Fals privind identitatea.lipsa laturii obiective

Prin sentinţa penală nr. 171/17.05.2007 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc l-a condamnat pe inculpatul N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii , prev. de art. 292 cp şi fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 Cod penal la pedeapsa de 500 lei amendă pentru fiecare infracţiune.

În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b cp s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă.

S-a dispus anularea menţiunilor false.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 1127/26.04.2004 a Curţii de Apel Suceava, inculpatului, împreună cu fraţii şi surorile sale, li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 10 ha teren de pădure ce li s-ar fi cuvenit, în calitate de moştenitori ai străbunicului lor L.P.al lui F. decedat în anul 1945.

S-a susţinut prin actul de sesizare că inculpatul profitând de coincidenţa de nume a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren mai sus menţionată, deşi străbunicul lor – L.P.al lui F. - decedase în anul 1915 (şi nicidecum în anul 1945), iar persoana ce a decedat în anul 1945 era L.P.al lui I. (persoană străină de familia inculpatului).

Profitând de această coincidenţă de nume s-a susţinut că inculpatul - în numele mamei sale NM - a obţinut de la Arhivele Naţionale Suceava un certificat prin care se atestă că L P (fără a se preciza al cui este) posedă teren pădure în com. Vama, iar în continuare - pretextând că nu i s-a eliberat act de stare civilă ale bunicului său - obţine de la Parohia „Înălţarea Domnului" din com. Vama o adeverinţă din care rezultă că numitul L P a decedat în anul 1945.

În urma verificărilor efectuate a reieşit - din examinarea evidenţelor Parohiei „înălţarea Domnului" din com. Vama - că la poziţia nr. 88 este înregistrat decesul lui LP al lui I. - mort în anul 1945 - şi nicidecum a lui LP a lui Filip (străbunicul inculpatului) care decedase în anul 1915, încât, acesta nu putea să apară în evidenţele din anul 1937, când s-a împărţit Obştea com. Vama.

Prin urmare, s-a reţinut că, inculpatul cu intenţie, a obţinut documentele de care s-a folosit în instanţă, a declarat şi susţinut că străbunicul său LP al lui F a decedat în anul 1945, lucru nereal şi - în acelaşi timp - a prezentat în faţa organelor abilitate să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor documentul obţinut din partea Parohiei „Înălţarea Domnului" din com. Vama şi prin care a făcut dovada calităţii sale succesorale.

Atât în faţa organelor de anchetă cât şi în faţa instanţei (fila 98) inculpatul a negat săvârşirea faptelor ce i se pun în sarcină susţinând, în continuare că autorul după care ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor este LP al lui F şi că acesta a decedat în anul 1945 şi nicidecum în anul 1915, iar în ceea ce-1 priveşte pe LP al lui I. a arătat că acesta nu are nici o legătură cu familia sa.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 289/02.07.2007 a Tribunalului Suceava, motivându-se că susţinerile de nevinovăţie ale inculpatului sunt contopite de probele aflate la dosar, întrucât antecesorul său, LP al lui F. s-a născut la 25.02.1844 şi a decedat la 15.07.1915.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că este nevinovat şi că LP al lui F a decedat în anul 1945 şi a avut teren pădure aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Analizând recursul, Curtea reţine că este întemeiat numai cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:

Falsul privind identitatea se realizează sub aspectul elementului material, fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane. În speţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut cea de-a doua formă, însă pentru a atribui o identitate falsă altei persoane înseamnă a declara, a afirma sau atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate.

Inculpatul nu a atribuit antecesorului său o altă identitate, susţinând mereu că acesta se numeşte LP al lui F, aşa cum este de altfel şi real. Data morţii nu constituie un atribut pentru identitatea unei persoane, cu atât mai mult cu cât în cauză cele două persoane între care s-a creat confuzia se diferenţiază sub aspectul identităţii prin numele tatălui lor.

Pentru aceste considerente, Curtea reţine că infracţiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1 Cod penal nu exista şi va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Curtea va menţine hotărârea cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că LP al lui F şi P. s-a născut în anul 1844 şi a decedat în anul 1915, la vârsta de 70 de ani (f. 13), decesul fiind înregistrat în registrul stării civile la nr. 44 din 15.07.1915.

Cu toate că i s-a adus la cunoştinţă de către Primăria com. Vama această situaţie de fapt, inculpatul a obţinut de la Direcţia Arhivelor Naţionale Suceava certificatul nr. 4598/30.03.1998 în care se precizează că LP (fără a se specifica numele tatălui sau alte date de identificare) a deţinut în proprietate, la nivelul anului 1926 suprafaţa de 122 ha pădure pe raza com. Vama, teren ce mai târziu a fost predat sub bornă silvică.

Acest certificat a fost folosit de inculpat în instanţă pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin decizia penală nr. 1127/26.04.2004 a Curţii de Apel Suceava, precizând că LP, menţionat în acest înscris este antecesorul său, lucru care s-a dovedit a fi nereal. Aceasta pentru că în anul 1926 LP al lui F., fiind decedat, nu putea să aibă în proprietate suprafaţa de 122 ha teren şi nici să-l predea ulterior la stat, chiar dacă după decesul său nu a fost dezbătută succesiunea.

Faţă de această situaţie de fapt, în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului şi s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda ce a fost corect individualizată.

Hotărârea este nelegală sub aspectul anulării menţiunilor false care nu au fost precizate nici de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel.

Inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se în sarcina lui că a obţinut documente de care s-a folosit în instanţă. Nici unul din aceste documente însă nu este fals, ele fiind obţinute pentru LP, fără să se precizeze numele tatălui. Doar în instanţă inculpatul a precizat că persoana menţionată în aceste înscrisuri este antecesorul său, infracţiunea de fals în declaraţii realizându-se printr-o declaraţie verbală, luată în considerare de instanţă la reconstituirea dreptului de proprietate.

Faţă de această situaţie, Curtea constată că nu există un înscris sau o menţiune falsă pe un înscris pentru a putea fi anulate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul şi va casa în tot decizia penală şi în parte sentinţa penală sub aspectul susmenţionat.

Domenii speta

Spete similare