Rejudecarea în caz de extrădare. Extinderea efectelor şi asupra coinculpaţilor care au fost prezenţi la judecarea cauzei.

Decizie 330 din 12.09.2008


Potrivit art. 5221 alin. 2 Cod procedură penală, procedura de urmat la rejudecarea în caz de extrădare este cea prevăzută de art. 405- 408 Cod procedură penală.

Potrivit art. 406 alin. 2 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 373 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător.

A restrânge aplicabilitatea alineatului 2 al art. 406 Cod procedură penală exclusiv la persoana care îndeplineşte cerinţele prev. de art. 5221 Cod procedură penală, înseamnă a adăuga la lege.

Prin sentinţa penală nr. 351 din 28.05.1999 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, inculpata M. E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor: prev. de art. 288 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal; prev. de art. 25 comb. cu art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal şi prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, la pedepse de câte 6 luni închisoare, constatate graţiate; prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi prev. de art. 26 rap. la art.  215 alin. 2 şi 3 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar după aplic. art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. .

Inculpatul C. I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor: prev. de art. 291 Cod penal şi  prev. de art.  288 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de câte 3 luni închisoare, constatate graţiate şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în toamna anului 1996, inculpata s-a hotărât să cumpere o casă de la fratele său, M. G., sens în care se deplasează la Sucursala CEC Sv., pentru a solicita un credit de 25.000.000 lei vechi (2500 lei) necesar achiziţionării casei.

La documentaţia necesară acordării acestui credit, documentaţie solicitată de inspectorul de credite, inculpata a ataşat pe lângă contractul de vânzare-cumpărare a imobilului dobândit de fratele său, evaluarea acestuia întocmită de un expert în domeniu şi un număr de adeverinţe de venit ale giranţilor, parte din ele completate de către inculpată cu date nereale.

Cu aceste adeverinţe, împreună cu altele reale, s-a prezentat la CEC Sv. pentru obţinerea creditului menţionat.

Din cei 6 giranţi, numai martora V. I. a refuzat să semneze contractul de împrumut.

Pe lângă persoanele prezentate la CEC Sv., inculpata a adus-o şi pe martora A. E., căreia în prealabil îi solicitase o adeverinţă de venit, dar pe care inculpata nu a folosit-o, determinând-o astfel să semneze acel contract de împrumut, deşi aceasta nu era menţionată în contract cu vreo calitate.

După aprobarea creditului, Sucursala CEC a achitat suma de 25.000.000 lei vechi (2500 lei) martorului M. G., cel de la care inculpata cumpărase casa, însă acesta i-a dat toţi banii surorii sale, pentru a-şi achita alte datorii.

Ulterior, inculpata nu a mai restituit Sucursalei CEC creditul contractat şi nici dobânzile aferente.

În primăvara anului 1997, inculpatul C. I., rudă cu inculpata, auzind că aceasta a beneficiat de un credit pentru locuinţă de la Sucursala CEC Sv., i-a propus ca prin vânzarea deghizată a casei situată în com. Baia şi care era bun comun, construită împreună cu fostul soţ, partea vătămată A. M., să-1 ajute să beneficieze şi el de un asemenea credit.

Fiind de acord, inculpata M. E., a solicitat de la Primăria Baia eliberarea unei adeverinţe de proprietate, adeverinţă în care referentul de la Primărie a arătat că figurează în registrul agricol rol III B, fără să specifice că este vorba de imobilul din satul Bogata - justificând doar că iniţiala B semnifică acest fapt.

Cu acea adeverinţă de proprietate, inculpata s-a deplasat la biroul de publicitate imobiliară al Judecătoriei Fălticeni, solicitând un certificat de sarcini pentru un imobil situat în comuna Baia, altul decât cel din satul Bogata, ce apărea grevat de o ipotecă în favoarea CEC Sv..

Cu acest certificat, cei doi inculpaţi s-au deplasat la B.N.P. „C. L.", unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind imobilul din comuna Baia, imobil ce în fapt îi aparţinea în devălmăşie cu fostul ei soţ.

Alături de acest contract şi de evaluarea imobilului întocmit de un expert, inculpatul C. I. s-a prezentat la CEC Sv., pentru obţinerea creditului, ataşând documentaţia solicitată de inspectorul de credite şi un număr de adeverinţe de venit pentru giranţi, parte din acestea fiind de asemenea, completate în fals cu date nereale.

Astfel, pentru adeverinţa obţinută pe numele martorilor A. C., S. V., inculpata M. E. a solicitat martorului M. A., viceprimar al comunei să semneze în alb două adeverinţe, urmând ca acestea să fie completate de contabila Primăriei. Odată obţinute, adeverinţele semnate şi ştampilate în alb, inculpata a părăsit clădirea Primăriei, fară să se prezinte la contabilă, după care a completat acele înscrisuri cu date nereale, menţionând că A. C. şi S. V., sunt salariaţi ai acelei unităţi.

