Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 2009, reclamantele s.p. ş.a. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, s...

Decizie 1347/R-CM din 07.10.2009


Prin actiunea înregistrata la data de 10 februarie 2009, reclamantele S.P. s.a.

au chemat în judecata pe pârâtii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitesti,

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Casa Judeteana de

Pensii Vâlcea, solicitând sa se recunoasca discriminarea reclamantelor în

raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti

si al parchetelor de pe lânga acestea, salarizat în baza prevederilor O.G.

nr.8/2007, discriminare instituita prin dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2994

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti

si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile ulterioare;

sa li se recunoasca perioada de timp în care fiecare dintre reclamante au fost

angajate la alte institutii în functii de natura celor prevazute de art.93 din Legea

nr.567/2004, cu modificarile ulterioare, ca vechime în functie de personal

auxiliar de specialitate; sa fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzator,

în carnetele de munca, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoasterii

vechimii în specialitate – care sa fie luata în calcul la stabilirea pensiei de

serviciu si a celorlalte drepturi de asigurari sociale.

În motivarea actiunii, reclamantele au aratat, în fapt, ca sunt angajate, în

calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecatoriei Horezu,

Judecatoriei Râmnicu Vâlcea, Parchetului de pe lânga Judecatoria Horezu si

Parchetului de pe lânga Tribunalul Vâlcea.

Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre reclamante au fost angajate la

alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93 din

Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar

la încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost

recunoscuta ca vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca

debutant.

Au precizat reclamantele ca, desi la angajarea acestora în sistemul Justitiei,

aceasta vechime în functii anterioare le-a fost recunoscuta ca fiind vechime

asimilata în specialitate, prin prevederile art.93 din Legea nr.567/2004, aceasta

vechime în functiile de specialitate nu le-a fost recunoscuta, ci numai anumitor

categorii de personal (cele care îndeplinisera anterior functia de impiegat,

secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, stenodactilograf, grefier analist

programator, informatician, functionar, executor judecatoresc, conducator de

carte funciara,etc., la  instante si parchetele de pe lânga acestea, la fostele

unitati de procuratura, fostele arbitraje de stat sau departamentale, fostele

notariate de stat, precum si celor car au exercitat functii de aceeasi natura în

cadrul Curtii Constitutionale sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale

Curtii de Conturi, iar pentru grefierii informaticieni, se considera vechime în

specialitate orice perioada lucrata în acelasi domeniu în orice unitati).

Considerând ca o asemenea dispozitie legala a creat un regim discriminatoriu

între persoanele care fac parte din acelasi sistem, în raport de criterii care nu

au nicio justificare rezonabila, reclamantele au formulat o petitie catre C.S.M.,

care, prin Hotarârea Plenului nr.609/2008, s-a considerat organ necompetent

sa decida asupra fondului problemelor ridicate, însa, în considerente, s-a

inserat observatia ca, în cazul grefierilor informaticieni, dispozitia legala

analizata (art.92 din Lg.567/2004) a instituit o exceptie, recunoscându-se

acestora vechime în specialitate toata perioada în care acestia au lucrat în

acelasi domeniu, în orice alte unitati.

Au sustinut reclamantele ca în speta sunt aplicabile direct dispozitiile

internationale cuprinse în art.23 din Declaratia universala a Drepturilor Omului

adoptata de Adunarea Generala ONU în anul 1948 si ratificata de România în

1974, precum si art.14 din Conventie, ratificata de România prin Legea

nr.30/1994. Art.14 din Conventie cuprinde o clauza de nediscriminare a carei

aplicare a fost extinsa în jurisprudenta Curtii Europene în asa masura ca a

primit interpretarea unei clauze de nediscriminare generala.

Pârâta Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a

ridicat exceptia prematuritatii cererii, sustinând ca nici o reclamanta nu are

calitatea de pensionar si nu a formulat vreo cerere de înscriere la pensie,

neexistând în acest moment nici un raport juridic de asigurari sociale între

institutia pârâta si reclamante.

