Aplicarea dispoziţiilor Decretului - Lege nr. 118/1990. Dispoziţii contradictorii cuprinse în dispozitivul Deciziei emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990.

Decizie 1444/R din 16.12.2010


Aplicarea dispoziţiilor Decretului - Lege nr. 118/1990. Dispoziţii contradictorii cuprinse în dispozitivul Deciziei emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990.

Prima instanţă respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant fără să observe că prin aceaşi decizie respinge cererea reclamantei care solicită să se stabilească faptul că, are calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 alin. 1 lit. „d” din Decretul - Lege nr. 118, republicat, iar în următorul aliniat stabileşte aceleiaşi reclamante calitatea de beneficiar, fără să precizeze pentru ce perioadă, care sunt drepturile recunoscute şi de la ce dată.

O asemenea decizie este lovită de nulitate, nu poate fi cenzurată de instanţă, prin urmare instutuţia emitentă este obligată să examineze cererea reclamantei şi să emită o nouă decizie.

Prin sentinţa civilă nr. 168 din 27 ianuarie 2010, Tribunalul Harghita  a respins acţiunea formulată de reclamanta R.S.I.M. împotriva pârâtei Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta din moment ce a emis decizia 603/2008 care a devenit definitivă nu putea să emită o decizie contrară la cea de-a doua cerere formulată de către reclamantă, dispoziţie prin care pentru aceeaşi perioadă ce face obiectul celei de-a doua cereri i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a prevederilor Decretului-lege 118/1990 iar prin decizia ce formează obiectul prezentei contestaţii, in se respinge reclamantei cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.S.I.M., solicitând, în principal, casarea sentinţei  şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii emisă de pârâta A.J.P.S. Harghita – Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr.118/1990, în sensul admiterii cererii şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990 şi pentru perioada 1 ianuarie 1951 – 15 august 1952 şi respectiv 1 ianuarie1955 – 31 decembrie 1955, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că încă din anul 2008 a solicitat stabilirea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990 pentru perioada 15 august 1952-31 decembrie 1954. Pentru această perioadă intimata i-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990. După pronunţarea acestei hotărâri a formulat o nouă cerere la care a anexat şi alte dovezi din care a rezultat că a avut domiciliul obligatoriu şi în perioada 1 ianuarie 1951 – 15 august 1952 şi 1 ianuarie 1955 – 31 decembrie 1955, iar prin decizia contestată cererea i-a fost respinsă de către instituţia pârâtă.

Prima instanţă, sesizată cu contestaţia împotriva  deciziei 230 din 5 iunie 2009 a invocat inadmisibilitatea acţiunii şi a respins cererea în probaţiune, în sensul audierii martorilor pentru dovedirea împrejurărilor că a fost refugiată şi în perioada arătată în acţiune, reţinând fără temei legal că această cerere a format obiectul deciziei 603 din 30 august 2008 şi în condiţiile în care această decizie a rămas definitivă, împrejurările avute în vedere la emiterea acesteia nu mai pot forma obiectul unei cercetări judecătoreşti.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală, arătându-se că prin decizia nr. 603 din 30 august 2008 i s-a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1alin. 1 lit.d din Decretul-lege 118/1990, reţinându-se că a avut domiciliul obligatoriu în perioada 15 august 1953 – 31 decembrie1954.

Ulterior, la data de 27 aprilie 2009 reclamanta formulează o nouă cerere şi solicită stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990 şi pentru perioada 1 ianuarie 1951 – 15 august 1952 şi 1 ianuarie 1955 – 31 decembrie 1955, fără însă să producă probe din care să rezulte că ea, împreună cu familia a avut stabilit domiciliul obligatoriu.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de către recurentă.

Analizând decizia contestată, respectiv 230 din 5 iunie 2009, emisă de intimata Direcţia de muncă şi protecţie socială a judeţului Harghita – Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, curtea constată că dispozitivul acestei decizii cuprinde dispoziţii contradictorii, astfel că măsurile luate prin această decizie nu pot fi aduse la îndeplinire.

Prin dispozitiv se reţine „se respinge cererea formulată şi în consecinţă, i se stabileşte susnumitei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul-lege 118/1990, modificat şi republicat”. se poate, aşadar, observa că în prima parte a dispozitivului se arată că cererea formulată de reclamantă se respinge şi această dispoziţie concordă cu considerentele acesteia în care se arată că reclamanta nu a produs suficiente probe pentru dovedirea persecuţiei politice în perioada avută în vedere prin cererea formulată, după care i se stabileşte aceleiaşi reclamante calitatea de beneficiar, fără însă a se preciza pentru ce perioadă, care sunt  drepturile recunoscute şi de la ce dată pot fi acordate, menţiuni absolut necesare pentru punerea în executare a acestei hotărâri, mai ales că în favoarea aceleiaşi reclamante a fost dată şi decizia 603 din 30 august 2008.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de recurs a solicitat lămuriri în legătură cu conţinutul deciziei, solicitându-i pârâtei să precizeze dacă aceste dispoziţii contradictorii cuprinse în decizie nu sunt rezultatul unei erori materiale şi dacă  s-a procedat  la îndreptarea acestei erori, însă intimata, prin precizările făcute la data de 29 noiembrie 2010, nu răspunde solicitărilor instanţei, menţinându-şi poziţia exprimată prin întâmpinare de respingere a cererii reclamantei.

În această situaţie, având în vedere că decizia contestată cuprinde dispoziţii contradictorii ce fac imposibilă punerea în executare a acesteia, găseşte întemeiată cererea de recurs formulată de reclamantă, astfel că în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, va admite recursul şi va modifica hotărârea primei instanţe, în sensul admiterii contestaţiei reclamantei, anularea deciziei 230 din 5 ianuarie 2006 şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie în examinarea cererii reclamantei înregistrată sub nr. 1974 din 27 aprilie 2009. Cu ocazia examinării acestei cereri se va ţine seama şi de dispoziţiile cuprinse în decizia 603 din 30 august 2008, astfel că în situaţia în care cererea reclamantei va fi soluţionată în mod favorabil să se precizeze în mod expres perioada pentru care i se recunoaşte reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, care sunt aceste drepturi, cuantumul indemnizaţiei şi data de la care se acordă.

În situaţia în care cererea va fi soluţionată în mod nefavorabil reclamantei, se va preciza de asemenea în dispozitivul deciziei perioada pentru care  nu i se recunoaşte reclamantei împrejurarea că ar fi avut domiciliul obligatoriu.