La fel a procedat inculpata şi cu adeverinţa obţinută în alb de inculpatul C. I. şi apoi completată de aceasta cu numele martorei Ş. M..

Prin acelaşi procedeu, inculpatul a obţinut mai multe adeverinţe de venit semnate şi ştampilate în alb de la Dispensarul medical, pe care apoi le-a completat în fals inculpata M. E., cu date ale martorilor: C. F., Z. A., Ş. C., D. P. V..

În baza acestor acte, Sucursala CEC Sv. a acordat inculpatului C. I. un împrumut de 40.000.000 lei vechi (4000 lei), bani ce au fost viraţi în contul inculpatei M. E. şi despre care acesta susţine că i-a dat în aceeaşi zi celuilalt inculpat.

După ce a primit acest credit, inculpatul C. I. a părăsit domiciliul, fiind plecat după declaraţia membrilor familiei sale în străinătate, nerestituind la data scadentă, împrumutul şi dobânzile aferente, creând un prejudiciu de 90.780.800 lei vechi (9079 lei noi).

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata M. E., soluţionat prin decizia penală nr. 978 din 30.10 2000 a Tribunalului Suceava cu privire la latura civilă, menţinând dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte latura penală.

Inculpata M. E. a promovat recurs împotriva acestei decizii, iar prin decizia penală nr. 140 din 13.02.2001 a Curţii de Apel Suceava s-a respins recursul acesteia.

Deşi nu a fost prezent la dezbateri, inculpatul C. I., reprezentat de apărătorul din oficiu, avocat U. D., prin acesta a promovat apel şi recurs şi faţă de acesta s-a menţinut sentinţa penală nr. 351 din 28.05.1999 a Judecătoriei Fălticeni.

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni şi înregistrată la data de 16.08.2007 condamnatul C. I. a formulat în temeiul art. 5221 Cod procedură penală, cerere de rejudecare a cauzei în caz de extrădare, ce a făcut obiectul dosarului nr. 254/1999 a Judecătoriei Fălticeni în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 351/28.05.1999 şi prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, cu motivarea că nu a fost prezent nici la urmărirea penală şi nici la cercetarea judecătorească, nefiind audiat, întrucât a fost plecat legal din ţară, solicitând  diminuarea pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante..

Prin sentinţa penală nr. 48 din data de 25.02.2008 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr.2550/227/2007, s-a admis în parte cererea de rejudecare a cauzei după extrădare, formulată de inculpatul C.  I..

 S-a desfiinţat în parte sentinţa penală  nr. 351 din 28 mai 1999 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 254/1999 privind pe inculpatul C. I. .

 S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la condamnarea inculpatei M. E.

 În rejudecare, instanţa l-a condamnat pe inculpatul C. I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

 Potrivit art. l lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa, cu consecinţele art. 10 din Legea nr.  137/1997.

 A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal,  la pedeapsa de 3 luni închisoare.

 În temeiul art. l lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa, cu consecinţele art. 10 din Legea nr. 137/1997.

 A mai fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin.2 şi 3 Cod penal  cu aplic.art. 73 lit. b, 74 lit. a, b şi c Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

 S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executării pedepsei începând cu data de 13.07.2007 la zi.

 În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a restului de pedeapsă neexecutat, în condiţiile şi cu consecinţele art. 82 şi urm. Cod penal şi cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal.

 S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.465 din 08.03.2001 emis de Judecătoria Fălticeni pe numele inculpatului şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a acestuia de sub puterea acestui mandat, dacă nu se află arestat şi pentru alte cauze.

 S-a constatat că în cauză prejudiciul cauzat părţii civile CEC Sv. a fost recuperat prin plată.

 S-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor false, inclusiv a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 636 din 28.02.1997 încheiat la BNP L. C. – F..

 A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul C. I., în temeiul art. 5221 Cod procedură penală,  a solicitat rejudecarea cauzei penale după extrădare, care a făcut obiectul dosarului nr. 254/1999 al Judecătoriei Fălticeni, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 351/28.05.1999 a Judecătoriei Fălticeni şi prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. l, 2 şi 3 Cod penal, cu motivarea că nu a fost audiat la cercetarea penală sau cea judecătorească, fiind  plecat legal din ţară şi că, in hotărârea judecătorească rezultă că nu a fost obligat la vreo despăgubire, ceea ce înseamnă că nu a produs vreo pagubă şi nici nu se face vinovat de săvârşirea faptei, neavând nici intenţia săvârşirii acesteia.

Instanţa de fond,  constatând că sunt îndeplinite condiţiile rejudecării după extrădare, în temeiul art. 5221 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a fost condamnat în lipsă, a admis în principiu cererea de rejudecare şi a introdus în cauză coinculpata M. E., partea civilă şi martorii din lucrări, procedând la administrarea din nou a probelor, în ceea ce priveşte pe inculpatul C. I., potrivit prevederilor art. 405 alin. 2 Cod procedură penală.

