stabilită obligaţia intimatului T.A. de a achita către recurentă o sumă de bani cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă la 5 decembrie 2005.

În ianuarie 2006 recurenta a întocmit dosar de executare silită prin intermediul unui executor judecătoresc.

La 9 februarie 2006 Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 251/2006 prin care a admis acţiunea formulată de T.E. împotriva lui T.A. pentru partaj bunuri comune. S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil (apartament cu 3 camere situat în Craiova, cartier Rovine) şi un autoturism Dacia 1310. A fost stabilită cota de ? pentru fiecare dintre părţi la dobândirea bunurilor comune. Pe baza acordului părţilor apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei T.E. iar autoturismul în lotul pârâtului T.A.

Din cuprinsul hotărârii de partaj rezultă că autoturismul Dacia a fost cumpărat de părţi în anul 2000. Faţă de anul cumpărării autoturismului şi marca acestuia este de notorietate că în ianuarie 2006 preţul de circulaţie al acestui bun era sub 10.000 RON. În acelaşi timp valoarea de circulaţie a apartamentului era de peste 100.000 RON. Disproporţia este vădită între valoarea celor două bunuri şi deci între valoarea celor două loturi.

În condiţiile în care intimatul T.A. a fost de acord ca la partaj apartamentul să fie atribuit reclamantei iar autoturismul în lotul său, fără să fie stabilită o sultă, Curtea constată că împărţeala atacată, realizată potrivit convenţiei părţilor, a prejudiciat grav interesele recurentei creditoare, întrucât s-a produs o diminuare semnificativă şi nejustificată a patrimoniului debitorului pârât, cu consimţământul acestuia.

Concluzionând reţinem că hotărârea de partaj prin care se realizează o lotizare a bunurilor pe baza acordului părţilor (chiar dacă nu s-a încheiat o tranzacţie), în măsura în care loturile atribuite sunt, sub aspect valoric, vădit disproporţionate, poate fi atacată pe calea acţiunii revocatorii de creditorii copartajantului care a primit mai puţin. Instanţa va constata inopozabilitatea hotărârii în raport cu creditorul reclamant, în limita creanţei acestuia.

În temeiul art.312 rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă va fi admis recursul.

4

Domenii speta

Spete similare