Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei

Simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura instituită de disp.art.3201 Cod procedură penală şi declaraţia formală de recunoaştere a faptei nu conduc automat la urmarea acestei proceduri şi la aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art.3201 alin.7 Cod procedură penală, instanţa de judecată fiind cea care, verificând condiţiile impuse de dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală – dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală pentru cauze cu minori,

Decizia penală nr. 238/18.10.2011, dosar nr.502/121/2011 

Prin sentinţa penala nr. 469/08.06.2011 pronunţata de Tribunalul Galaţi in dosarul nr. 502/121/2011, conform art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina inculpatului P.L. prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1, 2 teza finală şi în această încadrare:

A fost condamnat  inculpatul P.L., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută  de art. 182 alin. 1, 2 teza finală. ( faptă din 20.06.2010 ).

În baza art. 71 C.pen. a fost aplicată inculpatului P.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.L. iar conform art. 88 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii – 24 ore – aferentă zilei de 07.12.2010 şi a arestării preventive de la 08.12.2010 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus  prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.L. în vederea introducerii profilului  genetic în  Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul P.L. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Ioniţă Ionel. 

Au fost respinse ca fiind nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă Ioniţă Ionel.

În baza art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul P.L. la plata sumei de 3323,05 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C. J. de U. „Sf. A.A.” G.

Conform art. 348 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.L. a unei securi metalice, cu coada din lemn cu lungimea de 64 cm., a două încălţătoare metalice cu lungimea de 68 cm. şi a unei bucăţi de lemn cu lungimea de 87 cm.

În baza art. 191 alin. 1 Cpr.pen. a fost obligat inculpatul P.L. la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către judiciare către stat.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa penala, prima instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 760/P/2010 din 14.01.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat  prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i C.pen.

S-a dispus, prin acelaşi rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale faţă de R.D. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat  prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i C.pen., întrucât fapta nu este săvârşită de acesta.

În fapt, în sarcina inculpatului P.L. s-a reţinut că la data de 20.06.2010, în loc public şi în urma unui conflict, a aplicat părţii vătămate I.I., o lovitură cu un obiect contondent (posibil rangă metalică) în zona capului, producându-i un traumatism cranio – cerebral, cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng, cu dilacerare temporală dreapta, traumatism ce a pus în primejdie viaţa victimei.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin ordonanţa nr. 4930/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe făptuitorii P.L. şi R.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 C.pen.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul P.L. se cunoaşte de aproximativ 30 de ani cu partea vătămată I.I., fiind vecini de cartier. Pe parcursul timpului, între inculpat şi partea vătămată au mai existat conflicte, recunoscute atât de către partea vătămată cât şi de către inculpat, dar niciodată de amploare.

La data de 20.06.2010, posibil în jurul orei 18,00, inculpatul P.L. se întorcea spre domiciliul său, traversând un parc denumit popular „PG”, unde s-a întâlnit cu martorul R.D. cu care, de asemenea, se cunoştea de aproximativ 30 de ani, fiind la un moment dat vecini de bloc. Martorul R.D. era însoţit de către concubina sa, martora D.F. La acel moment inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, aspect confirmat de către martora D.F.

În urma discuţiilor purtate, inculpatul i-a invitat pe cei doi martori la domiciliul său, situat în apropiere, pentru a consuma alcool şi pentru a servi masa, propunere acceptată de cei doi martori. La domiciliul inculpatului, acesta împreună cu martorul R.D. au început să consume alcool, iar martora D.F. a început să gătească, aceasta fiind în bucătăria apartamentului.

La un moment dat, inculpatul a mers în bucătărie şi, fiind sub influenţa alcoolului, a început să facă aluzii de natură sexuală martorei D.F. punând chiar mâna pe aceasta. Acest aspect a fost văzut de către martorul R.D. şi a fost de natură să-l nemulţumească pe acesta, intervenind şi reproşându-i inculpatului acest lucru.

În urma acestui incident, între inculpat şi martorul R.D. au avut loc discuţii mai aprinse, ce au culminat cu înarmarea inculpatului cu o bâtă din lemn, posibil de baseball, cu care a început să-l ameninţe pe martor, spunându-i textual că „în casa lui el este şeful”.