Valorificând întreg probatoriul administrat la cercetarea penală şi cea judecătorească în prima fază şi în rejudecare, instanţa de fond a constatat cu privire la latura penală că,  în ceea ce o priveşte pe inculpata M. E. nu sunt date condiţiile rejudecării, deoarece faţă de aceasta, s-au respectat toate măsurile procedurale şi procesuale penale şi cauza s-a soluţionat faţă de aceasta în mod definitiv şi irevocabil, încât solicitările apărătoarei din oficiu nu au putut fi luate în seamă.

Referitor la inculpatul C. I., în rejudecare, instanţa de fond a constatat că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, însă în cauză sunt date condiţiile aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b şi c Cod penal  în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, motiv pentru care i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, dând eficienţă prevederilor art. 76 lit. c Cod penal.

Relativ la infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. 1 şi art. 291 Cod penal,  faţă de data săvârşirii faptelor, prima instanţă a constatat că sunt incidente prevederile art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1999 privind graţierea unor pedepse, procedând în consecinţă.

În temeiul art. 88 Cod penal raportat la art. 89 Cod penal, instanţa de fond a computat durata arestării şi executării pedepsei din pedeapsa aplicată condamnatului  aflat în stare de arest, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.465/08.03.2001 emis de Judecătoria Fălticeni.

Constatând îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 81 şi urm. Cod penal şi apreciind că reeducarea celui în cauză se poate realiza şi fără executare, prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei.

În temeiul art. 160b Cod procedură penală,  instanţa de fond a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata M. E., solicitând să se aibă în vedere limitele rejudecării în caz de extrădare, respectiv dacă operează in personam sau se extind şi asupra celorlalţi inculpaţi. Face referire la dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală care se aplică prin raportare la art. 405 - 408 Cod procedură penală, iar disp. art. 406 Cod procedură penală fac trimitere la disp. art. 345-353 Cod procedură penală, respectiv modul de judecată a fondului. Astfel, în mod greşit prima instanţă a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. I.. Solicită desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate, prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare,  prin acordarea unei eficienţe mai sporite circumstanţelor atenuante şi aplicarea disp. art. 81 Cod penal, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere că tot prejudiciul a fost recuperat integral prin aportul său.

Prin decizia penală nr. 195 din 16.06.2008, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 2550/227/2007, s-a admis apelul declarat de inculpata M. E. şi s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, în sensul că s-a admis în totalitate cererea de rejudecare în caz de extrădare formulată de inculpatul C. I..

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr. 351 din 28 mai 1999  pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 254/1999.

S-au înlăturat dispoziţiile sentinţei cu privire la condamnarea inculpatei M. E..

În conformitate cu art. 5221 Cod procedură penală, art. 406 Cod procedură penală şi art. 373 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata M. E., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa în condiţiile şi cu consecinţele art. 10 din aceeaşi lege.

A fost condamnată inculpata M. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa în condiţiile şi cu consecinţele art. 10 din aceeaşi lege.

A fost condamnată inculpata M. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 combinat cu art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa în condiţiile şi cu consecinţele art. 10 din aceeaşi lege.

A fost condamnată inculpata M. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa în condiţiile şi cu consecinţele art. 10 din aceeaşi lege.

A fost condamnată inculpata M. E. pentru săvârşirea infracţiunilor: prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplic. art. 74, 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal cu aplic. art. 74, 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpata M. E. să executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 464  din 08.03.2001, emis pe numele inculpatei M. E..

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de apel că, potrivit art. 5221 alin. 1 Cod procedură penală, „în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, la cererea condamnatului”.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art. 406 – 408 Cod de procedură penală se aplică în mod corespunzător”. Această trimitere la dispoziţiile art. 406-408 Cod de procedură penală relevă practic caracterul de cale de atac al procedurii de rejudecare prev. de art. 5221 Cod de procedură penală.

Dispoziţiile art. 406 Cod procedură penală, referitoare la soluţiile după rejudecare, prevăd că  „instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre potrivit disp. art. 345 – 353 Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător”.

De asemenea, alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art. 373 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător”.

Potrivit art. 373 Cod procedură penală, „instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai rea”.

Analizând textele de lege la care s-a făcut referire mai sus s-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond, după ce a admis cererea inculpatului C. I. de rejudecare în caz de extrădare (întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 Cod de procedură penală), nu a extins efectele acesteia şi în ceea ce o priveşte pe inculpata M. E., conform art. 373 Cod de procedură penală, în condiţiile în care procedura de rejudecare în caz de extrădare, prev. de art. 5221 Cod de procedură penală, are caracterul unei căi de atac de facto, iar alin. 2 al art. 5221 Cod de procedură penală rap. la art. 406 alin. 2 Cod de procedură penală fac trimitere expresă la prevederile art. 373 Cod de procedură penală, care reglementează efectul extensiv al căii de atac a apelului.

