Ne bis in idem. Lipsa de obiect al acţiunii penale. Consecinţe

Ne bis in idem. Lipsa de obiect al acţiunii penale. Consecinţe

C. pr. pen., art. 10 lit. j

Principiul ne bis in idem se opune condamnării inculpatului din punct de vedere penal dacă pentru acelaşi fapt acesta a fost anterior sancţionat contravenţional.

Prin sentinţa penală nr. 191/4 mai 2011, Judecătoria Reghin, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. f C. pr. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F.D. sub acuza comiterii infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. b şi art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, făcând aplicarea prevederilor art. 192 alin. 3 C. pr. pen.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, judecătoria a reţinut că inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru faptele deduse judecăţii în procedura penală, iar, în cazul cumulului de contravenţii nu este permisă dubla incriminare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, reprezentată în proces de Direcţia Silvică Mureş.

În motivarea căii de atac promovate, partea vătămată/civilă susţine că, în mod nefundat, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F.D. sub aspectul infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori. În plus, prima instanţă nu a reţinut aspectele invocate de partea recurentă în fapt şi în drept prin acţiunea civilă promovată şi, în soluţionarea litigiului, a dat o interpretare greşită legii.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4181/289/2010 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a concluziilor intimatului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

Recursul promovat în cauză de partea vătămată/civilă Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, reprezentată în proces de Direcţia Silvică Mureş împotriva sentinţei penale nr. 191/4 mai 2011 a Judecătoriei Reghin este fondat, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele casării în parte a sentinţei penale şi rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:

Inculpatul F.D. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, sub acuza comiterii infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. b şi, respectiv, de art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, reţinându-se că la datele de 22 septembrie 2009, 28 februarie 2009, 27 martie 2009, 15 octombrie 2009, 29 decembrie 2009, 13 ianuarie 2010, 29 ianuarie 2010, 31 ianuarie 2010, 2 februarie 2010, 3 februarie 2010, 23 februarie 2010, 2 martie 2010, 17 martie 2010 şi 18 aprilie 2010, inculpatul s-a deplasat cu căruţa trasă de cai în pădurea administrată de Ocolul Silvic Reghin, de unde a tăiat un număr total de 106 arbori din specia carpen şi 50 arbori din specia gorun şi cireş nemarcaţi, pe care i-a încărcat în căruţă, însă de fiecare dată a fost depistat de către pădurarul C.C.N. care i-a întocmit procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice.

Prin procesele verbale de constatare a contravenţiei silvice nr. 8920/22 februarie 2009, nr. 8923/28 februarie 2009, nr. 8922/27 martie 2009, nr. 18757/15 octombrie 2009, nr. 18764/30 decembrie 2009, nr. 18768/13 ianuarie 2010, nr. 18654/29 ianuarie 2010, nr. 19114/31 ianuarie 2010, nr. 19115/2 februarie 2010, nr. 19164/3 februarie 2010, nr. 19162/23 februarie 2010, nr. 19165/2 martie 2010, nr. 19205/17 martie 2010 şi nr. 19204/18 aprilie 2010, inculpatul a fost sancţionat contravenţional, aplicându-i-se amenzi contravenţionale pentru faptele deduse prezentei judecăţi, considerându-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Potrivit materialului dosarului, niciunul dintre aceste procese-verbale nu a fost atacat în instanţă cu plângere contravenţională.

Principiul ne bis in idem se opune urmăririi sau sancţionării unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care persoana respectivă a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale a statului.

Aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de procedură penală din textul art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie interpretat în lumina principiilor generale care privesc termenii de acuzaţie penală şi pedeapsă din art. 6 şi 7 ale Convenţiei europene (a se vedea  Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Ruotsalainen împotriva Finlandei). Incidenţa într-o cauză penală a principiului ne bis in idem presupune examenul a trei elemente: determinarea naturii primului set de sancţiuni (dacă acestea se circumscriu sau nu noţiunii de „acuzaţie penală”), identificarea elementului idem (dacă faptele din prima procedură şi cele din a doua procedură sunt identice) şi cercetarea elementului bis (dacă a existat o dublare a procedurilor).

În continuare, vom analiza cele trei elemente în raport de specificul prezentei pricini.

a) Determinarea naturii primului set de proceduri. Curtea de la Strasbourg a consacrat trei criterii, denumite „criteriile Engel” (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Engel şi alţii împotriva Olandei) care trebuie luate în considerare la stabilirea faptului dacă într-o anumită cauză a fost sau nu vorba de o acuzaţie penală: clasificarea juridică a faptului ilicit, conform legislaţiei naţionale, natura acestui fapt şi gradul de gravitate al pedepsei pe care persoana vizată riscă să o primească. Ultimele două criterii sunt alternative şi nu cumulative în mod necesar.