Martora D.F. a declarat că inculpatul chiar a încercat să-l lovească pe concubinul său cu bâta respectivă, în zona capului, fără să reuşească însă acest lucru. Acest aspect a fost recunoscut de către inculpat.

După ce inculpatul s-a calmat, pentru a evita alte conflicte, martorul R.D. împreună cu concubina sa D.F.au ieşit afară din apartament, având intenţia de a pleca, dar au fost chemaţi înapoi de către inculpat. Între timp, inculpatul a mers şi a cumpărat alcool, pe care a început să-l consume împreună cu martorul R.D., fiind aşezaţi pe o bancă din faţa blocului.

În timp ce inculpatul şi martorul R.D. erau în faţa blocului, în condiţiile arătate mai sus, şi-a făcut apariţia şi numitul P.M., vecin de bloc cu inculpatul. Martorul R.D. l-a invitat pe P.M. să consume împreună alcool, aspect de natură să-l nemulţumească pe inculpat, care a avut un schimb de cuvinte injurioase cu vecinul său. În continuare inculpatul a încercat să-l lovească şi pe P.M., cu aceeaşi bâtă cu care l-a ameninţat şi pe martorul R.D., fără a reuşi acest lucru.

După acest episod, inculpatul şi martorii R.D. şi D.F. au intrat în apartamentul inculpatului, unde au servit masa. În aceste condiţii, inculpatul a declarat că a auzit bătăi în uşa apartamentului său, lucru care l-a determinat să meargă să vadă cine este la uşă. Aici se afla partea vătămată I.I. care se afla, de asemenea, sub influenţa băuturilor alcoolice (stabilindu-se ulterior că alcoolemia părţii vătămate era de 1,90 gr%0 – certificat medico-legal fila 29 dosar urm. pen. ).

Inculpatul P.L. a început să se certe cu partea vătămată I.I., fapt ce i-a determinat pe martorii D.F. şi R.D. să părăsească apartamentul inculpatului. Martorii au declarat că, la momentul la care au ajuns în faţa scării, au auzit nişte zgomote „ca şi cum cineva ar fi fost lovit şi ar fi căzut”.

Martora D.F. şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva şi s-a întors din scară şi l-a văzut pe „bărbatul cu care se certase L., căzut jos, cu faţa în sus”, martora precizând că îi curgea sânge din cap şi, sub acesta, se afla o baltă mare de sânge.

Acelaşi lucru l-a văzut şi martorul R.D., acesta declarând că, după ce s-au întors din scară, l-au văzut pe I.I. căzut jos.

În aceste condiţii, martorii au renunţat să-l întrebe pe inculpat ce s-a întâmplat, deoarece le-a fost teamă să nu fie şi ei loviţi.

Martorii D.F.şi R.D. au părăsit apoi zona, fără să anunţe organele de poliţie sau ambulanţa, întrucât nu aveau telefon.

Cel care a anunţat organele de poliţie a fost inculpatul P.L., acesta sesizând însă faptul că partea vătămată ar fi fost lovită de către R.L. Un echipaj de poliţie s-a deplasat la scara blocului respectiv, unde în continuare partea vătămată era în stare de inconştienţă, fiind anunţat şi un echipaj de ambulanţă. (proces verbal – fila 18 dosar urm. pen.)

Partea vătămată I.I. a fost transportată la SCJ de U „Sf. A.A.” G, unde a fost internată în perioada 20.06.2010-05.07.2010.

Potrivit certificatului medico – legal, partea vătămată I.I. a prezentat un traumatism cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng operat, cu dilacerare temporală dreapta operată, leziune traumatică care a putut fi produsă prin cădere (autodezechilibrare sau hetero –propulsie) şi lovire de plan dur cu zona reliefată şi poate data din noaptea de 20.06.2010. A necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii. Traumatismul cranio – cerebral cu fractură parieto – temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng, cu dilacerare temporală dreapta, i-a pus în primejdie viaţa. Sângele recoltat pacientului la internare conţinea 1,90 gr.%0 alcool (certificat medico – legal – fila 29 dosar urm. pen. ).

Prima instanţă a reţinut că inculpatul a avut iniţial o atitudine de inducere în eroare a organelor de urmărire penală, acesta fiind şi motivul pentru care iniţial a fost audiat în calitate de martor (declaraţii filele 82, 88 dosar urm. pen. )

Ulterior, pe parcursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine oscilantă.

