Fapta comisa în perioada termenului de încercare. Retinerea recidivei postcondamnatorii prevazute de art. 37 lit. a Cod Penal, cu consecinta revocarii pedepsei anterioare conform art. 83 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 37 lit. a Cod penal, exista recidiva pentru persoana fizica atunci când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an.

Inculpatul a comis fapta dedusa judecatii la data de 07.12.2008, înainte de expirarea termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag, astfel ca pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin aceeasi sentinta nu a fost considerata executata, tinând seama de dispozitiile art. 86 C. pen., dat fiind ca opereaza si dispozitiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În conformitate cu art. 83 alin. 1 C. pen., aplicabil si în cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, "instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune". Sintagma "executare în întregime a pedepsei" urmareste executarea pedepsei într-un loc de detinere, asa încât prin revocarea primei suspendari nu mai este posibila mentinerea modalitatii de individualizare a pedepsei, în sensul suspendarii conditionate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o noua suspendare a executarii pedepsei este exclusa tocmai ca efect al revocarii.

Aceasta interpretare a dispozitiilor art. 83 alin. 1 C. pen. a fost data si prin decizia nr. 1/2011 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii. Prin decizia mentionata s-a stabilit ca  „Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita în cazul savârsirii în cursul termenului de încercare a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar si în cazul îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea conditionata a executarii nu poate fi dispusa nici în ceea ce priveste pedeapsa rezultanta, obtinuta prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.

Art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002

Art.37 lit. a si art. 83 alin. 1 Cod penal

Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1/2011

Prin sentinta penala nr. 669/24.06.2011, pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 11327/212/2011, s-au hotarât urmatoarele:

În baza art.86 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen. pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana fara a poseda permis de conducere condamna inculpatul R.M., nascut la data de 14.07.1982 în mun. Constanta, domiciliat în Ovidiu, jud.Constanta, la o pedeapsa de 1(unu) an închisoare. 

În baza art. 83 alin.1 C.pen. revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an închisoare, aplicata inculpatului prin sen. pen. nr.197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag, definitiva prin nerecurare, pedeapsa ce se va executa alaturat cu pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, aplicata prin prezenta, în final inculpatul R.M. va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Pedeapsa va fi executata în regim de detentie, conform art.57 C.pen.

În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a, teza a 2-a si b C.pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obliga inculpatul R.M. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

În baza art.189 C.pr.pen. onorariu aparator oficiu (B.G.) în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca inculpatul R.M., în declaratia data pe parcursul judecatii, a recunoscut în totalitate savârsirea infractiunii retinute în actul de sesizare si a solicitat ca judecata sa se faca doar în baza probelor administrate în faza urmaririi penale, pe care a declarat ca le cunoaste, si le însuseste si nu a solicitat administrarea altor probe.

Având în vedere declaratia inculpatului de recunoastere în totalitate a învinuirii aduse a fost admisa cererea formulata de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementata de art.3201 C.pr.pen., respectiv „judecata în cazul recunoasterii vinovatiei”, astfel ca, în temeiul art. 3201 alin.2 C.pr.pen nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmaririi penale.

Sub aspectul starii de fapt s-a retinut ca inculpatul R.M. în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fara a poseda permis de conducere, astfel cum rezulta din adresa nr. 978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Dolj.

Astfel, în acea zi, în jurul orelor 16,13 lucratorii politiei rutiere, aflându-se în exercitarea atributiilor de serviciu pe DN2A, la km.202 l-au depistat cu aparatul Radar pe inculpatul R.M., în timp ce acesta rula cu o viteza de 124 km/h, fiind înregistrat pe caseta B1099, astfel ca s-a procedat la scoaterea din trafic, prin oprirea acestuia de catre echipajul de politie. La volan se afla inculpatul, iar în autoturismul condus de acesta alte doua persoane, respectiv A.R. si M.A.

În prezenta martorilor asistenti T.I. si D.C., inculpatul a declarat ca nu poseda permis de conducere, dar a  condus autoturismul de la domiciliul sau, în scopul verificarii starii de functionare, deoarece dorea sa-l vânda lui A.R.

Urmare verificarilor efectuate, s-a constatat, prin adresa nr.978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducare si Înmatriculare a Vehiculelor Dolj emisa la data de 30.12.2008 ca inculpatul R.M. nu figura ca posesor al permisului de conducere auto.

Situatia de fapt expusa si retinuta este dovedita nu doar de declaratia inculpatului de recunoastere în totalitate a învinuirii ce i se aduce, atât cea din faza urmaririi penale, cât si pe parcursul cercetarii judecatoresti, dar si prin toate mijloacele de proba administrate pe parcursul urmaririi penale, respectiv: procesul verbal de depistare, cu planse foto, proces verbal de constatare a actelor premergatoare efectuate, declaratiile martorilor T.I., D.C., adresa nr.978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducare si Înamtriculare a Vehiculelor Dolj, din coroborarea carora s-a dovedit vinovatia inculpatului R.M. sub aspectul savârsirii infractiunii fata de care s-a dispus trimiterea sa în judecata.

