Conflict de muncă. Anulare decizie de sancţionare şi reintegrare în muncă, în funcţia deţinută anterior.

Conflict de muncă. Anulare decizie de sancţionare şi reintegrare în muncă, în funcţia deţinută anterior.

Prin Sentinţa civilă nr. 175 din 02 februarie 2010 Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul F.T., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. CFR Călători S A – RTFC Braşov, a dispus anularea Deciziei nr. 501 /1352/18.08.2009 emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior pe toată durata cât a fost aplicată decizia de sancţionare; a obligat pârâta la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul pe durata aplicării deciziei de sancţionare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 21.07.2009 trenul 531, unde reclamantul era de serviciu în calitate de conductor, a oprit neprogramat în staţia Timişul de Sus la orele 16: 07, după plecarea din staţia Predeal, ca urmare a sesizării unui început de incendiu la mai multe vagoane, provocat de plăcuţele de frână încinse (filele 20-31, 38-46, 57).

Atât reclamantul cât şi martorul T. au utilizat stingătoarele de incendiu pentru a elimina focarele de incendiu, trenul reluându-şi deplasarea la orele 16.23 spre Braşov, unde a ajuns la orele 16.38. Pe parcursul deplasării de la Timişul de Sus la Braşov reclamantul nu a avut posibilitatea efectuării controlului biletelor, ca de altfel şi martorul audiat, întrucât a fost nevoit să-şi cureţe uniforma şi să liniştească pasagerii trenului care deveniseră agitaţi în urma începutului de incendiu (fila 57).

La sosirea în staţia Braşov echipa de control  a depistat în sectorul reclamantului un pasager fără bilet de călătorie, urcat în staţia Predeal. Reclamantul a arătat că a patrulat prin sectorul său după plecarea din staţia Predeal până la oprirea în Timişul de Sus însă nu a observat nici un pasager care să se fi urcat în staţia Predeal, unde vagoanele ce formau sectorul său fuseseră garate într-o zonă fără peron, considerând că este posibil ca acel pasager depistat fără bilet să se fi urcat în staţia Predeal în alt sector al trenului şi să se fi mutat în sectorul său în timpul agitaţiei create de incendiul menţionat, după oprirea în Timişul de Sus mai mulţi pasageri coborând din vagoane.

Tribunalul a  constatat că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de serviciu ce-i revenea datorită unei împrejurări externe ce a fost absolut imprevizibilă şi invincibilă, fiind îndeplinite condiţiile forţei majore, astfel că fapta săvârşită de el nu constituie abatere disciplinară în sensul art.263 alin.2 Codul muncii.

Apreciind asupra celor de mai sus instanţa de fond s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri,  în termen legal a declarat recurs pârâta  S.N.T.F.C. CFR Călători S A – RTFC Braşov.

Recurenta a invocat în drept prevederile art. 299, 304 pct. 8, 304 ind. 1 şi 312 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate recurenta a arătat în esenţă că  abaterea disciplinară constatată  a fost săvârşită din neglijenţă sau dezinteres de către reclamant. Aceste aspecte rezultă din declaraţia martorului T., declaraţie potrivit căreia controlul a început după plecarea trenului din staţia Braşov astfel că de la momentul sosirii trenului în staţie şi până la plecarea acestuia în intervalul de 12 minute reclamantul avea timpul necesar de  a efectua controlul în sectorul său. În atare condiţii, potrivit dinamicii evenimentelor, reţinerea de către instanţa de fond a forţei majore este greşită.

Reclamantul intimat F.T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat. Intimatul a arătat că sunt neîntemeiate criticile recurentei în sensul în care dinamica producerii evenimentelor a fost corect reţinută de instanţa de fond în baza probatoriului administrat. Intimatul a mai arătat că declaraţia martorului concordă cu susţinerile sale astfel că argumentaţia recurentei nu are nici un suport. 

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul este angajatul pârâtei îndeplinind funcţia de conductor de tren.

La data de 21.07.2009 organele de control din cadrul societăţii pârâte au efectuat un control în staţia Braşov identificând un călător, în sectorul reclamantului, care circula  fără bilet.

Reclamantul a susţinut, iar pârâta nu a infirmat, împrejurarea că la aceeaşi dată,  acesta împreună cu martorul T.F.S., au fost nevoiţi să intervină pentru înlăturarea  unui  început de incendiu.

Acest eveniment a fost reţinut de instanţa de fond ca fiind determinant în stabilirea vinovăţiei reclamantului.

Recurenta  a criticat hotărârea atacată arătând că proba testimonială administrată contrazice susţinerile reclamantului. Aceste aspecte nu sunt reale. Declaraţia martorului T.F. redă dinamica evenimentelor  astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond ( fila 57).

Din adresa comunicată instanţei de fond de către pârâtă (fila 38) rezultă că reclamantul a participat la înlăturarea evenimentului între orele 16.07 şi 16.23  potrivit aceluiaşi înscris trenul a sosit în staţia Braşov la ora 16. 38. În acest interval de timp respectiv 15 minute reclamantul  a procedat la curăţarea ţinutei si mai apoi la liniştirea călătorilor impacientaţi de evenimentul petrecut.

Recurenta pârâtă a susţinut că organele de control au efectuat verificări după staţia Braşov iar în aceste condiţii reclamantul avea timpul necesar (timpul staţionării trenului) să efectueze controlul biletelor si să depisteze călătorul fraudulos. Aceste susţineri nu sunt confirmate de declaraţia martorului, aşa cum eronat susţine recurenta şi mai mult sunt infirmate de înscrisul numit „ Declaraţie” completat de reclamant ulterior efectuării controlului, înscris ce poartă ora  completării respectiv 16: 50 ( fila 29 dosar) .

Coroborând acest înscris cu datele furnizate de pârâtă controlul a fost efectuat în staţia Braşov întrucât ora de plecare a trenului din această staţie este 16: 50.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentei, iar argumentele aduse de instanţa de fond privind vinovăţia reclamantului sunt legale şi temeinice.

Domenii speta

Spete similare