Astfel, iniţial inculpatul a fost audiat în calitate de martor, oferind amănunte despre agresiunea exercitată asupra părţii vătămate şi fiind foarte cooperant, încercând să inducă ideea că autor al faptei ar fi martorul R.D. Martora D.F. declară că, la un moment dat, inculpatul le-a spus „să plece din zonă, să nu fie belea”. Acesta este motivul pentru care martorii oculari au fost găsiţi şi audiaţi foarte târziu.

Ulterior, inculpatul a declarat că el doar a împins-o pe partea vătămată, în felul acesta partea vătămată s-a dezechilibrat şi, în cădere, s-a lovit cu capul de ciment (declaraţie inculpat – fila 71 dosar urm. pen.).

Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul P.L. a declarat că recunoaşte învinuirea, în sensul că admite că este posibil să o fi lovit pe partea vătămată, însă nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat datorită consumului de alcool (declaraţie inculpat – fila 66 dosar urm. pen.). Poziţia de recunoaştere a infracţiunii a menţinut-o şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (declaraţie inculpat – fila 106 dosar urm. pen.).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul P.L. a declarat că recunoaşte învinuirea, fără să dea altă declaraţie.

În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate faptele, în modalitatea reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. De asemenea a precizat că este de acord cu pretenţiile civile formulate în cauză de S. de U. „Sf A.A.” G, însă nu este de acord să despăgubească pe partea vătămată/civilă I.I. ( fila 20 dosar instanţă )

Tribunalul, având in vedere disp. art. 320 ind. 1 al. 4 C.p.p, conform cărora  instanţa de judecată  soluţionează latura penală a  cauzei atunci când,  din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt  stabilite şi sunt suficiente  date cu privire  la persoana sa pentru a  permite stabilirea unei pedepse, având in vedere totodată considerentele rechizitoriului întocmit in cauză, care prezintă contradicţii între situaţia de fapt reţinută si concluziile certificatului medico-legal întocmit, văzând si declaraţiile succesive  ale inculpatului date in cursul urmăririi penale, care  sunt contradictorii, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, respectiv judecarea cauzei nu poate fi  făcută  pe baza  probelor administrate  la urmărirea penală si se  impune efectuarea cercetării judecătoreşti, motiv pentru care a respins  solicitarea inculpatului, in sensul ca prezenta cauză să  fie  judecată pe baza probelor administrate  la urmărirea penală.

Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a negat din nou săvârşirea faptei, susţinând că autorul acesteia este numitul R.D., pe care l-a văzut lovind pe partea vătămată, cu picioarele, peste tot corpul, inclusiv în zona capului. ( fila 21 dosar instanţă)

Cu privire la obiectul cu care a fost lovită partea vătămată, pe parcursul cercetărilor au fost ridicate pe bază de proces verbal mai multe obiecte contondente de la domiciliul inculpatului, efectuându-se planşe fotografice ale acestora. ( fila 58 dosar urm. pen.). Inculpatul a declarat că nu a lovit cu niciunul din obiectele respective, dar că a aruncat o rangă metalică ce o ţinea în casă, pentru a nu fi găsită de anchetatori. ( declaraţie inculpat – fila 66 dosar urmărire penală ). S-a apreciat, de către procuror, că acest obiect a fost folosit de către inculpat la agresiunea exercitată asupra părţii vătămate.

Prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, demonstrează fără echivoc că autorul faptei dedusă judecăţii este inculpatul P.L.

În acest sens au fost avute în vedere:

-  procesul verbal de fixare a locului faptei, ocazie cu care partea vătămată I.I.a indicat locul de lângă scară unde a căzut, fără să precizeze în ce împrejurări ( filele 6-7 dosar urm. pen. );

-  declaraţiile părţii vătămate I.I. care a susţinut în mod constant că a fost lovit de către inculpatul P.L., arătând că acesta l-a lovit cu o rangă în zona capului ( filele 27 dosar urm. pen., 22 dosar instanţă )

