Liberare condiţionată. Elaborarea unei lucrări ştiinţifice publicată. Consecinţe cu privire la fracţiunea de pedeapsă considerată ca executată. Condiţii de aplicare

Decizie 213 din 05.02.2010


TITLU:

Liberare condiţionată. Elaborarea unei lucrări ştiinţifice publicată. Consecinţe cu privire la fracţiunea de pedeapsă considerată ca executată. Condiţii de aplicare

C. pen., art.59

C. proc. pen., art.450

Legea nr.275/2006, art. 76 lit. f)

REZUMAT:

Simpla editare a unei lucrări nu este suficientă pentru a considera ca îndeplinită condiţia elaborării unei lucrări cu caracter ştiinţific prevăzută de art. 76 lit. f din Legea nr. 275/2006, pentru a se considera ca executate 3 zile de închisoare pentru 2 zile de muncă, înregistrarea la O.R.D.A. nereprezentând o certificare a valorii ştiinţifice a lucrării, ci prezentând interes sub aspectul protejării dreptului de autor, în condiţiile în care singurul element care tinde să arate că este vorba de o lucrare ştiinţifică este reprezentat de faptul că deţinutul şi-a scris el însuşi pe prima pagină că ar fi vorba despre o lucrare ştiinţifică, element ce nu poate fi luat în considerare, fiind menţionat pro causa.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 213/R din 5.02.2010, definitivă)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: TRANCĂ ANAMARIA

JUDECĂTOR: MALALIU ANDI

JUDECĂTOR: MATEI DOREL GEORGE

CONSIDERENTE:

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 2158/2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul penal nr. 3735/4/2009, în baza art. 450 C.pr.pen., s-a admis cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat S.J., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava.

S-a dispus liberarea condiţionată a petentului din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1171/2005 a Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală (mandat de executare nr. 1211/2007).

S-a atras atenţia petentului asupra dispoziţiilor art. 61 C.pen. referitoare la revocarea liberării condiţionate în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni până la considerarea ca executată a pedepsei mai sus menţionate.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1171/2005 a Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală (mandat de executare nr. 1211/2007) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Executarea pedepsei a început la data de 15.10.2003 şi urmează a expira în termen la data de 14.10.2013.

Faţă de dispoziţiile art.59 C.pen. pentru discutarea cererii de liberare condiţionată este necesar ca petentul să execute 2/3 din pedeapsa ce i-a fost aplicată, respectiv 2435 de zile (din care, în cazul în care munceşte, 609 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate şi 1826 zile efectiv executate), această fracţie urmând să se împlinească, potrivit datelor comunicate de Penitenciarul Bucureşti Jilava (f. 202) la data de 14.06.2006.

Totodată, potrivit datelor comunicate de penitenciar, pe parcursul executării pedepsei, petentul nu a fost folosit niciodată la muncă, datorită stării sale de sănătate, neobţinând zile câştig.

În ceea ce priveşte redactarea lucrării „S.’s Catalogue of Paintings”, instanţa fondului a reţinut, în primul rând, că potrivit celor arătate de petent această lucrare ar fi fost realizată în perioada octombrie 2003 – ianuarie 2009, organele din penitenciar refuzând însă să procedeze la luarea în considerare a acestei lucrări pentru calculul zilelor câştigate, arătând faptul că acordarea zilelor câştig se realizează în baza unui pontaj aprobat care să certifice timpul lucrat sub supraveghere pentru elaborarea unei lucrări (f. 227).

Posibilitatea obţinerii de zile câştig în urma redactării unor lucrări ştiinţifice era prevăzută atât de dispoziţiile art.26 lit.e din Legea nr.23/1969, în vigoare în momentul încarcerării petentului, cât şi de art. 76 lit. f din Legea nr. 275/2006, ambele texte prevăzând faptul că în ipoteza elaborării de lucrări ştiinţifice publicate se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. Totodată, instanţa constată faptul că până la soluţionarea cererii de liberare condiţionată petentul a executat efectiv mai mult de jumătate din durata pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 59 alin. 2 teza a doua C.pen.

