Funcţionar public. Sancţiune disciplinară. Nulitatea absolută.

Funcţionar public. Sancţiune  disciplinară. Nulitatea absolută.

Necuprinderea  în actul  administrativ  de sancţionare  disciplinară  a menţiunilor  prevăzute  în articolul  35 alin. 2  din  Hotărârea Guvernului  nr. 1210/14 octombrie 2003 privind  organizarea  şi funcţionarea Comisiilor de disciplină  din cadrul  autorităţilor şi  instituţiilor publice ( în  prezent  art.50 alin.3  din H.G. nr. 1344/2007)  se sancţionează cu nulitatea  absolută.

Secţia  de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 889/3 septembrie 2008

Reclamanta M.V.  a contestat  decizia  nr.290/17.12.2007 emisă  de către  directorul  executiv  al Casei Judeţene  de Pensii Alba prin care  a  fost sancţionată  disciplinar  cu  diminuarea drepturilor salariale cu 5 % pe o  perioadă  de 2 luni începând  cu luna ianuarie 2008.

Prin sentinţa civilă  nr. 652/CAF/2008 Tribunalul Alba - Secţia comercială şi  contencios administrativ a admis contestaţia reclamantei  şi ca urmare a anulat  decizia atacată  cu motivarea  că decizia  de sancţionare  nu cuprinde toate elementele prevăzute de articolul 35 alin. 2  din H.G. nr.1210/2003 privind  organizarea  şi funcţionarea  comisiilor de disciplină şi comisiilor  paritare  din cadrul autorităţilor  şi instituţiilor  publice.

Împotriva  acestei  sentinţe  a declarat recurs pârâta solicitând  modificarea hotărârii atacate în  sensul  respingerii acţiunii reclamantei  ca neîntemeiată.

În dezvoltarea  motivelor de  recurs  pârâta arată că  sentinţa  atacată  este  nelegală  şi netemeinică întrucât  decizia  de sancţionare cuprinde toate  elementele prevăzute  de articolul 35 alin. 2  din H.G. nr. 1210/2003,  fapta  săvârşită  de reclamantă  este  descrisă, iar  data săvârşirii rezultă  din sesizarea comisiei fiind menţionată  şi instanţa  competentă  la care poate fi contestată decizia respectiv  instanţa  de contencios administrativ.

Recursul este nefondat.

Din  actele dosarului  rezultă  că în  mod  corect prima instanţă  a reţinut  că decizia  de sancţionare disciplinară emisă de  pârâtă  este  lovită  de nulitate  absolută  deoarece nu întruneşte toate  cerinţele prevăzute  în  articolul 35 alin. 2  din H.G. nr. 1210/2003.

Articolul  35 alin. 2  din H.G. nr.1210/2003 în vigoare  la  data  emiterii deciziei  de sancţionare nr.290/17.12.2007 prevedea că  actul administrativ de  sancţionare a  funcţionarului public trebuie  să cuprindă obligatoriu sub sancţiunea nulităţii absolute , următoarele:

- descrierea  faptei  care  constituie  abaterea  disciplinară;

- temeiul legal  în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

- precizarea prevederilor din procesul-verbal al Comisiei  de disciplină;

- motivele  pentru  care  au fost înlăturate apărările formulate  de către  funcţionarul  public în cursul cercetării disciplinare;

- termenul  în care  sancţiunea disciplinară  poate  fi contestată;

- instanţa  competentă la care actul administrativ prin care  s-a  dispus sancţionarea disciplinară poate  fi  contestat;

Decizia de sancţionare  nr.290/17.12.2007  nu cuprinde  toate  aceste  elemente obligatorii respectiv  nu este  descrisă  fapta  care  constituie  abaterea  disciplinară,  data şi locul comiterii acesteia, menţionându-se doar  în  preambulul deciziei despre  raportul Comisiei de disciplină iar  în articolul 1 se arată că sancţiunea disciplinară  se aplică la  propunerea comisiei  de disciplină.

De asemenea  în decizie  nu se  face  referire cu privire  la apărările formulate  de reclamantă în  timpul cercetării disciplinare şi motivele pentru care  au fost înlăturate  aceste apărări, reclamanta  pe tot  parcursul  cercetării  disciplinare a  formulat apărări  scrise şi  obiecţiuni  susţinând  că nu a săvârşit  abaterea  imputată, respectiv nu  a adresat  cuvinte jignitoare  directorului  executiv al pârâtei.

În preambulul deciziei se arată  doar  temeiul  de drept  cu caracter  general  al admiterii sesizării ca fiind Legea  nr.188/1999-republicată, Legea  nr.7/2004 privind  Codul  de Conduită  al funcţionarilor  publici, H.G.  nr.1210/2003 şi Raportul  Comisiei  de disciplină  fără  a se arăta în  mod  concret încadrarea  juridică a faptei reţinută  ca  abatere  disciplinară iar  în dispozitiv  se face referire  doar la  art.77 alin.3 lit. b  din  Legea nr. 188/1999- republicată, care  prevede sancţiunea disciplinară  a diminuării drepturilor  salariale.

De asemenea, în  cuprinsul  decizie s-a arătat doar faptul  că  aceasta poate  fi  contestată  la instanţa  de  contencios administrativ în  termen  de 30 de  zile  fără a se indica în concret instanţa  competentă respectiv tribunalul Alba.

Ca urmare,  faţă  de cele reţinute şi prevederile articolului 35 alin. 2  din H.G. nr.1210/2003 în  mod corect prima instanţă  a admis  contestaţia  reclamantei constatând nulă decizia atacată.

În consecinţă, nefiind incidente  prevederile  articolului 304 pct.9 şi  art.304/1 Cod procedură  civilă  recursul pârâtei  s-a  impus a  fi respins ca nefondat , conform  articolului 312 alin. 1  din acelaşi cod.

Domenii speta

Spete similare