Actul administrativ fiscal, în sensul dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură fiscală, este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale

Actul administrativ fiscal, în sensul dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură fiscală, este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale

Un proces verbal, ce cuprinde constatările ce au condus la stabilirea şi sancţionarea contravenţiei, nu este un act administrativ fiscal, în sensul legii, deoarece prin acest act nu se stabileşte, nu se modifică sau nu se sting drepturi şi obligaţii fiscale.

Decizia nr.1133 din data de 23 iunie  2010, pronunţată de Curtea  de Apel Ploieşti–Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr. 139  din 16 martie 2010  pronunţată de Tribunalul Prahova  – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta  SC T.C. SA, în contradictoriu cu pârâta AFP, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă este întemeiată deoarece procesul verbal  înregistrat sub nr.A1921 din 17.03.2008 nu este act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c  din legea 554/2004, întrucât nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar în conţinutul acestui proces verbal se regăsesc constatările care  au condus la stabilirea şi sancţionarea contravenţiei şi prin urmare acest proces verbal nu este act administrativ fiscal, în sensul disp. art. 205 alin. 4 din OG nr. 92/2003.

Acest proces verbal a fost întocmit în conformitate cu disp. art. 57 din OG nr. 92/2003 , urmare cercetării efectuate la faţa locului, tribunalul respingând acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC T.C. SA Ploieşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în primul rând că în mod greşit prima instanţă a considerat că procesul verbal nr. AI 921/17.03.2008, nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, pe motiv că nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, deşi acest act emis de organul fiscal este un act unilateral cu caracter individual emanat de o autoritate publică şi vizează în exclusivitate executarea legii, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că acest act nu poate fi supus cenzurii de temeinicie şi legalitate ca nefiind prevăzut de lege în categoria actelor care pot fi atacate în contencios administrativ.

În al doilea rând arată reclamantul, motivarea din sentinţă că procesul verbal nu este un act administrativ în sensul art. 205 alin. 4 din OG nr. 92/2003, nu este fondată deoarece aceste dispoziţii nu reglementează decât posibilitatea de contestare a actului pe linie administrativă, acest lucru însă nu exclude acţiunea pe calea dreptului comun şi totodată motivarea din sentinţă că în procesul verbal nr. AI 921/2008, se regăsesc constatările care au condus la stabilirea şi sancţionarea contravenţiei şi prin urmare că acest proces verbal nu este un act administrativ fiscal în sensul dispoziţiilor art. 205 alin. 4, este întemeiată în parte, dar nu pe temeiul dispoziţiilor art. 205 alin. 4 din OG nr. 92/2003, ci pe dispoziţiile OG nr. 2/2001, privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi a Ordinului MFP nr. 654/2006.

În al treilea rând, arată recurenta, admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii pe motiv că procesul verbal contestat nu este un act administrativ fiscal, că a fost întocmit potrivit dispoziţiilor art. 57 din OG nr. 92/2003, urmare cercetării la faţa locului, nu este fondată,  în realitate actul emis este un proces verbal propriu zis de control şi îndeplineşte toate elementele prevăzute  pentru a fi considerat act administrativ, conform art. 43 din OG nr. 92/2003.

Se solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Recursul este nefondat.

Criticile recurentei că în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă pe motiv că procesul verbal  încheiat la 14.03.2008 şi înregistrat sub nr. AI  921//17.03.2008, nu este un act administrativ fiscal, sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură fiscală, se prevede că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Art. 205 alin. 4 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, prevede că pot fi contestate în condiţiile aliniatului 3 şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume ale bugetului general consolidat.

Prin urmare, potrivit acestor dispoziţii legale, rezultă că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent prin care se stabileşte, se modifică sau stinge drepturi şi obligaţii fiscale.

Procesul verbal încheiat la 14.03.2009 şi înregistrat sub nr. AI  921//17.03.2008, cuprinde constatările ce au condus la stabilirea şi sancţionarea contravenţiei, fiind un act de constatare, prin acest act nu se stabileşte, nu se modifică sau nu se sting drepturi şi obligaţii fiscale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 41 din Codul de procedură fiscală şi art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, astfel încât acest act nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii, care să poată fi contestat potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. 4 din codul de procedură fiscală.

Pentru aceste considerente, corect şi legal prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de recurenta reclamantă ca inadmisibilă.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins ca nefondat recursul SC T.C. SA Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 139 din 16 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu A.F.P. Ploieşti.

Domenii speta

Spete similare