De altfel, din cuprinsul adresei nr. 1424/09.06.2009 a Penitenciarului Bucureşti Rahova (f. 351, paragraf final) a rezultat faptul că nu există o asemenea dispoziţiei şi nici metodologia necesară pentru supravegherea persoanelor private de libertate care doresc să elaboreze o lucrare ştiinţifică. Astfel, organele Penitenciarului menţionează expres faptul că nu s-a ţinut evidenţa timpului efectiv prestat pentru activităţile de elaborare a unei lucrări de către petent, în principal, datorită lipsei metodologiei de lucru.

Or, instanţa fondului a apreciat că această situaţie nu trebuie în nici un caz să îi dăuneze petentului, persoană privată de libertate şi aflată într-o evidentă stare de inferioritate faţă de autorităţile statului, autorităţi care au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca drepturile prevăzute de dispoziţii legale, cum sunt art. 26 lit.e din Legea nr. 23/1969 şi de art. 76 lit. f din Legea nr. 275/2006, să fie drepturi efective.

Aspectele reţinute în paragraful anterior au deplină aplicabilitate şi în ceea ce priveşte cele două cereri formulate de petent, cereri datate 10.11.2003 şi 06.09.2004, prin care acesta a adus la cunoştinţa administraţiilor locurilor de deţinere redactarea unei lucrări în domeniul artei, solicitând, totodată, calcularea zilelor câştig în baza lucrării efectuate (f. 310-311).

Cele două cereri au fost identificate în dosarul de penitenciar al petentului, într-adevăr în cadrul dosarului medical, loc unde nu ar fi trebuit să se afle (f. 374). Însă atât timp cât Comisia constituită pentru stabilirea împrejurărilor în care cele două cereri au ajuns în dosarul medical nu a determinat faptul că acestea au fost introduse în acest dosar în mod fraudulos de către petent sau de către o altă persoană la solicitarea acestuia (f. 390), instanţa nu poate să considere că acest aspect îi este imputabil petentului.

Totodată, atât timp cât există o prezumţie neînlăturată referitoare la faptul că aceste două cereri au fost introduse în dosarul de penitenciar al petentului de către un angajat al penitenciarului, nu se poate aprecia că lipsa datei certe îi este imputabilă petentului, urmând a avea în vedere, în lipsa probei contrarii, cele două date de pe cererile menţionate ca fiind cele la care petentul a adus la cunoştinţa organelor competente elaborarea lucrării în cauză.

Şi în acest caz s-a putut observa o culpă a statului manifestată prin lipsa de reglementare. După cum a rezultat din adresa nr. 72070/05.10.2009 a Penitenciarului Bucureşti Jilava, dar şi din adresele D.G.P.M.B., în perioada 2003-2004 nu exista nicio reglementare privind regimul cererilor deţinuţilor a căror competenţă de soluţionare aparţinea administraţiei locului de deţinere, iar cererile acestora nu primeau număr de înregistrare şi nici nu erau trecute în vreun registru. Or, această culpă este cea care face imposibilă la acest moment stabilirea dincolo de orice dubiu a autenticităţii datării celor două cereri.

Lipsa oricărui aviz pe cele două cereri invocată de către Penitenciarul Bucureşti Jilava, în condiţiile în care nu s-a demonstrat faptul că îi este direct imputabilă petentului, trebuie şi ea pusă în sarcina persoanelor responsabile de înregistrarea şi primirea cererilor deţinuţilor la datele menţionate.

Faţă de cele arătate, instanţa fondului a reţinut faptul că petentul a adus la cunoştinţa locurilor de deţinere atât la data de 10.11.2003, cât şi la data de 06.09.2004, elaborarea unei lucrări ştiinţifice, din acel moment revenind administraţiei locurilor de deţinere obligaţia de a proceda la supravegherea activităţii depuse de petent, neputându-i-se impune acestuia alte obligaţii suplimentare în afară de comunicarea începerii redactării lucrării.

Neîndeplinirea de către administraţia locului de deţinere a obligaţiilor care îi reveneau nu poate duce la nerecunoaşterea dreptului petentului de a beneficia de zile câştig în urma redactării unei lucrări.

