Compatibilitatea normelor de procedură reglementată de Codul de procedură civilă. Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 c. proc. civ. în materia insolvenţei

Decizie 399/R din 10.03.2011


Compatibilitatea normelor de procedură reglementată de Codul de procedură civilă. Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. în materia insolvenţei.

C. proc. civ., art. 244 alin. 1pct. 1

Împrejurarea că debitoarea contestă certitudinea creanţei pentru care creditoarea solicită deschiderea procedurii insolvenţei, nu permite judecătorului sindic să aplice prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., deoarece judecătorul sindic nu poate face o cercetare în fond a creanţei, ci doar verifică dacă acea creanţă îndeplineşte cele trei condiţii: certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea, iar dacă una din ele nu este îndeplinită nu-i rămâne decât sa respingă cererea de deschidere a procedurii. Creditorului îi revine sarcina să justifice o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Harghita, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de creditoarea S.C. G. S.R.L. de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. C.S.R., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1442/96/2010 al Tribunalului Harghita.

În considerentele încheierii s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât debitoarea recunoaşte că are o datorie către creditoare, însă sunt neînţelegeri între părţile contractante cu privire la valoarea acesteia, iar verificarea  îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 85/2006 nu se poate face decât după stabilirea în mod irevocabil de instanţa de drept comun a întinderii obligaţiilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. G. S.R.L., solicitând casarea încheierii şi continuarea judecării cauzei, întrucât în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării acesteia.

Se arată că acţiunea ce formează obiectul dosarului 1442/96/2006 a fost introdusă după primirea citaţiei în cauza privind declanşarea procedurii insolvenţei, fiind aşadar vorba despre o acţiune forţată din punct de vedere juridic.

Se mai susţine că debitoarea aparent contestă valoarea facturilor însă continuă să achite o bună parte din aceste facturi.

Prin întâmpinarea depusă la dosar debitoarea S.C. C. S.R.L. solicită  respingerea recursului şi menţinerea încheierii de suspendare pronunţată de judecătorul sindic, susţinând că facturile fiscale ce constituie titlurile executorii invocate de creditoare au fost emise cu nerespectarea prevederilor contractuale stabilite de părţi, condiţiile de emitere a acestor facturi se poate verifica numai în cadrul unei acţiuni de drept comun, acţiune de altfel înregistrată sub nr. 1442/96/2010 în prezent aflată în faza apelului.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 304/1 Cod procedură civilă, curtea a constat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 stabileşte că are calitate <de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei acel creditor care are împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, acest text reglementând condiţiile privind datoriile care fac obiectul insolvenţei, una dintre aceste condiţii este aceea că datoria este certă, adică existenţa ei este neîndoielnică şi asupra ei nu există vreun litigiu.

În această situaţie este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenţei şi caracterului creanţei creditorului, această sarcină îi este impusă de lege creditorului ca o condiţie  sine qua non pentru a putea formula cererea, judecătorul având doar obligaţia să verifice doar îndeplinirea  condiţiilor impuse de legiuitor vizând creanţa invocată prin cererea de deschidere a procedurii, iar în situaţia în care  ajunge la concluzia că acele condiţii ale creanţei şi anume să fire certă, lichidă şi exigibilă, nu sunt îndeplinite, are posibilitatea să respingă cererea de deschidere a procedurii.

În speţă prin contestaţia formulată de către debitoare la cererea de deschidere a procedurii se contestă certitudinea creanţei invocată de către creditoarea S.C. G. S.R.L., judecătorul sindic constată că între părţi există neînţelegeri în legătură cu valoarea creanţelor însă în loc să facă aplicarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 şi să soluţioneze contestaţia,  aplică în mod greşit dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, dispoziţii care nu sunt aplicabile în speţă,. în condiţiile în care aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul îl obligă pe creditor să justifice o creanţă certă, lichidă şi exigibilă atunci când formulează o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.

Pentru toate aceste considerente, curtea în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, a admis recursul, a casat încheierea recurată şi a dispus trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii şi soluţionarea contestaţiei la starea de insolvenţă, formulată de către debitoarea S.C. C. S.R.L., cadru procesual în care judecătorul sindic poate verifica îndeplinirea condiţiilor de valabilitate a creanţei, condiţii necesare pentru a se putea dispune deschiderea procedurii.