Faţă de acest aspect, procedând la rejudecarea cauzei în ceea ce o priveşte pe inculpata M. E., Tribunalul a adoptat aceeaşi soluţie ca instanţa care a judecat-o pentru prima dată pe aceasta în fond în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, de art. 25 combinat cu art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, şi de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, stabilind pentru fiecare dintre ele câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, constatând totodată că acestea sunt graţiate potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997.

În ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal şi de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, reţinând vinovăţia inculpatei în săvârşirea acestora, Tribunalul a apreciat (având în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, urmările produse, faptul că inculpata a reparat integral prejudiciul produs, faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale şi a recunoscut sincer faptele săvârşite) că se impune reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a-c Cod penal.

Fiind reţinute circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a-c Cod penal, având în vedere prevederile art. 76 lit. c Cod penal, Tribunalul a apreciat că aplicarea în sarcina inculpatei, pentru cele două infracţiuni de înşelăciune, a câte unei pedepse de 2 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea acesteia.

Cu privire la cele două pedepse de 2 ani închisoare s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal, inculpata M. E. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Tribunalul, faţă de cele mai sus arătate, a apreciat că scopul prevenţiei generale şi reeducarea celei în cauză, aşa cum este definit de art. 52 Cod penal, se poate realiza chiar şi fără executarea pedepsei, astfel că, în temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal, făcând totodată şi aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a arătat că instituţia rejudecării după extrădare este aplicabilă numai în cazul în care o persoană a fost judecată  şi condamnată în lipsă. Or, în speţă, inculpata M. E. a fost prezentă la Judecătoria Fălticeni

Inculpata M. E. a formulat şi recurs împotriva deciziei penale pronunţată în apel, fiind deci prezentă la mai multe termene de judecată atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel.

În condiţiile în care inculpata a fost prezentă la mai multe termene de judecată la fond şi la apel, în mod greşit s-a admis apelul declarat de către aceasta şi, pe cale de consecinţă, în mod greşit a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 48 din 25.02.2008 a Judecătoriei Fălticeni, în dosarul nr. 2550/227/2007, şi s-au înlăturat dispoziţiile sentinţei cu privire la condamnarea inculpatei M. E., reindividualizând pedeapsa aplicată acesteia de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, în condiţiile în care, în ceea ce o priveşte pe inculpată, nu erau aplicabile disp. art. 5221 Cod procedură penală, aceasta nefiind judecată şi condamnată în lipsă, ca şi inculpatul C. I..

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 al. 1 pct. 11 Cod procedură penală şi în conformitate cu disp. art. 3859 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru următoarele considerente :

A susţinut Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea disp. art. 406, respectiv 373 Cod procedură penală, cu privire la inculpata M. E., în condiţiile în care aceasta nu îndeplinea cerinţele prev. de art. 5221 Cod procedură penală, pentru ca o cerere de rejudecare a cauzei după extrădare, formulată de către aceasta, să fie admisibilă.

Potrivit disp. art. 5221 al. 1 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că disp. art. 405 – 408 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător, aceste dispoziţii reglementând procedura de urmat în soluţionarea unor astfel de cauze.

După cum corect a reţinut instanţa de apel, în alin. 2 al art. 406 se prevede că „disp. art. 373 se aplică în mod corespunzător”.

Or, acest alineat nu prevede nicio condiţie specială privitor la persoana faţă de care se face extinderea, singurele condiţii obligatorii a se îndeplini fiind cele prevăzute în art. 373 Cod procedură penală.

A restrânge aplicabilitatea alin. 2 al art. 406 exclusiv la cazul în care persoana cu privire la care se face extinderea îndeplinind, la rândul său, cerinţele prevăzute de alin. 1 al art. 5221 Cod procedură penală, înseamnă a adăuga la lege, aspect ce nu este permis.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea, în speţă, a disp. art. 5221 Cod procedură penală, art. 406 Cod procedură penală şi art. 373 Cod procedură penală, procedând la rejudecarea cauzei şi cu privire la coinculpata M. E., sub acest aspect hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.

În mod greşit însă instanţa de apel nu a dispus încetarea procesului  penal sub aspectul săvârşirii de către inculpată a infracţiunilor prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 combinat cu art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.

Astfel, se reţine în actele şi lucrările dosarului că aceste infracţiuni au fost comise în perioada 1996 – 23.04.1997. Or, faţă de data săvârşirii lor, în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, fiind îndeplinite termenele de prescripţie reglementate de disp. art. 124 Cod penal rap. la art. 123 Cod penal şi coroborat cu art. 122 al. 1 lit. d Cod penal.