Or, în aceste condiţii, având în vedere realitatea de necontestat a publicării unei lucrări cu caracter ştiinţific de către petent în perioada detenţiei, coroborată cu cele două cereri mai sus menţionate, cu cererea acestuia de la finalul anului 2006 (f. 307) când petentul aducea la cunoştinţă penitenciarului faptul că aproape a finalizat lucrarea şi solicita sprijin pentru publicarea acesteia, dar şi nerespectarea obligaţiilor ce le revin de către organele penitenciarelor în care petentul a fost încarcerat, instanţa apreciază că nu poate să aprecieze decât ca fiind reale afirmaţiile petentului referitoare la redactarea lucrării în penitenciar şi la faptul că redactarea acesteia a început la data de 10.11.2003.

În ceea ce priveşte data finalizării lucrării, instanţa fondului a constatat faptul că la 22.10.2006 petentul a solicitat sprijin pentru publicarea lucrării, fapt ce implică împrejurarea că redactarea acesteia era aproape finalizată, fiind, în principiu, necesară doar prelucrarea acesteia pe suport CD. În aceste condiţii, instanţa nu poate accepta ca dată a finalizării lucrării data depozitării aceste lucrări de către ORDA – 03.02.2009, fiind evident faptul că lucrarea a fost finalizată înaintea acestei date.

Acest aspect nu prezintă însă o importanţă deosebită în condiţiile în care la acest moment (18.11.2009) petentul ar mai necesita 209 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, pentru a aprecia că a executat fracţia de 2/3 din pedeapsa aplicată în condiţiile art. 59 alin. 1- 2 C.pen. (fracţie care altfel ar expira la data de 14.06.2010).

Or, pentru a i se considera 209 zile executate ca urmare a muncii prestate este suficient ca petentul să fi lucrat la opera publicată o perioadă de 418 zile, perioadă pe care instanţa o apreciază ca reprezentând o evaluare reală a muncii depuse de petent prin raportare la conţinutul şi amploarea lucrării acestuia.

În consecinţă, instanţa fondului a considerat că petentul îndeplineşte condiţia primordială pusă de art. 59 C.pen. referitoare la executarea unei anumite fracţii de pedeapsă pentru a se putea discuta cererea sa de liberare condiţionată.

În ceea ce priveşte îndeplinirea celorlalte condiţii, s-a mai constatat faptul că petentul a fost recompensat de nu mai puţin de 19 ori, astfel - de 2 ori cu ridicarea unor măsuri disciplinare ce i-au fost aplicate anterior; - de 16 ori cu suplimentarea dreptului la pachet şi vizită pentru redactarea unor articole la revista secţiei; - o dată cu suplimentarea dreptului la vizită pentru implicarea în prevenirea unei situaţii de risc (f. 203-204).

În plus, din cuprinsul caracterizărilor eliberate de Penitenciarul Rahova a rezultat faptul că petentul s-a implicat în activităţile de intervenţie psihosocială, s-a dovedit responsabil, dinamic, receptiv şi cu un bun potenţial general (f. 30-31).

În aceste condiţii, sancţiunile disciplinare aplicate petentului (în număr de trei – dintre care două anulate de instanţele de judecată, iar cea de a treia ridicată), inclusiv abaterea disciplinară de la data de 27.03.2009, nu sunt de natură să schimbe impresia generală a unui comportament disciplinat, a implicării active în programele de reeducare şi a eforturilor depuse pentru reintegrarea socială.

Aceste aspecte au dus la concluzia îndeplinirii de către petent a condiţiilor pentru a se dispune liberarea sa condiţionată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL de pe lângă JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI  criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a arătat că din înscrisurile aflate la dosar nu există nici un document oficial care să confirme că petentul S. J. a desfăşurat o activitate de creaţie şi că lucrarea a fost elaborată în timpul detenţiei. De asemenea s-a mai precizat că a mai fost sancţionat de mai multe ori.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art.385/6 al.3 Cod pr.pen., Tribunalul constată fondat recursul, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a pronunţat o soluţie cu încălcarea disp. art.76 lit.f  din Legea 275/2006 referitoare la considerarea a trei zile executate pentru 2 zile de muncă în ipoteza elaborării de lucrări ştiinţifice.

