Reclamantul M.V.C., moştenitor al defunctei M.E. prin acţiunea formulată a solicitat obligarea Statului Român la plata despăgubirilor civile în sumă de 4 miliarde ROL, reprezentând lipsa de folosinţă (fructele civile) a bunurilor confiscate în baza unei sentinţe corecţionale pronunţate de Tribunalul Popular al Raionului Tecuci, în anul 1952. Prin decizia nr.1791/1997 Curtea Supremă de Justiţie Bucureşti a admis recursul în anulare promovat de Procurorul General iar inculpata M.E. autoarea reclamantului a fost achitată, fiind înlăturată şi măsura confiscării.
Tribunalul Galaţi a respins acţiunea ca nefondată, soluţie menţinută de Curtea de Apel Gl., cu motivarea că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.998 cod civil deoarece nu s-a dovedit existenţa faptei ilicite a Statului Român.
Împotriva deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Galaţi s-a declarat recurs, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti l-a înaintat spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe potrivit art.II alin.4 din Legea nr.219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr.138/2000.
Curtea de Apel Galaţi prin decizia civilă nr.666/R din 7.12.2007, a admis recursul declarat de reclamant, a modificat decizia civilă criticată în sensul că a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr.237/2002 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să plătească reclamantului suma de 292730 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut în esenţă că indisponibilizarea abuzivă a bunurilor ce au făcut obiectul confiscării a prejudiciat pe reclamant, iar o despăgubire integrală a acestuia reclamă şi acordarea foloaselor cuvenite.
Dreptul de proprietate presupune întrunirea cumulativă a atributelor: posesia, folosinţa şi dispoziţia.
Recurentul-reclamant a fost lipsit de cele trei atribute prin confiscarea abuzivă a obiectului dreptului său de proprietate.
În această modalitate, acestuia i s-a negat vreme îndelungată (45 de ani) calitatea de proprietar, violarea celor trei atribute de esenţă ale proprietăţii fiind evidentă.
Având în vedere că în speţă este vorba de o eroare judiciară, cel care răspunde pentru daunele cauzate este Statul Român, care garantează dreptul de proprietate în virtutea dispoziţiilor legii fundamentale.
La acordarea despăgubirilor instanţa a avut adeverinţa eliberată de Primăria comunei Munteni din care rezultă averea înscrisă în registrul agricol în anul 1951 a autorilor reclamantului.
În concordanţă cu principiile instituite prin dispoziţiile art.480 – 483 cod civil, potrivit cărora fructele civile se cuvin proprietarului de drept al bunurilor dar şi dispoziţiilor art.998cod civil, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată. (E.R.)
Curtea de Apel Timișoara
Imobil restituit propriului proprietar. Cheltuieli efectuate de chiriaşul imobilului. Calificarea acestora ca necesare şi utile. Titularul obligaţiei de despăgubire.
Tribunalul Bistrița Năsăud
Pierderea şansei de a obţine un avantaj.
Curtea de Apel Constanța
Contestatie decizie de concediere. Obligarea pârâtei la reintegrarea efectivă a reclamantei în functia detinută anterior concedierii. Plată despăgubiri.
Tribunalul Gorj
Despăgubire
Curtea de Apel Constanța
Constituire parte civilă într-o cauză penală. Existenta unui titlu executoriu pentru suma solicitată cu titlu de despăgubiri. Respingerea actiunii civile ca inadmisibilă ca urmare a existentei unui titlu executoriu pentru acelasi prejudiciu.