Delapidare. Despăgubiri morale pentru pierderea clienţilor

Prin sentinţa penală nr. 2113/11.12.2012 a Judecătoriei Focşani s-a dispus, în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 74 lit. a, b şi c C.pen., în referire la art. 76 lit. d C.pen., condamnarea inculpatului L.N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare. În baza art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 74 lit. a, b şi c C.pen., în referire la art. 76 lit. e C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni. S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 359 C.proc.pen. În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 10 luni. În baza art. 14 alin. 3 C.proc.pen., s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv facturile fiscale şi chitanţele depuse la dosarul de urmărire penală. S-a luat act că prejudiciul material produs părţii civile SC E.C. SRL F a fost acoperit prin echivalent bănesc. În baza art. 14 C.proc.pen., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă intentată de partea civilă, prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata de daune morale. Totodată, s-a respins cererea părţii civile în ce priveşte obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. În fine, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada martie-iunie 2011, fiind angajat în  calitate de conducător auto la partea civilă  SC E.C. SRL F, inculpatul L.N. a ridicat mărfuri din depozitul acestei societăţi pe care le-a livrat altor beneficiari decât acelora care efectuaseră comenzi ori pentru care nu erau efectuate astfel de comenzi şi le-a vândut altor persoane fizice sau juridice, falsificând facturile de livrare prin semnarea lor în numele clientului şi inserarea unor date de stare civilă fictivă, ulterior vânzând aceste mărfuri cu un preţ mai mic, iar sumele astfel obţinute însuşindu-şi-le, prejudiciul cauzat în acest mod părţii civile ridicându-se la suma de 14.704,63 lei. S-a apreciat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,  prevăzută de art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., dispoziţii legale în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia pedeapsa închisorii.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a luat act de instanţa de fond că prejudiciul material produs părţii civile SC E.C. SRL F a fost acoperit prin echivalent bănesc. În ceea priveşte cererea formulată de partea civilă, de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale (deoarece în urma activităţii infracţionale a inculpatului s-a diminuat încrederea – în calitate de colaboratori – a unora dintre clienţi, care au încetat relaţiile comerciale cu aceasta), prima instanţă a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. S-a arătat în motivarea soluţiei că partea civilă nu a fost lezată în drepturile sale prin fapta comisă de inculpat, apreciindu-se că este culpa acesteia întrucât nu a dat dovadă de vigilenţă în verificarea modului de lucru al inculpatului, care a desfăşurat o activitate infracţională pe parcursul a 5 luni, perioadă destul de mare, astfel încât conducerea societăţii angajatoare să nu fi sesizat primele acte infracţionale ale inculpatului şi să fi dispus măsuri împotriva acestuia în consecinţă.

Împotriva sentinţei penale nr. 2113/11.12.2012 a Judecătoriei Focşani a declarat recurs partea civilă SC E.C. SRL F. În motivarea recursului a arătat partea civilă, că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri morale. A precizat partea civilă că, urmare a activităţii infracţionale a inculpatului, au fost întrerupte relaţiile comerciale cu un număr de 40 de clienţi, fapt care i-a afectat activitatea.

Prin decizia penală nr. 384/R/13.03.2013 a Curţii de Apel Galaţi, a fost respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC E.C. SRL F. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea a constatat că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului L.N. De asemenea, Curtea a apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, atât în privinţa cuantumului pedepsei rezultante, cât şi în privinţa modalităţii de executare stabilite.

Referitor la cererea părţii civile SC E.C. SRL F, de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, în acord cu instanţa de fond, Curtea a apreciat că aceasta nu este întemeiată.

În acest sens, s-a observat că, din chiar conţinutul adresei depuse la dosarul de urmărire penală, prin care SC E.C. SRL F precizează că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei, rezultă că însăşi partea civilă a sistat livrările de mărfuri către societăţile care figurau în evidenţele sale cu întârzieri în efectuarea plăţilor, deşi nu se cunoşteau motivele reale ale acestor întârzieri. Adoptarea unei astfel de atitudini faţă de clienţi, fără efectuarea unor minime verificări cu privire la cauzele întârzierilor la plată înregistrate ori a bunei-credinţe a acestora, nu poate fi imputată inculpatului. În consecinţă, acesta nu poate fi obligat la plata de despăgubiri morale.

S-a mai arătat prin decizia pronunţată de Curtea de Apel, că altfel ar fi fost situaţia în cazul în care iniţiativa încetării colaborării cu partea civilă ar fi venit din partea clienţilor, ca şi consecinţă a activităţii infracţionale a inculpatului, ceea ce însă nu este cazul în speţa de faţă.

S-a constatat că, în cauză, în raport cu situaţia de fapt reţinută, partea civilă SC E.C. SRL F ar fi fost îndreptăţită să solicite cel mult, obligarea inculpatului la plata dobânzilor aferente sumelor însuşite de acesta, însă nu a înţeles să formuleze o astfel de cerere.

Faţă de cele de mai sus, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C.proc.pen., s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC E.C. SRL F.

În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., constatându-se că partea civilă se află în culpă procesuală, s-a dispus obligarea acesteia la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.

Domenii speta

Spete similare