-  certificatului medico – legal din care rezultă că partea vătămată I.I. a prezentat un traumatism cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng operat, cu dilacerare temporală dreapta operată, leziune traumatică care a putut fi produsă prin cădere (autodezechilibrare sau hetero –propulsie) şi lovire de plan dur cu zona reliefată şi poate data din noaptea de 20.06.2010. A necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii. Traumatismul cranio – cerebral cu fractură parieto–temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng, cu dilacerare temporală dreapta, i-a pus în primejdie viaţa. Sângele recoltat pacientului la internare conţinea 1,90 gr.%0 alcool ( fila 29 dosar urm. pen. );

- actele medicale privind pe partea vătămată (filele 30-35 dosar urm. pen. );

- declaraţiile martorilor R.D. şi D.F. care deşi nu au văzut în mod nemijlocit momentul în care partea vătămată a fost lovită au declarat în mod constant că, în timp ce se aflau în locuinţa inculpatului, au auzit cum acesta a început să se certe cu partea vătămată I.I., fapt ce i-a determinat să părăsească apartamentul inculpatului. Martorii au declarat că, la momentul la care au ajuns în faţa scării, au auzit nişte zgomote „ca şi cum cineva ar fi fost lovit şi ar fi căzut”.  Martora D.F. precizează că şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva şi s-a întors din scară şi l-a văzut pe „bărbatul cu care se certase L., căzut jos, cu faţa în sus”, martora arătând că îi curgea sânge din cap şi, sub acesta, se afla o baltă mare de sânge. Acelaşi lucru l-a văzut şi martorul R.D., acesta declarând că, după ce s-au întors din scară, l-au văzut pe I.I. căzut jos. Martorii au declarat că, în aceste condiţii, au renunţat să-l întrebe pe inculpat ce s-a întâmplat, deoarece le-a fost teamă să nu fie şi ei loviţi şi au părăsit apoi zona, fără să anunţe organele de poliţie sau ambulanţa, întrucât nu aveau telefon. (filele 37, 43, 45, 50 dosar urm. pen., 39,40 dosar instanţă );

- procesul verbal de ridicare obiecte şi planşe fotografice ( filele 56, 9-15 dosar urm. pen. ), toate coroborate cu

- declaraţiile inculpatului care, audiat fiind cu respectarea garanţiilor procesuale, de către procuror, de instanţa care a examinat propunerea de arestare preventivă şi cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei.

Tribunalul a apreciat că susţinerea inculpatului, în faza cercetării judecătoreşti, în sensul că autorul faptei ar fi R.D. nu poate fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză; de altfel, inculpatul nu a justificat în nici un fel revenirea asupra declaraţiilor de recunoaştere a săvârşirii faptei, declaraţii care au fost luate în condiţii legale.

În ceea ce priveşte modalitatea de săvârşire a faptei, mijlocul vulnerant folosit şi mecanismul de producere a leziunilor pe care le-a prezentat partea vătămată, prima instanţă a apreciat că procurorul a reţinut o situaţie greşită, nefundamentată de  probele administrate în cauză.

Astfel, în lipsa martorilor oculari şi a identificării, cu ocazia cercetării locului faptei, a vreunui corp contondent care să fi fost folosit la lovirea părţii vătămate, se impune concluzia că, pe fondul conflictului spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a împins partea vătămată, care aflându-se, de asemenea, sub influenţa băuturilor alcoolice a căzut şi s-a lovit cu capul de ciment. Această modalitate de săvârşire a faptei a fost prezentată de inculpat cu prilejul audierii sale, în faza de urmărire penală, la data de 07.12.2010 (declaraţie fila 71 dosar urm. pen.) şi este singura care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal, potrivit căruia partea vătămată I.I. a prezentat un traumatism cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng operat, cu dilacerare temporală dreapta operată, leziune traumatică care a putut fi produsă prin cădere (autodezechilibrare sau hetero –propulsie) şi lovire de plan dur cu zona reliefată.