La data de 15 decembrie 2008, au formulat cerere de interventie în interes

propriu intervenientele S.E. s.a., solicitând sa se recunoasca discriminarea

acestora în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor

judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, salarizat în baza

prevederilor O.G. nr.8/2007, discriminare instituita prin dispozitiile art.93 din

Legea nr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al

instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile

si completarile ulterioare; sa li se recunoasca perioada de timp în care fiecare

dintre reclamante au fost angajate la alte institutii în functii de natura celor

prevazute de art. 93 din Legea nr.567/2004, cu modificarile ulterioare, ca

vechime în functie de personal auxiliar de specialitate; sa fie înscrise aceste

perioade, în mod corespunzator, în carnetele de munca, în fiecare caz în parte,

ca urmare a recunoasterii vechimii în specialitate – care sa fie luata în calcul la

stabilirea pensiei de serviciu si a celorlalte drepturi de asigurari sociale.

În motivarea cererii, intervenientele au aratat, în fapt, ca sunt angajate, în

calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Vâlcea si

respectiv al Judecatoriei Râmnicu Vâlcea.

Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre interveniente au fost angajate la

alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93 din

Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar

la încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost

recunoscuta ca vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca

debutant, situatie în care, pentru aceleasi motive invocate si în actiunea

reclamantelor, au sustinut admiterea acesteia.

Cererea de interventie principala a fost încuviintata în principiu prin încheierea

de sedinta din data de 17 decembrie 2008 a Curtii de Apel Pitesti.

Initial, actiunea a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, care, prin

încheierea din 21 ianuarie 2009, a dispus, fata de decizia nr.104/20 ianuarie

2009, pronuntata de Curtea Constitutionala, scoaterea cauzei de pe rol si

înaintarea ei catre Tribunalul Vâlcea.

La  data de 27 februarie 2009, reclamantele S.M., C.P. si N.V. au formulat

cerere de modificare a actiunii introductive de instanta, prin care au solicitat

introducerea în cauza, în calitate de pârât, a Parchetului de pe lânga Curtea de

Apel Pitesti.

Prin întâmpinare, Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a ridicat exceptia lipsei de

calitate procesuala pasiva a sa.

La data de 27 martie 2009 a fost introdus în cauza, în calitate de pârât,

Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, care a formulat cerere

de chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice, pentru ca, în cazul în

care se va admite cererea reclamantelor, sa se ia act de obligativitatea

adoptarii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul

2009, care sa includa alocarea sumelor ce reprezinta pretentiile acestora.

Ministerul Finantelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea cererii de chemare în garantie, ca neîntemeiata.

De asemenea, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin

întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În urma probelor administrate în cauza, Tribunalul Vâlcea, prin sentinta civila

nr.675 din 25 iunie 2009, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si

exceptia prematuritatii introducerii actiunii, invocate de  pârâta Casa Judeteana

de Pensii Vâlcea.

S-a respins actiunea principala si cererea de interventie în interes  propriu

formulate de reclamante si de interveniente, cât si cererea de chemare în

garantie  formulata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de

Casatie si Justitie.

S-a retinut de instanta de fond, la pronuntarea acestei sentinte, ca

reclamantele si intervenientele în prezent sunt angajate la Judecatoria

Râmnicu Vâlcea, Judecatoria Horezu, Parchetul de pe lânga Judecatoria

Horezu, respectiv la Parchetul de pe lânga Tribunalul Vâlcea, având functia de

grefier, respectiv de manager economic (reclamanta N.V.).

Anterior ocuparii acestor functii, acestea au fost angajate la alte unitati, unde

au îndeplinit diverse functii, potrivit mentiunilor din cererea de chemare în

judecata.

Dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2004 (la care reclamantele si

intervenientele fac trimitere în cererile formulate) stabilesc: „Constituie vechime

în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si

al parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute

la art.3 (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari,

grefieri registratori , specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si

perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor

de pe lânga acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale

si fostelor notariate de stat, functia de: impiegat, secretar, secretar ajutor,

secretar dactilograf, dactilograf, executor judecatoresc, conducator de carte

funciara, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent,

stenodactilograf, sef de cabinet, functionar, statistician, grefier dactilograf,

grefier analist programator, informatician”.

S-a apreciat astfel ca vechimea în specialitate este recunoscuta numai

categoriilor de personal auxiliar care, anterior, au lucrat la una din institutiile

expres si limitativ prevazute de normele indicate mai sus.

În speta, astfel cum rezulta din carnetele de munca depuse la dosar, nici una

dintre reclamante sau interveniente nu a fost încadrata anterior la vreuna din

institutiile avute în vedere de textul legal citat.

Nu exista nici un text de lege care sa recunoasca reclamantelor si

intervenientelor vechimea în functia de personal auxiliar de specialitate pentru

perioadele în care au fost încadrate la diverse institutii, altele decât cele

enumerate de textul art. 93 din Legea nr.567/2004.

