Decizie de pensie. Răspunderea pentru menţiunile cuprinse în adeverinţele eliberate de angajator aparţine acestuia

Decizie de pensie. Răspunderea pentru menţiunile cuprinse în adeverinţele eliberate de angajator aparţine acestuia. Obligaţia Caselor Judeţene de Pensii de a proceda la valorificarea sporurilor menţionate în adeverinţe.

Potrivit  art. 164 alin 3 din Legea 19/2000 „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariul prevăzut la alin 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi”.

Din interpretarea textelor art. 164 şi art. 78 din Legea nr. 19/2000, rezultă că sporurile şi adaosurile de care au beneficiat angajaţii şi care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate  în carnetul de muncă, trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiilor.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr.429/14 aprilie 2008

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.2280/97/2007, reclamantul M.G .a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P. HUNEDOARA, solicitând:

- anularea deciziei nr.109492/10.05.2006 şi obligarea pârâtei să-i acorde în întregime drepturile băneşti cu titlu de pensie, cu luarea în considerare şi a sporului pentru ore suplimentare de care a beneficiat în perioada de cotizare, aşa cum rezultă din adeverinţele nr.1031/36389/02.09.2004 şi 1031/36389/20.11.2006 emise de S.C. S S.A. HUNEDOARA;

- obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie ce rezultă între pensia acordată şi ceea la care este îndreptăţit în baza Legii nr.19/2000 modificată şi completată, OUG. Nr.4/2005;

- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care drepturile sale de pensie să fie corect şi legal evidenţiate, conform solicitărilor de mai sus.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că prin decizia de recalculare a pensiei, pârâta nu i-a valorificat la pensie sporul pentru orele suplimentare, deşi din adeverinţa eliberată de angajator rezultă că a beneficiat de acest spor potrivit contractelor individuale şi colective de muncă şi i s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.19/2000 şi O.U.G. nr.4/2005.

Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta C.J.P. Hunedoara a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală, motivând că sporul pentru ore suplimentare nu i-a fost valorificat, neexistând temei legal în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr.1062/LM/20.11.2007 s-a admis acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. HUNEDOARA şi în consecinţă:

S-a anulat decizia nr. 109492/10.05.2006 emisă de pârâta C.J.P.Hunedoara şi a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să-i valorifice reclamantului sporul pentru ore suplimentare dovedit cu adeverinţele nr.1031/36389/02.09.2004 şi 1031/36389/20.11.2006  emise de S.C. S S.A. HUNEDOARA;

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 250 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului, că reclamantul este îndreptăţit la valorificarea sporurilor dovedite cu adeverinţa eliberată de angajator, întrucât conform prevederilor art.164 şi 78 din Legea nr.19/2000 sporurile şi adaosurile de care au beneficiat angajaţii şi care au fost dovedite cu înscrisuri chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul al pensiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.157, 158 din Legea nr.19/2000, pârâta C.J.P. HUNEDOARA solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului M.G.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reiterând apărările din faţa instanţei de fond, arată că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică. Astfel, susţine recurenta, sporul pretins de intimat nu a fost valorificat deoarece nu se regăseşte enumerat în anexa la OUG.nr.4/2005; în adeverinţa depusă nu este menţionat temeiul legal de acordare a acestuia; nu există temei legal de valorificare a sporului de ore suplimentare, anterior intrării în vigoare a Legii nr.57/1974,

Prin întâmpinarea depusă în această fază de intimatul M.G.  solicită respingerea recursului ca nefondat, motivându-se că acest spor a avut caracter permanent, temeiul acordării lui fiind art.71, 72 din legea nr.57/1974 şi  a făcut parte din baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă a constatat următoarele:

Recursul este nefondat.

Art.V din anexa OUG. nr. 4/2005 reglementează următoarele:” Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile <LLNK 11992 49 10 201 0 17>Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale:

? sporul de vechime în munca (a se vedea pct. I);

? sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie;

? indemnizaţia de zbor;

? sporul pentru condiţii grele de munca;

? sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

? sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;

? alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifica fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de munca.

Menţiune: Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cat şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor <LLNK 11992 49 10 201 0 17>Legii nr. 49/1992.”

De altfel, art. 164 alin 3 din Legea 19/2000 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 338/2002, prevede în mod expres că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariul prevăzut la alin 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi”.

Din interpretarea textelor art. 164 şi art. 78 din Legea nr. 19/2000, rezultă că sporurile şi adaosurile de care au beneficiat angajaţii şi care au fost dovedite cu înscrisuri chiar neînregistrate  în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiilor.

Totodată, potrivit art.10 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.49/1999, au caracter de spor permanent, pe lângă sporurile enumerate exemplificativ în textul legii şi alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale şi contractele colective de muncă.

În speţă, cu adeverinţele nr. 1031/36389/02.09.2004 şi 1031/36389/ 20.11.2006 emisă de S.C. S S.A. HUNEDOARA reclamantul intimat a făcut dovada deplină că a beneficiat de spor pentru lucru sistematic, în mod permanent, întrucât a lucrat în schimburi de 12 ore, iar compensarea în bani a timpului suplimentar de lucru efectuat nu a fost posibilă. Temeiul legal de acordare acestui spor este indicat de angajator în această adeverinţă, ca fiind art.72.alin.2 din Legea nr.57/1974.

Faptul că anterior Legii nr.49/1992, aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă, nu poate conduce la prejudicierea intimatului, atâta timp cât cu adeverinţa emisă de angajator s-a făcut dovada că a beneficiat de acest spor. Aşadar atâta vreme cât acest spor este înscris într-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, recurenta nu are competenţa de a cenzura acordarea lui, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.

Sub un alt aspect din adeverinţele sus menţionate reiese că aferent acestui spor s-a calculat şi achitat contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia pentru pensie suplimentară, angajatorul reţinând şi virând aceste sume conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit principiul contributivităţii reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuţia asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidenţiate în adeverinţe eliberate de unităţile la care asiguratul şi-a desfăşurat activitatea.

Astfel, susţinerea recurentei  în sensul că nu există temei legal de acordare a acestui spor este nefondată, suportul juridic al pretenţiilor reclamantului fiind textele legale menţionate.

Faţă de cele mai sus expuse, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, văzând şi prevederile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită.

Domenii speta

Spete similare