Tentativă la tâlhărie. Distrugere. Neîntrunirea elementelor constitutive. Lipsa elementului subiectiv al laturii subiective, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei

Infracţiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen. se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar un astfel de element subiectiv nu a fost probat în cauză. Chiar dacă s-a stabilit existenţa unui geam spart, fiind văzute şi cioburi pe terasă (declaraţia martorei S.I. ,  cu privire la cioburi – f.25 dos. urm. pen.), totuşi nu s-a dovedit că inculpatul, în starea de ebrietate în care  se afla, a acţionat cu intenţie în ce priveşte spargerea acestuia. O astfel de intenţie nu  reiese nici din modalitatea de a se manifesta a inculpatului.

Referitor la infracţiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c C.pen.,  aceasta se comite de asemenea, cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar sub aspectul laturii subiective acest element nu a fost probat.

Unii martori au aflat de la partea vătămată că inculpatul i-ar fi cerut bani şi i-ar fi umblat prin lucruri, însă aceste aspecte, chiar în această formă, nu echivalează cu o tentativă, în care acţiunea de deposedare prin violenţă, anterioară sau ulterioară,  este întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

O eventuală  violenţă fizică asupra părţii vătămate nu este dovedită, necesitând o constatare medico-legală sau alte semne clare la partea vătămată, situaţie care are un corespondent şi în soluţia de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracţiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.197 alin.1 C.pen. bazată pe considerentul că nu au fost exercitate acţiuni de constrângere tipice violului.

Decizia penală nr. 850/R/ 29.05.2013 a Curţii  de Apel Galaţi 

Prin sentinţa penală nr.379/26.02.2013 a Judecătoriei Focşani, în baza art. 11 pct.2 lit. a şi art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul M.T.,  pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 , alin. 2 ind. 1 lit. c C.pen. si distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.

A fost condamnat inculpatul M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. la 6 luni închisoare.

In baza art. 71 C.pen. pe durata executării pedepsei inculpatul a fost lipsit  de drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. a II-a si lit b C.pen.

In baza art. 71 alin 5 si art. 81 C.pen., s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni.

In baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul de avocat din oficiu  a fost avansată din  fondurile Ministerului de Justiţie.

S-a reţinut printre altele că la data de 3.02.2012, în jurul orelor 15.30 partea vătămată G.S., în timp ce  se afla în camera sa, a auzit uşa de acces în locuinţă deschizându-se, ocazie cu care a întrebat cine este, acesta răspunzând că este ,,T”, identificat ulterior ca fiind M.T., în vârstă de 44 de ani. Acesta a intrat în bucătărie, apoi într-o altă cameră, unde s-a aşezat pe pat.

Partea vătămată s-a deplasat cu ajutorul unui cadru metalic în camera unde se afla inculpatul, iar la vederea acestuia, şi-a dat seama că este băut, motiv pentru care i-a cerut să părăsească încăperea, însă acesta a refuzat, cerând de mâncare.

Partea vătămată a precizat că inculpatul a trântit-o pe podeaua din bucătărie şi a tras de hainele cu care era îmbrăcată, speriindu-se a strigat după ajutor, târându-se pe coate şi ajungând afară în zăpadă, iar după circa  20 de minte a fost găsită de către numiţii M.D., M.M.,  M.L. şi S.I.

Inculpatul a fost găsit de aceştia dormind, ocazie cu care M.D. l-a  trezit şi l-a întrebat ce a făcut, iar ,,el nespunând nimic altceva decât că a greşit, repetând în continuu acest lucru”.

Ulterior, la faţa locului şi-a făcut apariţia şi C.T., persoana care avea grijă de partea vătămată, D.R. şi M.V.

Audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţă, inculpatul a precizat că la data incidentului se afla în stare avansată de ebrietate,  şi nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat.

Deşi în actul de sesizare al instanţei se reţine că inculpatul ar fi încercat să sustragă bani din  camera părţii vătămate şi negăsind, ar fi spart un geam, din depoziţiile martorilor M.M. si C.T.  audiaţi în cauză, instanţa reţine că atunci când aceştia au ajuns la domiciliul părţii vătămate nu au constatat ca în încăpere să fie bunuri răvăşite. Mai mult, C.T., persoana care are grijă de partea vătămată a precizat că banii părţii vătămate erau la locul lor, iar partea vătămată i-a relatat că l-a îmbrâncit pe inculpat pentru a-l scoate afară din casă, moment în care au picat  amândoi, spărgându-se şi un geam.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de tâlhărie şi distrugere,  în cauză neexistând  intenţia inculpatului de a sustrage  banii părţii vătămate si nici de a distruge geamul, motiv pentru care urmează să dispună achitarea in baza art. 11 pct.2 lit. a si art. 10 lit. d C.p.p.

Din analiza întregului material probator efectuat în cauză  prima instanţă a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de  violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal, pentru care urmează să fie pedepsit.

Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani.

În motivele de recurs, Parchetul a arătat printre altele că sentinţa este nelegală în ceea  ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la tâlhărie şi distrugere, prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c  C.pen. şi de art. 217 alin.1 C.pen.

Recursul este nefondat.

În mod corect prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.T.  pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu” prev. de art.192 alin.1 C.pen.