 Deoarece inculpatul a comis o noua infractiune, în conditiile în care anterior fusese condamnat tot pentru o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice si beneficiase de clementa legii, pedeapsa fiind dispusa de judecator cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, clementa pe care inculpatul nu a înteles-o, în sensul de a nu mai încalca legea penala, aspecte ce duc la un pericol social mai crescut, instanta a apreciat ca nu se impune retinerea circumstantelor atenuante si coborârea pedepsei sub minimul special prevazut de lege si nici suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

De altfel, dispozitiile art.83 C.pen. nu fac vorbire de posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, remarcând vointa legii, ca în atare situatii, în care inculpatul savârseste o alta infractiune în interiorul termenului de încercare, cele doua pedepse ca nu se contopeasca, ci sa se execute alaturat o sanctiune impusa de lege pentru perseverenta infractionala a inculpatului.

În drept, fapta inculpatului R.M. care în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fara a poseda permis de conducere, astfel cum rezulta din adresa nr.978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Dolj, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de catre o persoana fara a poseda permis de conducere, prevazuta de art. 86 alin.1 din OUG.195/2002.

La stabilirea si individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R.M. instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.72 C.pen., respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de art. 86 alin.1 si art.86 alin.2 din OUG.195/2002, dispozitiile procedurale prevazute de art.3201 alin.7 C.pr.pen., inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunile fata de care s-a dispus trimiterea sa în judecata, gradul pericol social care rezulta din modalitatea concreta de comitere a faptei de catre inculpat – care în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fara a poseda permis de conducere, astfel cum rezulta din adresa nr.978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Dolj - dar si de aspectul ca inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i s-a adus, astfel ca va aplica acestuia o pedeapsa între limitele de pedeapsa prevazute de lege-reduse cu o treime, spre minimul special astfel redus, aceea de 1 an închisoare.

Împotriva sentintei penale nr. 669/24.06.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 11327/212/2011 au declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si inculpatul R.M.

Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta a criticat omisiunea primei instante de aplicare a dispozitiilor art. 37 lit. a C. pen., dat fiind ca inculpatul a comis fapta în stare de recidiva postcondamnatorie, raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag.

Inculpatul R.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanta, în considerarea datelor personale favorabile, a distantei scurte parcurse, a atitudinii sincere avuta pe parcursul procesului penal.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constata ca recursul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat.

Prima instanta a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridica si vinovatia inculpatului R.., fiind îndeplinite conditiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronuntarea unei solutii de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevazuta de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoasterii vinovatiei, exclusiv pe baza mijloacelor de proba administrate în faza de urmarire penala, care în speta prezenta ofera elemente suficiente pentru stabilirea starii de fapt

Sub aspectul starii  de fapt, se constata ca în data de 07.12.2008 inculpatul R.M. a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202, fara a poseda permis de conducere, astfel cum rezulta din adresa nr. 978469/30.12.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Dolj. Inculpatul a declarat ca se deplasa dinspre loc. Ovidiu catre mun. Constanta, când a fost depistat de organele de politie în timp ce conducea autoturismul Dacia, desi nu poseda permis de conducere.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanta a avut în vedere dispozitiile art. 72 C. pen. si art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. potrivit cu care limitele de pedeapsa se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicarii procedurii simplificate a judecatii în cazul recunoasterii vinovatiei, rezultând ca limitele speciale de pedeapsa pentru infractiunea comisa  sunt cuprinse între 8 luni închisoare si 3 ani si 4 luni închisoare.

Prima instanta a aplicat o pedeapsa de 1 an închisoare, care se încadreaza în limitele speciale reduse potrivit art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.

Argumentele prezentate de inculpat pentru reducerea pedepsei nu sunt relevante, în conditiile în care se invoca datele sale personale si distanta parcursa, elemente avute în vedere de prima instanta.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

În stabilirea unei pedepse care sa reflecte scopul si functiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstantele reale de comitere a faptei, urmarile produse, circumstantele personale ale inculpatului.

Inculpatul a condus autoturismul pe un drum public intens circulat, care face legatura între loc. Ovidiu si mun. Constanta, pe timp de zi, când valorile de trafic nu pot fi reduse, a circulat cu o viteza deosebit de mare – 124 Km/h, desi nu are permis de conducere, care sa ateste abilitatile sale de a conduce un autoturism. Viteza mare de deplasare a autoturismului condus de inculpat, coroborata cu lipsa de experienta a inculpatului în conducerea autoturismelor, dat fiind ca nu detine permis de conducere, dar si cu specificul categoriei de drum pe care a circulat, a facut ca pericolul pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice sa fie semnificativ, astfel ca pericolul social al faptei comise este suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare. Desi inculpatul invoca faptul ca a urmat cursurile unei scoli de soferi în anul 2006, justificând în parte abilitatile sale de a conduce autoturisme, nu a facut dovada afirmatiilor sale.