Judecătoria învederează o procedură laborioasă de calcul a zilelor câştig omiţând să observe că problematica zilelor executate urma să fie stabilită doar în cazul în care ar fi fost îndeplinită prima condiţie a textului legal respectiv elaborarea unei lucrări ştiinţifice.

Cu privire la acest aspect prima instanţă se mărgineşte la a arăta „având în vedere realitatea de necontestat a publicării unei lucrări cu caracter ştiinţific…instanţa apreciază că nu poate să aprecieze decât ca fiind reale afirmaţiile petentului referitoare la redactarea lucrării în penitenciar” .

Tribunalul primeşte cu rezerve fermitatea deosebită a primei instanţe în aprecierea lucrării ca fiind „ştiinţifică”, neînvederându-se nici un argument pentru a se susţine acest lucru.

Este neclar de ce este de necontestat pentru prima instanţă că lucrarea petentului este una cu caracter ştiinţific.

Simpla editare a unei lucrări voluminoase şi cu multe poze este insuficientă pentru instanţa de control, pentru a îmbrăţişa opinia primei instanţe referitoare la caracterul de necontestat al caracterului ştiinţific al lucrării.

Simpla înregistrare la O.R.D.A. nu reprezintă o certificare a valorii ştiinţifice a lucrării ci prezintă interes sub aspectul protejării dreptului de autor.

Petentul nu a făcut dovada că prin simpla înregistrare la O.R.D.A. Academia Română a conferit vreo valoare ştiinţifică prezentei lucrări. Singurele persoane care pretind în faţa instanţei că lucrarea are caracter ştiinţific sunt deţinutul şi avocatul acestuia, elemente insuficiente pentru a crea convingerea instanţei în sensul dorit de petent.

Nu există nici un comentariu al vreunei personalităţi reputate în domeniu prin care să se facă trimitere la caracterul ştiinţific la cărţii întocmite de deţinut şi pe care instanţa să o fi putut avea în vedere.

Singurul element care tinde să arate că este vorba de o lucrare ştiinţifică este reprezentat de faptul că deţinutul şi-a scris el însuşi pe prima pagină că ar fi vorba despre o lucrare ştiinţifică, element ce nu poate fi luat în considerare de instanţă, fiind menţionat pro causa.

Cum nu s-a făcut dovada existenţei unei lucrări ştiinţifice instanţa nu mai poate verifica şi îndeplinirea celorlalte condiţii referitoare la durata elaborării şi nici nu poate face interpretări despre cum ar trebui calculate termenele, instanţele judecătoreşti nefiind chemate să dezbată probleme pur teoretice care nu au aplicabilitate în cauză.

Această problematică a stabilirii modalităţii de calcul a zilelor câştigate s-ar fi putut aborda doar în cazul îndeplinirii ipotezei textului legal, respectiv elaborarea unei lucrări ştiinţifice.

În ceea ce priveşte starea de boală invocată de petent aceasta poate fi avută în vedere pe calea cererii de liberare condiţionată doar în cazul în care ar fi îndeplinit fracţia legală, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

În cazul în care doreşte să fie eliberat din cursul executării pedepsei fără îndeplinirea fracţiei de liberare, petentul are la dispoziţie alte mijloace procedurale respectiv o cerere de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale.

Nefăcându-se dovada că a îndeplinit fracţia necesară liberării condiţionate aceasta împlinindu-se abia în data de 14.06.2010, Tribunalul urmează a admite recursul parchetului, va casa sentinţa penală recurată şi pe fond rejudecând:

Va respinge ca prematură cererea de liberare condiţionată de petentul S.J.

Va stabili termen de reînnoire la 14.06.2010.

Conform art.192 alin.3 Cod pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

DISPOZITIV:

Admite recursul formulat de PARCHETUL de pe lângă JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI împotriva sentinţei penale nr.2158/2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul penal nr. 3735/4/2009.

Casează sentinţa penală recurată şi pe fond rejudecând:

Respinge ca prematură cererea de liberare condiţionată de petentul S.J.

Stabileşte termen de reînnoire la 14.06.2010.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 05.02.2010.