S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:

- declaraţiile părţii vătămate G.S. care arată că la data de 03.02.2012, în  jurul orei 15,30, se afla în locuinţă singură, iar la un moment dat a auzit uşa deschizându-se, a văzut o persoană, iar aceasta i-a spus că este Tudorel. L-a observat pe M.T.  şi i-a spus să meargă acasă la el. Acesta a cerut mâncare, a refuzat să mănânce ciorbă şi deşi partea  vătămată i-a spus să plece acasă, acesta a refuzat, spunând că el o să doarmă în casa ei. A început să tragă  de rochia ei, spunându-i să se culce în pat lângă el şi să aibă relaţii sexuale. M.T.  s-a ridicat de pe pat, partea vătămată a încercat să-l împingă, dar a fost trântită jos şi împinsă către aragaz. Inculpatul a început să tragă de capotul cu care era  îmbrăcată, spunându-i să întreţină relaţii sexuale cu el, dar nu a reuşit să o dezbrace. Partea vătămată a strigat după ajutor, iar inculpatul s-a ridicat de pe jos, de pe ea, a intrat în camera în care dormea aceasta, a întrebat-o unde sunt banii şi a căutat prin pat, pe sub perne şi a spart un geam de la camera unde doarme;

- declaraţiile inculpatului M.T. din care reiese că nu poate preciza ce s-a întâmplat la  data săvârşirii faptei, întrucât era în stare avansată de ebrietate. S-a dus la domiciliul părţii vătămate pentru a-i solicita o datorie de 10 lei. Nu cunoaşte ce s-a întâmplat ulterior, deoarece a adormit în locuinţa acesteia, fiind găsit de unul dintre martori, respectiv M.D.;

- declaraţiile martorilor M.M., S.I., M.L.R., M.D., C.T., D.R., M.V., F.F., din care rezultă că la data de  03.02.2012, inculpatul M.T.  a intrat în locuinţa părţii vătămate G.S. şi  ulterior a fost găsit dormind acolo. O parte dintre martori au aflat de la partea vătămată că acesta căuta bani şi a încercat să întreţină relaţii sexuale cu ea.

Prin urmare, infracţiunea de violare de domiciliu este probată cu certitudine, inculpatul M.T.  intrând în locuinţa părţii vătămate G.S.  la data de 03.02.2012, refuzând însă ulterior să o părăsească la cererea acesteia, fiind găsit dormind într-o cameră. De menţionat este şi faptul că părţile se cunoşteau anterior incidentului, iar conform declaraţiilor martorilor M.L.R., M.M., M.D., P.V.S. şi I.M., date în faţa primei instanţe, inculpatul desfăşurase anterior diferite activităţi în locuinţa părţii vătămate, ajutând-o la treabă.

În aceste condiţii, forma de comitere a infracţiunii de violare de domiciliu este în concret cea a refuzului de părăsire a locuinţei la cererea părţii vătămate.

În mod legal, instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de „tentativă la tâlhărie” prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c C.pen. şi „distrugere” prev. de art.217 alin.1 C.pen. şi a dispus achitarea inculpatului M.T.  în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen.

Infracţiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen. se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar un astfel de element subiectiv nu a fost probat în cauză. Chiar dacă s-a stabilit existenţa unui geam spart, fiind văzute şi cioburi pe terasă (declaraţia martorei S.I.  cu privire la cioburi – f.25 dos.urm.pen.), totuşi nu s-a dovedit că inculpatul, în starea de ebrietate în care se afla, a acţionat cu intenţie în ce priveşte spargerea acestuia. O astfel de intenţie nu  reiese nici din modalitatea de a se manifesta a inculpatului.

Referitor la infracţiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen. rap. la art. 211 alin.1, 21 lit.c C.pen.,  aceasta se comite de asemenea, cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar sub aspectul laturii subiective acest element nu a fost probat.

Unii martori au aflat de la partea vătămată că inculpatul i-ar fi cerut bani şi i-ar fi umblat prin lucruri, însă aceste aspecte, chiar în această formă, nu echivalează cu o tentativă, în care acţiunea de deposedare prin violenţă, anterioară sau ulterioară,  este întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

O eventuală  violenţă fizică asupra părţii vătămate nu este dovedită, necesitând o constatare medico-legală sau alte semne clare la partea vătămată, situaţie care are un corespondent şi în soluţia de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracţiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.197 alin.1 C.pen. bazată pe considerentul că nu au fost exercitate acţiuni de constrângere tipice violului.

Relevantă în stabilirea soluţiei de achitare a primei instanţe, este şi declaraţia martorei C.T. de la urmărire penală (fila 30, 34), persoană care avea grijă de  partea vătămată şi care menţionează că, după plecarea organelor de poliţie de la faţa locului, a  vorbit cu G.S., iar aceasta i-a spus printre altele că inculpatul a întrebat-o de bani, i-a cerut bani, dar în cameră nu erau lucruri răvăşite, toate fiind la locul lor, aşa cum le-a lăsat martora, iar banii părţii vătămate erau toţi, în sumă de 200 lei, în portofel, la locul unde aceasta îl ţine,  respectiv sub salteaua de la patul în care ea doarme.

Aspectele de fapt prezentate de Parchet în motivele de recurs, nu conduc la probarea infracţiunilor de distrugere şi tentativă la tâlhărie, fiind doar un cumul de elemente axate pe starea părţii vătămate, care într-adevăr era speriată şi a ţipat după ajutor, însă  nu oferă o certitudine probatorie de comitere a respectivelor fapte.

Pedeapsa şi modalitatea de executare, suspendarea condiţionată, aplicate pentru infracţiunea de violare de domiciliu, au fost individualizate corespunzător, în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. şi condiţiile menţionate de art. 81 C.pen., inculpatul fiind la primul impact cu legea penală.

Faţă de cele arătate şi de art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea a respins ca nefondat, acest recurs.

Domenii speta

Spete similare