Raportat la dispozitiile art.16 alin.1 din Constitutie, Curtea Constitutionala a

statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca, prin lege, pot fi instituite

tratamente juridice diferite în raport de natura deosebita a raporturilor

reglementate.

În considerarea celor expuse, recunoasterea sau nerecunoasterea vechimii

într-o specialitate este o optiune a legiuitorului si nu poate fi considerata ca

aducând atingere principiului egalitatii în drepturi si nediscriminarii.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele si intervenientele,

sustinând ca este nelegala si netemeinica, întrucât în mod nejustificat

s-a respins actiunea formulata.

La pronuntarea sentintei instanta de fond nu a avut în vedere niciun argument

întemeiat pe dreptul intern si dreptul european în materie, nu a analizat

discriminarea, practic nu a motivat solutia raportat la argumentele aduse în

sustinerea actiunii.

Nu s-a avut în vedere ca dispozitiile art.4 si 16 din Constitutia României

consacra principiul egalitatii între cetateni, iar normele dreptului intern,

respectiv art.5 si 6 din Codul muncii, interzic discriminarea sub orice forma

bazata pe orice criteriu.

În speta, sunt aplicabile direct dispozitiile internationale cuprinse în art.23 din

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art.14 din Conventia

Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale,

care contin o clauza de discriminare a carei aplicare a fost extinsa în

jurisprudenta Curtii Europene în asa masura încât ea a primit interpretarea

unei clauze de nediscriminare generala.

De asemenea, conform Directivei 2000/EC/78, tratamentul diferentiat trebuia

analizat prin prisma unor persoane aflate în situatii comparabile, nu neaparat

similare.

Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si modificarea

sentintei instantei de fond în sensul admiterii actiunii si a cererii de interventie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod

procedura civila, precum si pe prevederile art.3041 Cod procedura civila.

Recursul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat, iar cel formulat de

interveniente ca tardiv.

Referitor la recursul declarat de interveniente, s-a constatat ca în materia

conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de

munca, modificata, a stabilit prin dispozitiile art.80 un termen de recurs de 10

zile, mai scurt decât cel de drept comun.

Acest termen curge de la data comunicarii hotarârii pronuntate de instanta de

fond.

În cauza, hotarârea a fost comunicata recurentelor-interveniente la data de

14.07.2009, existând semnatura de primire pe dovezile de comunicare aflate la

dosar.

Cererea de recurs a fost depusa la instanta la data de 31.07.2009, fara a fi

însotita de plicul postei.

Pâna la aceasta data, termenul de recurs de 10 zile, prevazut de norme

imperative a fost depasit, ceea ce atrage decaderea partii din dreptul de a mai

exercita calea de atac.

Pentru aceste considerente, în baza art.103 alin.(1) Cod procedura civila,

recursul intervenientelor a fost respins ca tardiv formulat.

Referitor la recursul declarat de reclamante, s-a retinut ca în mod corect

instanta de fond a respins actiunea formulata de acestea, pentru recunoasterii

vechimii în munca de specialitate a perioadei lucrate în alte domenii.

Anterior ocuparii functiilor de personal auxiliar la instante judecatoresti, 

reclamantele au fost angajate la alte unitati unde au îndeplinit diverse functii si

anume: S.M. – lucrator comercial cu atributii de secretar-dactilograf si cu

atributii personal; C.P. a fost angajata dactilograf la alte unitati; O.M. –

secretar-dactilograf; P.Z. – laboranta; M.I.M. – dactilograf II, C.E. – dactilograf

– operator calcul principal, secretar, casier, functionar; D.E. – dactilograf si

operator masini de multiplicat; L.E.D. – telexist; C.M. – secretar-dactilograf;

O.C. – operator masini calcul – dactilograf si desenator tehnic-dactilograf; I.M.

– secretar-dactilograf, T.F. – pregatitor completator si secretar si N.V. –

economist si sef de birou financiar.

Potrivit art.93 din Legea nr.567/2004, art.1, constituie vechime în specialitate

perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si parchetelor

de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute la art.3

(grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentaristi, grefieri-arhivari, grefieri-

registratori, specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si

perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor

de pe lânga acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale

si fostelor notariate de stat, functia de impiegat, secretar, secretar ajutor,

secretar-dactilograf, dactilograf, executor judecatoresc, conducator de carte

funciara, arhivar, registrator, curier, referent, steno-dactilograf, sef de cabinet,

functionar statistician, grefier-dactilograf, grefier analist-programator,

informatician.

S-a precizat la pct.2 ca se retine ca vechime în specialitate si perioada în care

personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit functia de executor judecatoresc

pâna la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la art.3 si perioada în care

acestea au exercitat functii de aceeasi natura în cadrul Curtii Constitutionale

sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale Curtii de Conturi.

Curtea a retinut astfel, ca vechimea în specialitate este recunoscuta numai

categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior încadrarii la instantele

judecatoresti, la una din institutiile expres si limitativ prevazute mai sus.

Cum reclamantele nu au lucrat în aceste functii, în mod corect instanta de fond

le-a respins actiunea formulata.

Reclamantele au invocat si principiul nediscriminarii fata de alte categorii

sociale, care ar fi instituit prin disp.art.93 din Legea nr.567/2004, însa, atâta

vreme cât acest text de lege prevede în mod clar functiile avute în vedere la

stabilirea vechimii în specialitate si cuprinde o sfera larga de asemenea functii,

nu se poate pretinde ca acestea au fost discriminate fata de alte categorii de

salariati.

În speta, nu se pot aplica prevederile Codului Muncii si altor

acte normative si conventii invocate de reclamante în recurs, atâta vreme cât

nu se pune problema unei discriminari între reclamante si alte categorii de

salariati si cât legea prevede în mod clar functiile pentru care se stabileste

vechimea în specialitate. Prevazând în acest mod functiile respective nu se

creeaza o discriminare între reclamante si alte categorii sociale, deoarece

acestea au îndeplinit alte functii decât cele prevazute de lege a fi avute în

vedere la stabilirea vechimii respective.

Prin stabilirea vechimii în specialitate conform legii nu se poate

pretinde ca s-a aplicat reclamantelor un tratament diferentiat, deoarece ele nu

sunt în situatii nici comparabile si nici similare cu persoanele care lucreaza în

functiile pe care le-au avut anterior încadrarii la instantele judecatoresti, ci

solicita pur si simplu recunoasterea vechimii respective pe alte criterii decât

cele prevazute de lege.

Cum recunoasterea sau nerecunoasterea vechimii într-o

specialitate este o optiune a legiuitorului si nu se poate pretinde ca aduce

atingere principiului egalitatii în drepturi si nediscriminarii, în mod corect

instanta de fond a apreciat ca Legea nr.567/2004 nu recunoaste acestora

vechimea în specialitate pentru perioadele în care au fost încadrate la diverse

institutii.

Constatându-se ca sentinta este legala si temeinica, în baza

art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul declarat

de reclamante.

11. Dispozitiile art.13 si 47 din Legea nr.138/1999 se aplica si personalului civil

din administratia publica, însa nu tot personalului civil din sectorul bugetar

Art. 13 si 47 din Legea nr.138/1999

 Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede ca,  militarii angajati pe baza de

contract, cadrele militare în activitate si salariatii civili beneficiaza de o

indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad,

solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de

baza, însa potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispozitiile prezentei legi se

aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale,

Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de

Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de

Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.

De asemenea, art.47 din acelasi act normativ prevede ca personalul civil din

ministerele si institutiile centrale prevazute la art.1 beneficiaza de drepturile

salariale reglementate în legislatia aplicabila în sectorul bugetar si de unele

drepturi salariale prevazute în prezenta lege, iar art.49 prevede ca personalul

civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art.47, care desfasoara

activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de

primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor

aplicabile cadrelor militare în activitate.

Potrivit tuturor acestor dispozitii, indemnizatia de dispozitiv se acorda si

personalului civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei

publice, de exemplu serviciul de eliberare si evidenta a pasapoartelor,

permiselor si certificatelor de înmatriculare sau cel de evidenta informatizata a

persoanei, însa prin personal civil, în sensul legii si a normelor metodologice

de aplicare a acesteia, nu se întelege tot personalul bugetar care îsi

desfasoara activitatea în administratia publica, ci doar functionarii publici si

personalul contractual civil din Ministerul Administratiei si Internelor, personal

din care nu fac parte si reclamantii, acestia facând parte dintr-un organ al

administratiei publice locale, autoritate publica autonoma fara nici o

subordonare fata de Ministerul Administratiei si Internelor.

Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de personal care

functioneaza în administratia publica nu este corecta, si ar conduce la

modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.

(Decizia civila nr.1347/R-CM din 07 octombrie 2009)