S-a reţinut că singurul mijloc de probă care susţine versiunea în care partea vătămată ar fi fost lovită cu o rangă metalică este chiar declaraţia părţii vătămate care, însă, nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Mai mult, prima instanţă a observat că partea vătămată a declarat iniţial organelor de poliţie, care s-au sesizat din oficiu, că în ziua de 20.06.2010 a consumat băuturi alcoolice la domiciliul lui P.L., iar la plecare a căzut pe casa scării, lovindu-se la cap. (proces verbal – fila 29 dosar urm. pen.) S-a arătat că incoerenţa în declaraţii a  părţii vătămate poate fi pusă pe seama consecinţelor leziunilor suferite, în biletul de ieşire din spital consemnându-se că, la momentul externării, prezenta demenţă în cadrul unui sindrom Kossakov. ( fila 34 dosar urm. pen.).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută - circumstanţele comiterii faptei (pe fondul unui conflict spontan şi al stării de ebrietate în care se aflau atât inculpatul cât şi partea vătămată), mijlocul vulnerant folosit şi intensitatea violenţei exercitate (inculpatul a împins partea vătămată care, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a căzut şi s-a lovit cu capul de ciment), urmările produse (traumatismul cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng, cu dilacerare temporală dreapta, i-a pus în primejdie viaţa), s-a apreciat că inculpatul nu a urmărit uciderea părţii vătămate şi nici nu a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, ci a acţionat doar cu intenţia de a vătăma, punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanţă cu ceea ce inculpatul a urmărit sau acceptat.

În raport de aceste considerente, conform art. 334 C.pr.pen., s-a dispus  schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina inculpatului P.L. prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1, 2 teza finală.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită (pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a împins partea vătămată, care aflându-se, de asemenea, sub influenţa băuturilor alcoolice a căzut şi s-a lovit cu capul de ciment ).

S-a ţinut seama totodată de urmările produse (partea vătămată I.I. a suferit un traumatism cranio – cerebral care i-a pus în primejdie viaţa şi care a necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii), precum şi de persoana şi conduita procesuală a inculpatului care este la prima abatere de la legea penală şi a avut o conduită procesuală oscilantă, de natură a îngreuna aflarea adevărului.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, consecinţele faptei, precum şi conduita inculpatului pe parcursul procesului, prima instanţă a considerat că nu se pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Ţinând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, prima instanţă îşi formează convingerea că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei prev. în art. 52 C.pen. şi reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 4 ani închisoare.

Cât priveşte modalitatea de executare, ţinând cont de natura relaţiilor sociale lezate, de conduita procesuală a inculpatului, având în vedere şi cuantumul pedepsei pronunţate, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenţie.

În raport de natura şi gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, ţinând cont şi de persoana acestuia, potrivit art. 71 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II, b C.pen.

Prin ordonanţa nr. 51/07.12.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul P.L. a fost reţinut timp de 24 de ore (f. 62 dosar urm. pen.)

Prin încheierea de şedinţă din 08.12.2010 a Tribunalului Galaţi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, măsura fiind pusă în executare la data de 08.12.2010. Măsura arestării preventive a fost ulterior menţinută de instanţa de judecată potrivit art. 300 indice 1 C.pr.pen., respectiv în conformitate cu art. 300 indice 2 C.pr.pen.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, natura şi importanţa deosebită a relaţiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracţiune contra integrităţii corporale a persoanei), modalitatea şi împrejurările concrete  în care se reţine că ar fi fost săvârşite faptele (pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan), urmările produse (a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate), şi nu în ultimul rând rezonanţa unei astfel de fapte şi impactul social negativ în rândul comunităţii,în baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive la zi.

Având în vedere natura infracţiunii săvârşite, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus  prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.L. în vederea introducerii profilului  genetic în  Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată I.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale (reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale şi cu recuperarea stării de sănătate) şi cu suma de 1.000.000 lei daune morale.

Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C.civ., văzând consecinţele faptei comise de inculpat (a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate care a necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale, fiind supusă astfel unor privaţiuni), în conformitate cu art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul P.L. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I.I., sumă apreciată într-un cuantum de natură a compensa prejudiciul moral cauzat părţii vătămate. 

În ceea ce priveşte pretenţiile cu titlu de daune materiale, prima instanţă a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada, cu martori ori cu înscrisuri, a faptului că pentru recuperarea stării de sănătate au fost prescrise anumite medicamente ori că au fost achiziţionate anumite medicamente.

În acelaşi sens, s-a reţinut că pentru a primi îngrijiri medicale partea vătămată a fost spitalizată de mai multe ori, iar pentru cheltuielile de spitalizare s-a constituit parte civilă S de U „S.A.A.” G.

