Prin sentinţa penală nr.517 din 17 martie 2009, pronunţată de Judecătoria
Piteşti, inculpatul M.C.I. a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, pentru săvârşirea
unor infracţiuni privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, în condiţiile art.81 Cod
penal.
Impotriva sentinţei a formulat apel şi parchetul care, a solicitat ca pedeapsa
la care inculpatul a fost condamnat să fie executată în condiţiile art.86/1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.157 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul
Argeş, a fost apelul şi apelul parchetului, a fost desfiinţată în parte sentinţa, în sensul reducerii
pedepsei aplicate pentru una din infracţiuni, menţinându-se modalitatea de executare dispusă
de prima instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, au fost avute în vedere criteriile de
individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, precum şi scopul preventiv-
educativ al pedepsei, astfel cum este el definit în dispoziţiile art.52 Cod penal.
Impotriva acestei decizii a declarat apel parchetul care, în raport de
gravitatea faptelor, a solicitat ca inculpatul să execute pedeapsa în condiţii de penitenciar.
Prin decizia penală nr.195/R din 18 martie 2010, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti, a fost admis recursul parchetului, casate, în parte, decizia atacată şi sentinţa,
înlăturată aplicarea art.81 Cod penal, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în
condiţii de penitenciar.
In privinţa modalităţii de executare a pedepsei, hotărârea curţii se
întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Gravitatea faptei nu justifică în nici un fel ca executarea pedepsei să se facă
în condiţiile art.81 Cod penal.
In vederea respectării principiului proporţionalităţii – faptă, consecinţe şi
pedeapsă – şi pentru atingerea scopului preventiv educativ prevăzut în art.52 Cod penal, curtea
apreciază că executarea pedepsei trebuie să se facă în condiţii de penitenciar.
Este adevărat că, în apel, procurorul a solicitat înlocuirea suspendării
condiţionate a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere, conform art.86/1 Cod
penal şi, abia în recurs, s-a solicitat, printre altele, ca modalitatea de executare a pedepsei să fie
penitenciarul.
Cu toarte acestea, curtea apreciază că nu este încălcat principiului
neagravării situaţiei părţii în favoarea căreia procurorul a declarat apel sau recurs, prev. de
art.172 alin.1 şi art.385/8 alin.2 Cod pr.penală, întrucât acest lucru nu s-a produs în cauză, câtă
vreme, în apelul său, procurorul a solicitat modificarea individualizării executării pedepsei, printr-
o modalitate mai gravă, respectiv cea prev. de art.86/1 Cod penal, în loc de suspendarea
condiţionată, care este o modalitate mai blândă, iar în recurs s-a solicitat executarea pedepsei în
condiţii de penitenciar.
DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ
9. Abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Inexistenţa faptei în cazul adoptării
soluţiei, prin ordonanţă sau rezoluţie de către procuror
Art.246, art.267/1, art.268 şi art.289 Cod penal
Formularea plângerilor penale împotriva celor ce au adoptat o soluţie, fie prin
ordonanţă, fie prin rezoluţie, echivalează cu instituirea unei noi căi de atac, ceea ce este
contrar voinţei legiuitorului.
(Sentinţa penală nr. 8/F/
19.01.2010)
Curtea de Apel Timișoara
Lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti
Judecătoria Zărnești
Abuz de încredere
Judecătoria Târgu Bujor
Abuzul de încredere
Judecătoria Buhuși
Înşelăciunea
Judecătoria Târgu Jiu
art. 248 Cod penal