Liberarea condiţionată. Revocare

Decizie 388/R din 09.06.2011


Liberarea condiţionată. Revocare.

C. pen., art. 61

Dacă inculpatul a comis o nouă infracţiune în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei, instanţa este obligată să dispună fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate.

Prin sentinţa penală nr. 416/1 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune".

În baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b Cod penal.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală şi art. 998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile C.D. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 15.749,86 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul  la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 4 aprilie 2006 partea vătămată C.D., administrator la S.C. C.C. SRL, a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului D.P.I., solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Din cercetările efectuate în cadrul urmăririi penale începute ca urmare a plângerii părţii vătămate, a rezultat că făptuitor este inculpatul T.L.. Acesta, la începutul lunii aprilie 2006, l-a contactat pe partea vătămată C.D., administrator la SC C.C. SRL, solicitându-i livrarea unei cantităţi de material lemnos şi prezentându-se sub numele de D.P.I.

Partea vătămată, fiind de acord cu această tranzacţie, în data de 3.04.2006 a încărcat cantitatea de 41,447mc cherestea, în valoare de 15.749,86 lei, într-un autovehicul tip TIR cu nr. de înmatriculare NT-1250/1251, aparţinând unei firme al cărei administrator este S.F., iar în noaptea de 03.04.2006, în jurul orelor 22:00 a ajuns cu materialul lemnos în oraşul Gheorgheni, unde era aşteptat de inculpat.

Aici inculpatul a spus că TIR-ul cu materialul lemnos urmează să se deplaseze în Miercurea Ciuc, unde va fi descărcat la un uscător. În momentul când TIR-ul a ajuns în Miercurea Ciuc, acesta a fost condus la sediul firmei SC D.M. SRL din Miercurea Ciuc.

După descărcarea materialului lemnos, care s-a efectuat de către martorii B.V. şi K.Z.L., muncitori la firma SC D.M. SRL, partea vătămată a fost invitat de inculpat în restaurantul "J.C." din Miercurea Ciuc, pentru a servi masa. Pentru a-i câştiga încrederea, inculpatul i-a spus acestuia că patronul restaurantului este tatăl său.

După circa 2 ore, inculpatul a spus că merge în biroul tatălui său, pentru a aduce banii pentru materialul lemnos. Văzând că nu se mai întoarce, partea vătămată l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat, dar telefonul era închis.

Imediat, partea vătămată s-a deplasat la locul unde s-a descărcat materialul lemnos, unde era doar paznicul firmei, care i-a relatat că materialul lemnos a fost încărcat într-un alt TIR, fără să ştie încotro a plecat.

În drept, fapta inculpatului T.L. care la data de 4.04.2006 declinându-şi o altă identitate, l-a indus în eroare pe partea vătămată C.D., pe care l-a convins să-i livreze şi să-i predea spre cumpărare, o cantitate de material lemnos în valoare de 15.749,86 lei pe care inculpatul a preluat-o, dispărând apoi cu marfa fără să o plătească, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1 şi 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat s-au avut în vedere în primul rând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, care este recidivist şi în prezent se află în executarea altei pedepse cu închisoarea.

De asemenea, s-a luat în considerare referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului, conform căruia lipsa unui nivel optim al motivaţiei pentru schimbare comportamentală şi neasumarea responsabilităţii faţă de fapta comisă constituie factori negativi, care pot menţine o evoluţie comportamentală viitoare negativă în cazul inculpatului.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.8 din 01.08.2010 a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunţa în acest sens Tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

În ce priveşte cererea de contopire formulată de inculpat, tribunalul a constatat că potrivit deciziei LXX/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, contopirea pedepselor nu se poate dispune direct în căile de atac, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă. Inculpatul condamnat are posibilitatea formulării unei cereri de modificare a pedepsei în temeiul art. 449 Cod procedură penală.

În ce priveşte critica parchetului, tribunalul a constatat că este vorba despre o eroare materială strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei primei instanţe. Nu există nici un element care să ducă la concluzia că judecătoria ar fi avut în vedere o altă încadrare juridică a faptei decât cea dată prin actul de sesizare.

S-a apreciat că fiind vorba despre o eroare materială aceasta se remediază pe căile procedurale prevăzute de lege la art. 195 Cod procedură penală, iar nu în calea de atac a apelului.

Împotriva deciziei Tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care a invocat cazul de casare prev. art.3859 pct.171 Cod procedură penală susţinând că instanţele în mod greşit nu au făcut aplicarea art.61 Cod penal în privinţa restului de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, de 923 zile.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedură penală se reţin următoarele:

Aşa cum rezultă din dosarul cauzei, inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.416/2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, sentinţă menţinută prin decizia Tribunalului Harghita şi atacată de Parchet, pentru comiterea infracţiunii prev. de art.215 alin.1  Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Verificând starea de recidivă a inculpatului se constată că într-adevăr acestuia îi sunt aplicabile prev. art.37 lit.a Cod penal deoarece la data când acesta a comis fapta pentru care este cercetat era liberat condiţionat, cu un rest de 923 zile, noua faptă fiind comisă înainte de expirarea celor 923 zile rămase neexecutate.

În aceste condiţii instanţele inferioare trebuiau să procedeze conform art.61 Cod penal  şi să se pronunţe cu privire la liberarea condiţionată, fie în sensul revocării, fie în sensul menţinerii beneficiului liberării condiţionate.

Cum nu s-a procedat aşa este clar că s-a făcut o greşită aplicare a legii. Ca urmare, apreciindu-se că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859 pct.171 Cod procedură penală se va admite recursul Parchetului şi în baza art.38515 pct.1 lit.d Cod procedură penală, se va casa parţial decizia atacată şi desfiinţa parţial sentinţa penală nr.416/2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi în urma rejudecării cauzei, în baza art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal se va  revoca liberarea condiţionată a inculpatului T.L. şi se va dispune contopirea restului de pedeapsă rămas de executat de 923 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art 37 lit. a Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute.

Se vor menţine celelalte dispoziţii din hotărârile atacate, care nu contravin prezentei decizii.