Aşa fiind, au fost respinse ca fiind nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă I.I.

Întrucât partea vătămată a fost spitalizată, potrivit art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul P.L. la plata sumei de 3323,05 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C.J. de U. „Sf. A.A.” G, conform decontului ( fila 36 dosar urm. pen. ).

Conform art. 348 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.L. a unei securi metalice, cu coada din lemn cu lungimea de 64 cm., a două încălţătoare metalice cu lungimea de 68 cm. şi a unei bucăţi de lemn cu lungimea de 87 cm., bunuri ridicate de la domiciliul inculpatului conform procesului verbal ( fila 56 dosar urm. pen. ), cu privire la care nu s-a stabilit incidenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 118 C.pen.

Conform 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi si inculpatul P.L.

 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin susţinerile formulate în şedinţa publică din 18.10.2011 a invocat greşita nereţinere în favoarea inculpatului a disp. art. 320 ind. 1 C.pr.penală şi netemeinicia sentinţei penale apelate din perspectiva cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului.

S-a reţinut că încadrarea juridica corecta a faptei este aceea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 teza II Cod penal, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin hotărârea pronunţată.

S-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât în mod greşit nu au fost reţinute disp. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedura penală modificate prin Legea nr. 202/2010.

S-a arătat ca, în cauza, inculpatul a fost audiat la instanţa de fond la data de 03.03.2011, ocazie cu care a precizat aspectele consemnate atât in declaraţia tip, cat şi în încheierea de şedinţa, că înţelege sa se prevaleze de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, în sensul că recunoaşte fapta săvârşită şi înţelege să fie judecat pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

 S-a mai arătat că instanţa de fond a avut o alta opinie, în concordanţă cu dispoziţiile legale care permiteau acest lucru, făcând aplicarea disp. art. 320 ind. 1 al. 4 C.pr.penala şi a apreciat ca este necesară lămurirea unui aspect esenţial în cauză, motiv pentru care a trecut mai departe la efectuarea cercetării judecătoreşti.

Raportat la poziţia adoptată de inculpat înainte ca instanţa sa facă aplicarea disp. 320 ind. 1 Cod procedura penala - se arată că nu mai era necesară şi obligatorie pentru instanţă audierea inculpatului cu privire la lămurirea situaţiei de fapt deduse judecaţii.

S-a solicitat a se constata ca după efectuarea cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond nu diferă cu nimic faţă de cea care a fost reţinută prin rechizitoriu cu un singur amendament - se ignoră concluzia rechizitoriului cu privire la mecanismul de producere a loviturii. S-a susţinut că disp. art. 320 ind. 1 Cod procedura penala sunt un beneficiu care nu poate fi refuzat inculpatului chiar daca în prezenta cauza instanţa a înţeles să efectueze cercetarea judecătorească pentru a lămuri aspecte legate de situaţia de fapt.

S-a solicitat a se avea în vedere că în urma cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă, care este titulara acestui demers şi nicidecum inculpatul, situaţia de fapt ce rezulta din probele administrate la urmărirea penală nu s-au schimbat cu nimic. S-a invocat, ca un al doilea argument pentru reţinerea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedura penala în favoarea inculpatului, aspectul că instituţia prev. de art. 334 Cod procedura penala putea fi aplicată de instanţa chiar şi în situaţia în care lua act de poziţia inculpatului de recunoaştere a faptei si de solicitare de a se judeca pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aceasta întrucât cercetarea judecătorească s-a efectuat exclusiv din dispoziţia instanţei, inculpatul neavând nici o contribuţie în acest sens, neavând nicio relevanta poziţia adoptata ulterior de inculpat în raport de argumentele invocate.

A doua critică a hotărârii primei instanţe, a vizat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, arătându-se ca, în cauză, chiar şi în condiţiile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala limitele de pedeapsa sunt situate intre 1 an si 4 luni  si 6 ani si 8 luni închisoare. Se solicită având in vedere modalitatea concreta de comitere a faptei, valorile sociale încălcate şi urmările produse, precum şi faptul că din datele existente la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul este o persoană care are atitudini violente în diferite ocazii, a se dispune chiar şi în condiţiile reţinerii disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penala, micşorarea pedepsei aplicate inculpatului sau menţinerea acestei pedepse întrucât aceasta s-ar situa între limitele legale la care s-a făcut referire.