Datele personale ale inculpatului îi sunt partial favorabile acestuia, întrucât este tânar, studii 6 clase, are un loc de munca, dar, pe de  alta parte, are antecedente penale, fiind condamnat în anul 2006 la o pedeapsa de 1 an închisoare, în conditiile art. 81 C. pen., tot pentru comiterea infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Dat fiind ca inculpatul se afla înca în cadrul termenului de încercare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, ar fi trebuit sa dea dovada de mai multa responsabilitate, cunoscând consecintele savârsirii unei infractiuni în cadrul termenului de încercare.

Atitudinea procesuala a inculpatului de recunoastere a faptei a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. pr. pen. si stabilirea unei pedepse în limite reduse cu o treime. Conduita procesuala sincera a fost valorificata suficient de instanta în cadrul procedurii prev. de 3201 C. pr. pen., dat fiind ca s-a aplicat  o pedeapsa egala minimului special care ar fi fost aplicabil în ipoteza în care nu se aplica procedura acordului de vinovatie. Acest cuantum nu se justifica, în masura în care limitele nu ar fi fost reduse în conditiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.

În concluzie, tinând seama de toate aceste elemente, Curtea apreciaza ca pedeapsa aplicata inculpatului respecta criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., asa încât nu se impune reducerea acesteia.

Aplicarea dispozitiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei nu este permisa în cauza. În conformitate cu art. 83 alin. 1 C. pen., aplicabil si în cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, "instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune". Sintagma "executare în întregime a pedepsei" urmareste executarea pedepsei într-un loc de detinere, asa încât prin revocarea primei suspendari nu mai este posibila mentinerea modalitatii de individualizare a pedepsei, în sensul suspendarii conditionate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o noua suspendare a executarii pedepsei este exclusa tocmai ca efect al revocarii.

Aceasta interpretare a dispozitiilor art. 83 alin. 1 C. pen. a fost data si prin decizia nr. 1/2011 pronuntata de Înalta Curte de Casatia si Justitie în recurs în interesul legii. Prin decizia mentionata s-a stabilit ca  „Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita în cazul savârsirii în cursul termenului de încercare a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar si în cazul îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea conditionata a executarii nu poate fi dispusa nici în ceea ce priveste pedeapsa rezultanta, obtinuta prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.

În consecinta, inculpatul nu poate beneficia de suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante, în conditiile în care a fost revocata suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag.

Ca atare, criticile formulate de inculpatul R.M. nu sunt întemeiate.

Curtea constata întemeiata critica procurorului privind omisiunea primei instante de a face aplicarea 37 lit. a C. pen. privind starea de recidiva postcondamnatorie.

Prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag inculpatul a fost condamnat o pedeapsa de 1 an închisoare, în conditiile art. 81 C. pen., termenul de încercare fiind de 3 ani.

Potrivit art. 37 lit. a C. pen.,  exista recidiva pentru persoana fizica atunci când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an.

În cauza sunt îndeplinite conditiile privind primul termen al recidivei postcondamnatorii – în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag, care nu cade sub incidenta art. 38 C. pen., dar si cu privire la al doilea termen al recidivei postcondamnatorii – infractiunea din prezenta cauza a fost comisa cu intentie si este pedepsita cu închisoarea mai mare de 1 an.

Inculpatul R.M. a comis fapta dedusa judecatii la data de 07.12.2008, înainte de expirarea termenului de încercare stabilit de 3 ani stabilit prin sentinta penala nr. 197/27.09.2006 a Judecatoriei Babadag, astfel ca pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin aceeasi sentinta nu a fost considerata executata, tinând seama de dispozitiile art. 86 C. pen., dat fiind ca opereaza si dispozitiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Drept urmare, se impune a se retine ca inculpatul a comis prezenta fapta în stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. a C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. Pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – inculpat R.M. împotriva sentintei penale nr. 669/24.06.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 11327/212/2011.

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va fi admis recursul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta împotriva sentintei penale nr. 669/24.06.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 11327/212/2011.

În baza art. 38517 alin. 2  C. Pr. Pen. se va casa în parte sentinta penala recurata, si, rejudecând, se va face aplicare dispozitiilor art. 37 lit. a C. pen. pentru infractiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 C. pr. pen.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.

În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen. va fi obligat recurentul – inculpat R.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate  de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare