Grupa i de muncă şi condiţii speciale în raport de art.30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Decizie 68/Ap din 18.02.2014


Prin sentinţa civilă nr.1402/MAS din 4.10.2013, Tribunalul Braşov a  admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta O.A. şi a obligat pârâta S.C. C. S.A. B. să elibereze adeverinţă privitoare la încadrarea activităţii reclamantei în grupa I de munca,în perioada 10.10.1974-11.06.1981. A respins restul pretenţiilor vizând echivalarea activităţii încadrate în grupa I cu activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă, pentru  următoarele considerente:

Reclamanta a fost angajata societăţii pârâte, iar potrivit menţiunilor din carnetul său de munca, poziţiile 3-16 (f.10 verso-11), în perioada 10.10.1974-11.06.1981 a desfăşurat activitatea de pirotehnist.

Potrivit dispoziţiilor pct.1, 2 si 3 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii, în grupa I de muncă, se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1. În grupa II de muncă, se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Încadrarea în grupele I şi II de muncă se va face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii.

 Existenta condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi ca toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

Pct.14 din acelaşi act normativ stabileşte că pentru perioada de activitate desfăşurată între 18.03.1969 şi 31.12.1975 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii nr. 11860/1969, fără a se condiţiona de existenţa buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 şi 31.12.1989 încadrarea în grupele I şi II de muncă, de asemenea, nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.

Din analiza textelor menţionate, rezultă că, pentru încadrarea în grupele I sau II de muncă în vederea pensionării, se impune ca angajatul să lucreze efectiv la locurile de muncă şi să presteze efectiv una dintre activităţile menţionate în anexele I şi II, fiind, de asemenea, necesar ca din determinările de noxe să rezulte că acestea depăşesc nivelul maxim admis prevăzut de normele în vigoare, iar cu toate măsurile luate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor nu a putut fi redus.

Tribunalul a avut în vedere că, pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989, nu este necesară determinarea nivelului noxelor, încadrarea făcându-se dacă angajatul respectiv desfăşoară efectiv una dintre activităţile prevăzute în anexe.

În cauză, în perioada 10.19.1974-11.06.1981, reclamanta a prestat activitatea de pirotehnist, ce se încadrează la pct. 62, anexa I din Ordinul 50/1990, respectiv asamblarea şi dezasamblarea focoaselor, şuruburilor portamorsa şi detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate). Nefiind necesară pentru aceasta determinarea nivelului noxelor, rezultă că societatea pârâta avea obligaţia de a proceda la încadrarea reclamantei în grupa I de muncă, pentru această perioadă pretenţiile reclamantei fiind întemeiate.

S-a reţinut, totodată, faptul că, potrivit pct. 124 din Anexa 2 din ordinul menţionat, se încadrează în grupa a II-a activitatea de asamblare şi dezasamblare a muniţiilor în şi din elemente componente încărcate, precum şi a elementelor de muniţii (cu excepţia focoaselor, şuruburilor portamorsa şi a detonatoarelor prevăzute la grupa I).

În raport cu aceste prevederi şi faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea efectivă în Atelierul 406 Focoase, aspect necontestat de pârâtă, se reţine că, în mod greşit, activitatea sa a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, iar nu în grupa I, de vreme ce este prevăzută ca excepţie de la această încadrare, fiind menţionată expres ca activitate desfăşurată în grupa I.

Totodată, tribunalul a reţinut ca neîntemeiată apărarea pârâtei  în sensul că încadrarea s-a făcut în limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, aşa încât nu a depins de voinţa sa, în condiţiile în care potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (…), precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat întemeiată cererea reclamantei privind încadrarea sa în grupa I de muncă, pentru perioada analizată.

În ceea ce priveşte echivalarea activităţii încadrate în grupa I cu activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă, instanţa a reţinut-o ca nefiind întemeiată, dat fiind că pentru perioada în discuţie, anterioară datei de 01.04.2001, încadrarea se efectua în grupe de muncă, criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite sau speciale fiind introduse abia prin Legea  nr. 19/2000 ce a intrat în vigoare la data de 01.04.2001, neputând fi aplicată retroactiv.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta O.A. iar prin motivele de apel soluţia atacată este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că au fost ignorate prevederile art.123 din HG nr.257/20.03.2011, potrivit cărora se asimilează stagiile de cotizare în condiţii speciale a perioadelor anterioare datei de 1.04.2001, în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în Anexa nr.2 la Legea nr.263/2010, activităţi încadrate, potrivit legislaţiei anterioare, în grupa I de muncă. De asemenea, se arată că pârâta a obţinut Avizul nr.173/22.09.2005 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale chiar pentru atelierul nr.406.

 Prin decizia civilă nr. 68/ap/18 februarie 2014 a Curţii de Apel Braşov apelul reclamantei a fost apreciat ca fiind  întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta O.A. a solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverinţă care să ateste că în perioada 10.10.1974 – 11.06.1981 a desfăşurat activitatea încadrată în grupa I, care să înlocuiască poziţia nr.67 din carnetul de muncă al acesteia unde din eroare, s-a menţionat grupa a II-a de muncă şi echivalarea acestei perioade ca fiind desfăşurată în condiţii speciale de muncă.

Prin hotărârea atacată a fost admis doar primul petit iar societatea pârâtă nu a formulat recurs, astfel încât dispoziţia de eliberare a unei adeverinţe pentru perioada 10.10.1974 – 11.06.1981 ca fiind desfăşurată în grupa I a intrat în puterea lucrului judecat şi nu va mai fi analizată prin prezenta decizie.

Recursul reclamantei vizează respingerea celui de al doilea petit prin care s-a solicitat echivalarea perioadei  de mai sus cu activitatea desfăşurată în condiţii speciale, soluţie care este în contradicţie cu soluţia pronunţată asupra primului petit, întrucât acesta din urmă era o consecinţă firească a celui dintâi, în condiţiile în care în cauză s-a făcut dovada că, atât locul de muncă cât şi unitatea pârâtă, se află pe listele anexă ale Legii nr.263/2010 prin care sunt enumerate locurile de muncă în condiţii speciale (anexa 2) şi unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în acest condiţii conform HG nr.1025/2003 (anexa 3).

În fapt, metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale au fost stabilite prin HG nr.1025/2003 iar toate etapele prevăzute imperativ de acest act normativ au fost parcurse de către pârâta S.C. „C.” S.A. Astfel, această societate se regăseşte nominalizată în actul normativ ce a finalizat procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, respectiv Legea nr.226/2006, la poziţia 46 din anexa nr.2 unde se menţionează că aceasta a obţinut avizul nr.173/22.09.2005 pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale în conformitate cu HG nr.1025/2003 pentru poziţiile 1 (d,e şi f) şi 33 din anexa 2 a aceleiaşi legi, cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale. În cuprinsul acestui aviz (fila 58 dosar fond) este cuprins şi atelierul nr.406 în care a lucrat apelanta - asamblarea şi dezasamblarea focoaselor, pentru activităţile menţionate printre care şi asamblarea şi dezasamblarea focoaselor, şuruburilor portamorsă şi detonatoarelor în cazul în care aceste elemente componente sunt încărcate.

În aceste condiţii, devin aplicabile prevederile art.30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice potrivit cărora constituie locuri de muncă în condiţii speciale e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele 2 şi 3 din lege, adică şi activitatea reclamantei în unitatea pârâtă, conform celor de mai sus.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.480 Noul Cod de procedură civilă, apelul reclamantei a fost admis iar acţiunea reclamantei a fost admisă în sensul  că s-a dispus asimilarea stagiilor de cotizare în condiţii speciale a perioadei 10.10.1974-11.06.1981 desfăşurată de reclamantă în grupa I de muncă.