Inculpatul P.L. a solicitat achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. c Cod procedura penala, arătând că nu a comis infracţiunea dedusă judecăţii.

In subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că există probe care sa conducă la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei sale, a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond.

În ce priveşte reţinerea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că în mod corect instanţa de fond nu a procedat la soluţionarea cauzei în baza acestei proceduri, având în vedere disp. art. 320 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală – la momentul la care instanţa a fost investită cu soluţionarea cauzei nefiind stabilite în mod cert faptele.

Apelurile declarate sunt nefondate.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică motivată în fapt şi în drept potrivit art. 356 Cod procedură penală.

Prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptei reţinute în sarcina inculpatului P.L. încadrarea juridică corespunzătoare.

Susţinerile în sensul reţinerii în cauză a incidenţei disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală sunt nefondate.

Potrivit art. 320 ind. 1 al. 2 Cod procedură penală – judecata poate avea loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

În conformitate cu disp. alin. 4 al aceluiaşi articol – instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a se recurge la procedura instituită de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală nu conduce de plano la urmarea acestei proceduri şi aplicarea unei pedepse în limitele prev. de art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală instanţa de judecată fiind cea care, verificând condiţiile impuse de dispoziţiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală – dispune urmarea acestei proceduri.

Chiar dacă, în prezenta cauză, inculpatul P.L., în termen legal, a declarat formal că înţelege să uzeze  de procedura prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, raportat la datele concrete ale cauzei şi la disp. art. 320 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală – prima instanţă a apreciat în mod corect că nu poate fi urmată această procedură, dispunând efectuarea cercetării judecătoreşti şi în cadrul acestei proceduri – procedând în mod corect la audierea inculpatului – audiere obligatorie în condiţiile în care inculpatul nu s-a prevalat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 al. 2 Cod procedură penală cu atât mai mult cu cât audierea acestuia era necesară pentru lămurirea situaţiei de fapt.

Având în vedere considerentele rechizitoriului întocmit în cauza, care prezintă contradicţii între situaţia de fapt reţinută şi concluziile certificatului medico - legal şi ţinând cont şi de declaraţiile succesive ale inculpatului date în cursul urmăririi penale şi care sunt contradictorii, în mod corect instanţa de fond a respins solicitarea inculpatului de aplicare a procedurii prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedura penală.

Chiar în cazul în care s-ar fi urmat procedura prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedura penala - audierea inculpatului era obligatorie potrivit art. 320 ind. 1 al. 3 Cod procedura penala întrucât recunoaşterea faptei deduse judecăţii trebuie să fie reala şi nu formală - doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa prev. de lege.

Susţinerea că în cauză, urmare efectuării cercetării judecătoreşti - nu s-a stabilit o situaţie de fapt diferita de cea reţinuta în rechizitoriu este nefondata întrucât în cauză s-a stabilit o situaţie de fapt diferită şi pe cale de consecinţă, o încadrare juridică diferită a faptei reţinute în sarcina inculpatului - şi de asemenea, nu prezintă relevanta în ce priveşte argumentarea reţinerii disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala.

Aspectul ca solicitarea inculpatului de a se urma procedura prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedura penala a fost una formală rezultă şi din faptul că fiind audiat, acesta a negat comiterea faptei, in contextul în care în faza de urmărire penala a avut o poziţie oscilantă.

Mai mult decât atât, în apel inculpatul a susţinut că în mod corect nu s-a urmat procedura prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, solicitând achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala in referire la art. 10 lit. c Cod procedura penala.

In raport de considerentele expuse, în mod corect instanţa de fond nu a dat eficienta disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

In ceea ce priveşte situaţia de fapt, încadrarea juridica a faptei precum si vinovăţia inculpatului - acestea au fost corect stabilite de instanţa de fond, urmare coroborării probelor administrate in cele doua faze procesuale (urmărirea penala si cercetare judecătorească) astfel încât cererea inculpatului P.L. de a se dispune achitarea sa, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala în referire la art. 10 lit. c Cod procedură penala - nu va putea fi admisa.