În dreptul intern, anumite fapte care au o conotaţie penală, datorită gradului scăzut de pericol social nu sunt calificate drept infracţiuni, ci contravenţii.

În categoria acestora se înscrie şi contravenţia incriminată la art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/2000 (în vigoare la data faptelor imputate inculpatului, în prezent Legea nr. 31/2000 este abrogată prin Legea nr. 171/2010, corespondentul contravenţiei de la art. 1 alin. 1 lit. c din vechea lege regăsindu-se în art. 8 alin. 1 lit. a şi b din noua lege). Valoarea socială ocrotită prin prevederea acestei contravenţii este tocmai protecţia integrităţii fondului forestier naţional, similar celui al infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 46/2008, valoare care se încadrează astfel şi în sfera de protecţie a legii penale. Totodată, norma contravenţională a fost direcţionată către toate categoriile de destinatari şi nu către un grup cu statut special, iar scopul său primar a fost pedepsirea şi sancţionarea, trăsături care sunt caracteristice pedepselor penale.

În consecinţă, natura faptelor pentru care inculpatul a fost sancţionat contravenţional prin cele 14 procese-verbale se încadrează în sfera expresiei de acuzaţie penală, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană.

b) Identificarea elementului idem. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/2000, „tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari, cu sau fără ridicarea acestora din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia, dacă valoarea pagubei, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior”.

Conform art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:

b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita” de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

În baza art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008,  „furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea” de 20 de ori decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Comparând textul contravenţiei cu cel al infracţiunilor, rezultă că faptele care au dat naştere amenzilor contravenţionale sunt în esenţă aceleaşi cu cele pentru care s-au declanşat procedurile penale împotriva inculpatului (pentru determinarea criteriilor în funcţie de care se evaluează elementul idem, a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei). În acest sens, împrejurarea că textul infracţiunilor sancţionează şi repetabilitatea nu schimbă concluzia anterioară, din moment ce valorile ocrotite în legea contravenţională şi în cea penală sunt similare, iar fiecare act material component al infracţiunii a fost sancţionat distinct cu amendă contravenţională. De asemenea, întrucât faptele s-au săvârşit sub imperiul Legii nr. 31/2000, nu prezintă relevanţă în prezenta cauză că acest act normativ a fost abrogat în 2010, iar noua contravenţie are un conţinut constitutiv sensibil diferit decât cea incriminată în vechea lege.

c) Cercetarea elementului bis. Scopul art. 4 din protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană este de a interzice repetarea procedurilor care s-au concretizat cu o hotărâre definitivă. Hotărârea este definitivă în sensul acestei prevederi dacă a dobândit autoritate de lucru judecat, adică a devenit irevocabilă, în sensul că nu mai este posibilă exercitarea căilor legale ordinare sau părţile au epuizat aceste căi ori au lăsat să curgă termenele fără a se folosi de căile existente (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Tsonyo Tsonev împotriva Bulgariei).

În cauza pendinte, niciunul din procesele-verbale de contravenţie nu a fost atacat în instanţă în termenul de 15 zile de la semnarea lor de către inculpat, astfel că, la expirarea termenelor, procesele verbale au devenit irevocabile. Condamnarea administrativă suferită de inculpat a devenit astfel definitivă în înţelesul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană anterior declanşării procedurilor penale împotriva inculpatului.

Fiind realizate în cauză toate cele trei componente ale principiului ne bis in idem şi având în vedere principiul priorităţii tratatelor internaţionale privind drepturile omului în faţa legislaţiei naţionale, principiu consacrat de art. 20 din Constituţie, pentru faptele penale deduse judecăţii nu se poate consta decât intervenţia autorităţii de lucru judecat, cauză care lipseşte de obiect acţiunea penală şi atrage, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b cu referire la art. 10 lit. j C. pr. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F.D. pentru comiterea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori.

Temeiul încetării procesului penal nu este cel fixat de prima instanţă, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile în discuţie se face din oficiu, neexistând vreo condiţie specială pentru formularea acuzei, dintre cele la care se referă art. 10 lit. f C. pr. pen.

Constatând încetarea procesului penal pe motivul prescris de art. 10 lit. j C. pr. pen., conform art. 346 alin. 4 C. pr. pen., instanţa penală nu mai are abilitatea să examineze îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale, ci va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, partea civilă având deschisă calea unei acţiuni separate la instanţa civilă în vederea recuperării pretinsului prejudiciu.

Domenii speta

Spete similare