Aspectul că inculpatul a avut o poziţie procesuala oscilanta, recunoscând si apoi negând comiterea faptei nu conduce la stabilirea nevinovăţiei sale.

Potrivit art. 69 Cod procedura penala - declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

In mod corect şi raportat la dispoziţiile legale enunţate, instanţa de fond a dat eficienta declaraţiei inculpatului în care acesta a recunoscut comiterea faptei - declaraţie care se coroborează cu probele administrate.

 Astfel, probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, dovedesc fără echivoc faptul ca autorul faptei deduse judecăţii  este inculpatul P.L. In acest sens sunt:  procesul - verbal de fixare a locului faptei; declaraţiile parţii vătămate I.I. care a susţinut in mod constant ca a fost lovita de inculpatul P.L.; certificatul medico - legal din care rezulta ca partea vătămata I.I. a prezentat un traumatism cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng operat, cu dilacerare temporală dreapta operată, leziune traumatică care a putut fi produsă prin cădere ( autodezechilibrare sau hetero –propulsie) şi lovire de plan dur cu zona reliefată şi poate data din noaptea de 20.06.2011; declaraţiile martorilor R.D. si D.F., care au declarat ca, la momentul la care au ajuns in fata scării au auzit nişte zgomote „ca si cum cineva ar fi fost lovit si a căzut”, martora D. arătând că l-a văzut pe "bărbatul cu care se certase L., căzut jos, cu fata in sus", căruia îi curgea sânge din cap; procesul - verbal de ridicare de obiecte şi planşele fotografice; declaraţiile inculpatului care audiat fiind cu respectarea garanţiilor procesuale de către procuror şi de către instanţa care a examinat propunerea de luare a măsurii arestării, a recunoscut comiterea faptei.

Prima instanţă a reţinut o corecta încadrare juridica a faptei reţinute in sarcina inculpatului - având in vedere situaţia de fapt reţinuta, circumstanţele comiterii faptei, mijlocul  vulnerant folosit (inculpatul a împins-o pe partea vătămata care, fiind sub influenta băuturilor alcoolice a cauzat şi s-a lovit cu capul de ciment) şi urmarea produsa (traumatism cranio – cerebral cu fractură parieto –temporală stânga, cu hematom extradural de emisfer stâng operat, cu dilacerare temporală dreapta , i-a pus în primejdie viaţa).

Faţă de situaţia expusă, se reţine că inculpatul nu a urmărit uciderea părţii vătămate şi nici nu a acceptat producerea acestui rezultat, ci a acţionat cu intenţia de a vătăma, punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, survenind în mod obiectiv, ca rezultat mai grav, în discordanţă cu ceea ce inculpatul a urmărit sau acceptat - fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporala grava prevăzuta de art. 182 alin. 1, 2 teza finala Cod penal.

Prima instanţa a stabilit o justa individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.L., în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal, aplicându-i acestuia o pedeapsa peste minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea comisa, având în vedere gravitatea faptei şi conduita procesuala a acestuia, cuantumul stabilit fiind în măsură să asigure scopul prev. de art. 52 Cod penal.

De asemenea, raportat la aceleaşi criterii, instanţa de fond a realizat şi o justa individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

In raport de considerentele expuse, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi si inculpatul P.L.

Inculpatul P.L. a fost cercetat in stare de arest preventiv, fiind reţinut pentru 24 de ore prin ordonanţa nr. 51/07.12.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 62 dosar urmărire penal) şi arestat preventiv prin încheierea de şedinţa din 08.12.2010 pronunţata de Tribunalul Galaţi in dosarul nr. 13589/121/201.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti precum şi în apel măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost verificată periodic în conformitate cu disp. art. 300 ind. 1 Cod procedura penala, art. 300 ind. 2 Cod procedura penala în referire la art. 160 ind. b Cod procedura penala şi constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia, a fost menţinută.

In baza art. 383 alin. 1 ind. 1 Cod procedura penala in referire la art. 350 C.procedura penala se va dispune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului P.L. iar conform art. 383 alin. 2 Cod procedura penala se va deduce din pedeapsa aplicata durata  reţinerii si arestării preventive, cu începere de la art. 07.12.2010 la zi.

Văzând si disp. art. 189 Cod procedură penala si art. 192 alin. 2 C.pr.penală.

Domenii speta

Spete similare